460 matches
-
tribun incomod pentru regimurile care s-au perindat la putere, ci, mai mult, a căutat să restaureze tezaurul arhaic al poporului său, "scormonind" în folclor cele mai frumoase cântece și idei. De aici Mihai Cimpoi va identifica în poezia și aforistica lui Vieru, existența unei veritabile fenomenologii a spiritului românesc. Stările liricii arhaice ale poetului vin din dureroasa sfâșiere geografică produsă de granița de pe Prut, din dorința de a se întoarce acasă, în inima Carpaților. Hermeneutul român vorbește, ca și Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără orgolii (chiar dacă se numește Orgoești!), unde, spre a nu se plafona, își aduce cărțile de la Bogdănești (centru comunal!) cu căruța!: "Suferim și pentru că suntem capabili să ne adaptăm vieții mediocre". Atracția autorului pentru "fragmentar" și pentru gândirea de lux, aforistică, este consubstanțială talentului său și, ca și Ion Creangă, se scuză, la modul histrionic, simțind că "a scris lung pentru că nu a avut timp să scrie scurt!". Multe dintre cugetări au sclipirea memorabilă și se fixează, prin lapidaritate, paradox, expresivitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative 139 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" 141 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu 144 Șerban CODRIN Theodor Codreanu și "Complexul Bacovia" 145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu 163 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură 165 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu 168 Mara Magda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu 163 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură 165 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu 168 Mara Magda MAFTEI Aforisme 171 Ionel NECULA O carte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stelele: Neamurile-mbătrânească/ Și pădurile să crească 156. Raiul pierdut al copilăriei este pentru Eminescu pierderea supremă. Natura este singurul absolut. George Gană observă cu justețe că această afirmație a poetului exprimă o valorizare superlativă a naturii, dând o formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca sfinți și ne curăță de rugină numele imprimat în metalul veșniciei." Grigore a fost unul dintre marii apărători ai limbii române, cronic agresată dincoace de Prut, dar mai ales dincolo, unde i se contestă până și numele. Formulările sale aforistice sunt întrutotul memorabile: Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia și Limba Română". Sau: " Aș putea să îndur toate nenorocirile revărsate asupra țării mele, afară de una singură: asuprirea limbii strămoșești (...) Toate zilele mele izvorăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
față. În capitolul Critica și istoria literară interbelică. Eseistica, din Istoria literaturii române 1 , capitol redactat de Nicolae Manolescu, lui Vladimir Streinu i se acordă 8 rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort de concentrare a materiei critice până la dimensiunile judecății aforistice, cvasi-paradoxale: „Vladimir Streinu se află la mijloc: între aplicația lui Pompiliu Constantinescu și harul expresiv al lui Perpessicius. E neîndoielnic un stilist, dar mai puțin consecvent decât primul. Curios, poate, opera lui capitală e o culegere de eseuri despre Clasicii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Zaharia nu avem teamă: știe tot, dar nu crede nimica...”, punctează psihologia soțului Încornorat pentru care infidelitatea nevestei nu e o problemă de conștiință. Trahanache ia lucrurile așa cum sunt, pentru că situațiile de viață trăită Îi confirmă un mare adevăr formulat aforistic de propria progenitură („Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri În scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: «Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție...»”) și devenit parte a filozofiei lui de viață: „Într-o soțietate fără
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sa nu are monumentalitatea, trufia și orgoliul faraonilor egipteni, ci modestia și propensiunea spre frumos și spre lumină a unui țăran daco-român, conștient că lumea e pieritoare și trecătoare. Oltean, Brâncuși nu e povestitor ca moldovenii, ci se exprimă scurt, aforistic, prin parabole și simboluri. El este opus Meșterului Manole pentru că nu adaugă pietrelor o ființă omenească, ci scoate din piatră, lemn sau metal ființa pură, luminoasă, geometrică. Deasupra timpului istoric, individual, care poate fi înnegurat tragic, în spiritualitatea românească lumina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se nasc egali în drepturi...) sau geografice (descrierea pădurii ecuatoriale din T82). Trebuie adăugat PR gnomic al proverbelor, dictoanelor, maximelor (Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată din T84 și versul 8 din T18: ce ucide..., care doare). Dacă discursul aforistic recurge în special la PR gnomic asociat cu vebul a fi, mai găsim și alte verbe și alte sertare verbale, precum viitorul din Cine fură azi un ou, mîine va fura un bou, Vom trăi și vom vedea, și chiar
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în alt veac, Ion D. Sîrbu ar fi fost invitat în cele mai vestite saloane, spiritul său sclipitor, în continuă fierbere, putând uimi un auditoriu foarte pretențios, cu gusturi dintre cele mai variate. Căci el trece cu ușurință de la formula aforistică (vădind o profundă cunoaștere a naturii umane) la ironia cârcotașă de tipul celei ilustrate de Voltaire, autor care a manifestat, de asemenea, o propensiune aparte pentru arta epistolară, una nu lipsită de maliție, prodigioasa-i corespondență citindu-se și astăzi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nimic din arghezianismul Florilor de mucigai, pentru că lipsește de aici legătura cu sacrul. Și rolul imperfectului în text se modifică, dacă la început starea se prelungea în trecut, era constatare, spre final, pierderea speranței duce la transformarea textului într-unul aforistic, care acoperă și prezentul lecturii. Filosofia materiei îl anticipează pe Nichita Stănescu, "Parcă pasul meu se ascunsese/ de cântecul acela de mierlă". E și aici aceeași poetică a incertitudinii, sugerând universul fragil, pe cale să se descompună. Tot universul este reflectat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-l avertizeze pe Lăpușneanul că „obștea ne-au trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește, și M(ăria)-ta să te Întorci Înapoi ca...” (suspensia e revelatoare). Viitorul ocupant al tronului expune aforistic, puternica lui dorință de a ajunge la locul de unde a fost alungat prin trădare, dezvoltând astfel un conflict ireconciliabil: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu, răspunse Lăpușneanul, a căruia ochi scânteieră ca un fulger, și dacă voi nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de Gherea. Simetric, viața va trebui să se apropie de calitatea faptului estetic, fără ca asta să însemne dispariția moralei, ci dimpotrivă. O lectură a maximelor lui Ibrăileanu din Privind viața (criticul este, totuși, cel mai important autor român în genul aforistic din literatura română!) conduce, firesc, la alcătuirea unui cod etic axat pe valorile delicateții sufletești, discreției, rezervei și pudorii, protejate prin marginalitate și anonimat, prin ipocrizie și banalitate asumate. Între o polemică cu Andrei Pleșu din Minima moralia și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
a lui Al. Piru, eseistul nostru are timp să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește orice urmă de scrâșnet“. Fapt de o importanță capitală, adesea neglijat datorită obliterării operei aforistice a autorului prin „secundaritatea“ genului sapiențial: „Morala grației nu e, în fond, decât o formulă menită să ilustreze ideea mai veche a lui Ibrăileanu potrivit căreia arta, în ciuda înfățișărilor ei înșelătoare și enigmatice, își găsește mereu un viguros temei etic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
contemporane care mimează autenticul și esențialul), încercându-și norocul la pescuit cu năvodul. Cercurile conotează asumarea destinului care poate limita ființa, ori îi facilitează transcenderea într-un timp universal, sfidând cauzalitatea sau determinismul existențial. Monologul se dezvoltă treptat în forme aforistice, având ca finalitate autocunoașterea: Identitatea FIINȚĂ = pește este o aluzie la modelul arhetipal al originilor, în baza ideii că pentru a înțelege sensurile asunse ale existenței, omul trebuie să acceadă la începuturile lui, în acea formă prenatală a apelor amniotice
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
lucrarea de față. În capitolul Critica și istoria literară interbelică. Eseistica, din Istoria literaturii române , capitol redactat de Nicolae Manolescu, lui Vladimir Streinu i se acordă " rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort de concentrare a materiei critice până la dimensiunile judecății aforistice, cvasiparadoxale: "Vladimir Streinu se află la mijloc: între aplicația lui Pompiliu Constantinescu și harul expresiv al lui Perpessicius. E neîndoielnic un stilist, dar mai puțin consecvent decât primul. Curios, poate, opera lui capitală e o culegere de eseuri despre Clasicii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
În cadrul unor povestiri, vom întâlni informații care nu se narează, nu înfățișează evenimente, dar care îndeplinesc, în mod cert, un rol semnificativ pentru înțelegerea globală a mesajului: descrierea unor personaje, exprimări libere ale sentimentelor, reflecții asupra evenimentelor, enunțuri cu caracter aforistic. Acest lucru trebuie precizat elevilor astfel încât aceștia să înțeleagă faptul că ignorarea acestor elemente numite de Claude Bremond „enclave non-narative”[2, p.90] afectează descoperirea intenției scriitorului, care le-a realizat în afara ideii de gratuitate. Profesorul trebuie să-i îndrume
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
sugestie venită dinspre Pierre Bourdieu, l-am numi discursul louche: ca și persoanele cu privirea încrucișată, acesta rostește într-o parte și semnifică în alta. O figură a limbajului specifică, credem, operei cioraniene în ansamblu, în care se strecoară ostentativ aforisticul, un fel de gardă de corp pentru limbaj, la adăpostul căreia autorul poate spune, ca și un Pascal sau Nietzsche, fără pericol, chestiuni particulare (aforismele sînt deopotrivă produse și producătoare, deoarece "sensul nu le preexistă, nici nu le este contemporan
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
eclipsa spiritului critic. în ambele zone, principiul autorității se instalează abuziv și intolerant. Ar putea fi invocat chiar și Goya cu celebra sa gravură și legendă: Somnul rațiunii naște monștri. în domeniul filozofic, se cere pus permanent în discuție stilul aforistic categoric, plin de generalizări abuzive și simplificatoare, de pretinse adevăruri definitive, indiscutabile. E.M. Cioran poate cădea, adesea, sub această critică. La fel, Constantin Noica, la care se poate pune în evidență și imprecizia semantică (a reținut cineva și câte sensuri
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a avut inspirația să-și Înmoaie penița și să cânte apoi la... Flaut tenebra, așa cum numai el o face În mod atât de măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate cu grație sub ochii cititorilor, critică literară remarcă În tonul cărților „Un superior spirit ludic, o poetica a ocultării sentimentelor, o evitare continuă a enunțului direct... Sper În devenirea poeziei Alinei Tăcu, poeta de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
s-au inversat. Azi satul este locul unde moare veșnicia. A.B.: Fericirea? G.V.: Fericirea este chiar teama de a nu o pierde. A.B.: Norocul? G.V.: Cred în noroc, dar mă sprijin pe trudă. E ca-ntr-o desfășurare aforistică, fraze scurte, expresive și pregnante, formulări esențiale, înțelepte. Stilul plastic, conținutul ingenios și laconic. Fiecare răspuns este o cugetare în formă condensată, ca rezultat al experienței de viață dintr-o perspectivă filozofică. Lapidar, nuanțat, paradoxal, orice adaos este de prisos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acestui proiect. Cartea va cuprinde finalurile unei părți importante dintre cele aproape 1000 de sonete scrise, publicate sau nepublicate până acum. Cum finalul de sonet, ultimele două versuri, este partea lui cea mai concentrată și are, de multe ori, nuanță aforistică, dar este mai mult decât atât, un melanj cu note distincte, numesc aceste finaluri cu un termen nou, soneforism. Apoi am încheiat chiar în aceste zile un contract cu o editura bucureșteană, unde va apare, probabil anul viitor, o antologie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
protestatar și agresiv, lansat cu suficiență și temeritate, lucru care place tinerilor, și evocând, fără a le preciza, câteva moduri de viață, altele decât fuse seră ale noastre și realizate de ei În răstimp; apostrofe scrise după un demodat gust aforistic, cusur al epocii, la care aș adăuga ra cila lor profundă, de ordin schematic, simplu enunciativ și profetic; totuși, un document al epocii, dimpreună cu celălalt ma nifest, Ce vrem. Catehism pentru sufletele nehotărâte, apărut concomitent cu Glossa, fără nume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]