491 matches
-
stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi că va ajunge să-i dea și banii. Afurisită babă ! — Ei, cincizeci de lei nu înseamnă, de fapt, chiar cine știe cât... Ai dat cincizeci de lei, dar te-ai distrat toată ziua... Dacă te gândești bine, nici nu-i chiar atât de scump ! Cam așa are să-i replicheze Niki atunci când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fetița nu-l prea interesează. Atunci, de ce să vină pe la... pe aici? Nu spun pe la noi, pentru că nu ne-am căsătorit. Așa, să... S-o vadă pe Daniela! Ai zis că nu-l interesează! Doamne, lasă-mă-n pace, șchiop afurisit ce ești!! țipă Liliana isteric și-și scutură capul cu îndîrjire. Ridică imediat palmele, cuprinde între ele obrajii, apoi le lunecă, împinge ochelarii pe creștet și-și acoperă ochii strîns. Mai clatină un timp trupul într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
își ia ceașca și soarbe cafeaua ca pe apă. Privind-o cu același interes, Mihai continuă să se miște cu fotoliul. Niciodată n-am jignit pe cineva, oftează Liliana. De ce tocmai pe tine? De ce?! Mă ierți? Pentru că mi-ai zis afurisit, da. Pentru șchiop, nu, că nu m-am supărat. E ca și cum ți-aș striga eu că ești brunetă. Și afurisită, bineînțeles, rîde Mihai. Îmi spui? o roagă pe un ton calm, apropiat. Pînă acasă la el, începe Liliana cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fotoliul. Niciodată n-am jignit pe cineva, oftează Liliana. De ce tocmai pe tine? De ce?! Mă ierți? Pentru că mi-ai zis afurisit, da. Pentru șchiop, nu, că nu m-am supărat. E ca și cum ți-aș striga eu că ești brunetă. Și afurisită, bineînțeles, rîde Mihai. Îmi spui? o roagă pe un ton calm, apropiat. Pînă acasă la el, începe Liliana cu vocea tremurată, Andrei mi-a vorbit mult, să-mi abată tristețea. Am intrat într-un bar și-am băut cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
modă, dragă, spuse Lisa dând inocent din gene și arătând cu o mișcare din cap spre bărbia generoasă a lui Dervla. Șocul celor din birou se transformă rapid în hohote de râs, spre bucuria Lisei. Era mândră de limba ei afurisită și inteligentă și de puterea pe care i-o dădea. Dervla rămăsese șocată în timp cei toți colegii din jurul ei râdeau, apoi a încercat să schițeze și ea un zâmbet. — Nu e oare asta cea mai tare chestie? Cu falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se smiorcăia: — Vreau și eu să merg! Plângea cu atâta agonie, încât câțiva vecini au ieșit de urgență la geamuri să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison cu sora lui. Vino înapoi, mami, întoarce-te. Șantajiști afurisiți, se gândi Clodagh în timp ce accelera. Își petreceau mai tot timpul spunându-i cât o urăsc, că îl voiau pe tăticul, dar apoi, când încerca să stea și ea singură câteva ore, devenea dintr-odată atracția zilei. Prin urmare, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un cadou de ziua ei și țin mult la asta. Vrei să îi iei tu un ornament sau ceva de genul ăsta, tu știi mai bine ca mine ce îi place, și o să îți mulțumesc eu. Mersi, ești o scumpă. —Afurisitul pământului, spuse ea, smulgându-și din cap pălăria roșie norocoasă. Dacă nu i-ar fi rezolvat ea problemele cu biletele, vizele, pașapoartele și dolarii australieni, Phelim ar încerca și acum să își dea seama cum să plece din țară. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ted începu să se uite prin colecția de CD-uri a lui Dylan cu o invidie admirativă, exclamând când descoperea ceva rar. —Uită-te la asta. Catch a Fire al lui Bob Marley - în ambalaj original. Cum a reușit asta, afurisit norocos ce e? Lui Ashling îi venea greu să îi dea atenție. Bărbații și colecțiile lor muzicale. Și Phelim era exact la fel. —Pentru numele lui Dumnezeu! continuă Ted să explodeze. Primele două albume Burning Spear la Studio One. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vin. Dă-i înainte, scuipă tot. A, nu, spuse Ashling, ducând o mână prin părul ei care arăta destul de haotic. Doar că e atât de insistentă, încât nu îi pasă că avem și noi o viață în afara prețioasei sale reviste afurisite. Când ar trebui să mai dormim? Sau să mâncăm? Sau să ne spălăm hainele?... În momentul în care Ashling s-a oprit, băuse mai bine de jumătate din sticla de vin și se simțea mult mai bine. —Ascultă-mă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
renunț la afursita de vacanță pentrun cioroi țapăn? Ce să-ți spun. Par al naibii de fraier. De parcaș da vreo para chioară pe el. Oricempuțit știe că vara plec trei săpămâni În Thailanda și iarna una la Dam. Tradiție. Obicei și afurisită dexperiență. Niciun puțoi dăștia care plimbă pixu n-o să mă oprească. Nu, domne, al naibii să fiu dacă n-o să fut În numele Scoției din zece ale lunii. Îmi vine să pun o casetă cu Deep Purple in Rock În casetofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a făcut Întuneric. Nici când m-am trezit nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
epopee a deportării: “Dimineața În ziua de 10 aprilie am sosit În Gara de Nord, unde ne aștepta o dubă a securității, ce ne-a condus În Calea Rahovei, unde acum 7 ani și 157 zile, ni se răpise libertatea... Momente blestemate și afurisite”. Cartea părintelui Vasile Țepordei (București 1992ă se Încheie cu un scurt articol evocator “Basarabia de azi” un elogiu al Basarabiei renăscute după anul 1992. Realitățile prezente se deosebesc profund de condițiile Basarabiei țariste și din perioada de ocupație stalinistă și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată de lovitura primită și de cuvintele Camillei, și recunoscu că era un grăunte de adevăr dureros în ele. — Îmi dau seama că a fost îngrozitor și nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-a scurtcircuitat sistemul de Încălzire și ai simțit pe pielea ta răcirea centrală rapidă provocată de heliu. Încă două minute și ai fi fost mort. — S-a Întâmplat atât de repede, spuse Norman. Nu mi-am dat seama... — ...Civili afurisiți, izbucni Barnes. Vreau să vă fie clar: asta nu e o conferință științifică. Nu e nici satul de vacanță subacvatic, unde să puteți face ce vă trece prin cap. Este o operațiune militară și trebuie să vă conformați regulamentelor militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-am implorat să nu te uiți la ea. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întîmplat să-ți propună să renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: "Afurisită ploaie". Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! "Ai răbdare!" Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... " Stai că vin, potolește-te!"... N-are cine să fie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
niște șampanie la Hadley Café. Soția lui rămăsese țintuită în fața geamului gros. ― Stai să ne uităm puțin și să întoarcem și după aceea om sărbători evenimentul. Poate că nu suntem primii descoperitori. ― Glumești? Nu e nici o baliză pe platoul ăsta afurisit. Nici un jalon. Nu a venit nimeni înaintea noastră aici. Nimeni! Chestia asta ne aparține! El se îndrepta deja spre partea din spate a cabinei. Anne era tot neîncrezătoare. ― Este greu de crezut că un lucru așa de mare și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mort! Nu mai poți face nimic pentru el, Vasquez. E mort. Ea-și ridică figura dementă și mânjită de funingine. ― Nu. Nu, el trăiește! El... Hicks se uită la ceilalți ocupanți ai criblorului. ― Lăsați-o. Trebuie să închid ușa asta afurisită. Hudson dădu din cap. Ajutat de Burke, el o trase pe Vasquez departe de tambuchiul de intrare. Caporalul se uită spre postul de pilotaj și strigă cu vocea care-i mai rămăsese. ― S-o ștergem! E liber în spate. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mai aveam de tras patru săptămâni și salutare! Din care trei în hipersomn. Pensionare anticipată. Zece ani de infanterie și după care viața ca lumea și venituri confortabile, cică. Niște căcănari, recrutorii ăștia. Pensionarea o s-o fac pe bolovanul ăsta afurisit. Nu e drept, bătrâne! ― Ne scutești, cinci minute? făcu Vasquez, iritată. El o privi. ― A, păi îți vine ușor. Armata e viața ta. Ție-ți place să te plimbi pe biloaiele astea prăfuite împușcând tot ce mișcă. Eu însă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cel al robotului-santinelă D era la zero. C-ul era la zece: echivalentul a câtorva secunde de tir suplimentare, la această cadență. ― Data viitoare, vor putea să ajungă să bată la ușă. Dacă nu ar fi explodat VTT-ul ăla afurisit! ― Dacă blindatul ar fi intact n-am mai fi aici, să vorbim despre el. Am fi departe, replică sec Vasquez. Numai Ripley nu era abătută. ― Dar ei nu știu câte muniții mai sunt și le-am produs pierderi grele. Foarte grele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
invaliditate. Sănătos-tun, numai că taman degetul arătător de la taman mâna dreaptă, adică cel care ar trebui să apese pe trăgaci... era strâmb. Cred că mai bine de jumătate din bărbații de vârsta lui, din Mana, erau scutiți; pentru invaliditatea aceluiași afurisit deget arătător de la mâna dreaptă: pe timpul acela - sub Ruși - trăia, Într-un sat vecin, un scutitor de meserie: pentru atâtea ruble Îți tăia cu toporul, pe butuc, taman degetul cu care trebuia să tragi În „vragul” Rusului; pentru atâtea ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți lucrurile afurisite. Acum! — Unde pleci? îl întrebă domnul Gupta. — Lasă discuțiile... Suntem în întârziere, nu vezi? se răsti la el brigadierul. — Din cauza problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]