474 matches
-
fost înlocuite cu ședințe lungi, genialul Stalin ne-a băgat pe gât alți eroi: Olga Bancic, Filimon Sârbu, Constantin Doncea, Ilie Pintilie, Constantin Ivănuș de la Frasin, și, evident, Vasile Roaită, cel cu sirena Griviței din 1933, despre care, oricât de afurisit era regimul, s-a putut râde, ceea ce cu legionarii n-ar fi fost permis. Comuniștii, învățându-i pe toți carte, i-a făcut părtași la cântecul sirenelor lui Ulise, jumătate femei, jumătate pește, iar întrebarea era că acesta, Roaită, de unde
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au îndreptat către Partidul Liberal și n-ar fi făcut-o dacă liberalii erau de dreapta. Nici reforma agrară propusă și înscrisă în programul partidului încă din 1913, nici reforma votului universal nu aveau conotații de dreapta. Atunci intervine întrebarea afurisită „pe ce te bazezi?”. Mersul cu ghilotina în frunte, aidoma iacobinilor francezi, este riscant, în sensul că poți rămâne suspendat în turnul de fildeș, și nici acel 6% necesar pentru a intra în Parlament nu mai poate fi atins. S-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de întemeiere de țară. Acum e mai clar: se cere întemeierea unei țări secuiești, care nu poate fi decât un bantustan, asaltat de români, care l-ar putea lăsa să moară de foame, închizându-i granițele. Vă amintiți întrebarea aceea afurisită a lui Marin Preda din „Delirul”: Pe ce te bazezi? Chiar așa, hai să vedem pe ce se bazează amicul românilor, până când nu publică lucrarea de mari dimensiuni, dar mică în conținut „Ce este secuii și ce vrea ei”. Vrea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
punem în cârcă, însă trebuie reținut că nu guvernul e vinovat, ci domn ministru fără portofel. Ultima gogoriță în materie de aflat o sursă sigură și directă de alimentat bugetul este cea care zice că trebuie impozitate toate pensiile cu afurisita cifră de 16 la suta de lei. Lăsăm la o parte legalitatea impozitării oricărei pensii care trece de 1000 lei (s-a plătit o dată impozit pe acești bani, s-a plătit și pentru sănătate!), s-a înghițit hapul, dar nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ducă-se pe pustii, a rostit o sentință ca pentru istorie: „Se poate și mai rău. S-ar putea să-l regretăm pe Boc!”, temperând zelul lui Victor Ponta de a mai pune de-o moțiune de cenzură, populară, democratică, afurisită, care pune în centrul răului pe Boc cu guvernarea lui. Trăgând sforile, actuala putere a lansat pe cerul patriei mai multe diversiuni, între care cea cu Diaconescu D.D., este mare și vizibilă ca roata carului cu fân în care a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
unei politici care se face fără știința majorității și împotriva ei. Parcă văd că se va stabili o zi a curățeniei în politică care să îndepărteze deșeurile toxice, să scăpăm de pacoste, de mogulii de proximitate, de umanismul capitalist mai afurisit decât mânia proletară. 8 decembrie 2010 Incertitudine de dincolo de Prut Motto: „Hoc erat in votis!” (lat. „Aceasta mi-era dorința!”) La două săptămâni de la alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova (28 noiembrie a.c., chiar de ziua Unirii Bucovinei cu Țara Mamă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața ta e curată și netedă și roză ca a unei fete, pariez că te bărbierești o dată pe lună, și mâinile-ți sunt curate, și unghiile astea afurisite-ți sunt curate (ia te uită la ale mele!), și ai scăpat de toate, fără impozite, blestemat de liber și fără impozite. Da, da, eu trebuie să mă străduiesc să obțin blestematul ăsta de divorț, dar asta înseamnă să comunic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bucurat. — Nu, nu, n-a fost chiar atât de rău cu Titus, nu în măsura în care ți-am povestit eu. Era sever... — Era violent. La fel și față de tine. Nu încerca să-l aperi. Haide să nu mai vorbim despre omul ăsta afurisit! — N-au venit niciodată cei de la Protecția Copiilor, ți-am spus c-au fost, dar nu-i adevărat. Dă-i naibii pe cei de la Protecția Copiilor, ce-mi pasă dacă au venit sau nu? Dar ți-am spus că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o hurducătură, a ieșit, a deschis portbagajul, și s-a întors cu un cric, a sfărâmat într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin sintagme nominale în vocativ întrebuințate în afara unei relații de incidență: „Femeie nebună! Ce ai făcut?” (I.L.Caragiale, I, p. 148) și enunțurile realizate prin sintagme guvernate de substantive rămase în afara paradigmei cazuale: „Urâtă vreme!” Substantivul poate fi exclusiv nedeterminat: „Afurisită treabă!” sau poate prezenta două variante, cu substantivul nedeterminat: „Frumoasă fată!” sau cu substantivul caracterizat prin determinare maximă: „Frumoasă fata!” Prima dintre variante păstrează ambii termeni în afara paradigmei cazuale și se caracterizează printr-un grad maxim de complementaritate a celor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuconul Stejărel lămurind pe Neculai Brateș cam pe unde trec hotarele moșiilor, cum se învecinează între ei proprie tarii, a l cui e grâul încă nesecerat, de ce se dărâmă cutare conac, cât cuprinde Bahluiul când se revarsă și cât de afurisită e apa lu i... Când a început a se arăta ca o căciulă roșie, țurcăne ască, acoperișul de țiglă al turnului cooperativei Cotnari, cuconul Stejărel s a pornit cu înverșunare contra acelei ins tituții de stat. - Să vezi, Culai, mișelie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
epopee a deportării: “Dimineața În ziua de 10 aprilie am sosit În Gara de Nord, unde ne aștepta o dubă a securității, ce ne-a condus În Calea Rahovei, unde acum 7 ani și 157 zile, ni se răpise libertatea... Momente blestemate și afurisite”. Cartea părintelui Vasile Țepordei (București 1992ă se Încheie cu un scurt articol evocator “Basarabia de azi” un elogiu al Basarabiei renăscute după anul 1992. Realitățile prezente se deosebesc profund de condițiile Basarabiei țariste și din perioada de ocupație stalinistă și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
conducerea Teatrului curții, iar Karl August Böttiger devenea, la propunerea lui Herder, director al gimnaziului Ernestine. Cine e Karl August Böttiger? Un domn interesant, care era, se pare, un foarte bun cunoscător al Antichității, un arheolog pasionat și un jurnalist afurisit. De fapt, unii ar băga mâna în foc că e primul ziarist de scandal al Germaniei. Era amic și admirator al lui Goethe, dovadă că lui i-a citit scriitorul pentru prima dată Hermann și Dorothea. Însă amiciția are și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sunt măcinați de ape. Se pare că s-a terminat, vom sta aici spuse calm tata. Moșul spunea că putem trece, mă încăpățânam eu să risc. Moșul, moșul, mormăi tata. Ce știe el. Dacă nu ne întâlneam cu moșneagul ăsta afurisit, nu aveam atâtea necazuri, nu lăsam căruța cu lemne în mijlocul câmpului. Revenindu-și, zise: Ei, ce facem, încercăm? Înspăimântat de hotărârea lui de a risca, am spus: Dar oamenii, spun să nu trecem. La naiba! Ei se află unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la curent (...) Să n-ai nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă demult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea. Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită.” (op.cit., p.313) Să pierzi tot, înseamnă uneori să-ți pierzi și mințile. Ca să nu ți le pierzi, ai nevoie de mecanisme prin care toată drojdia suferinței să se transfigureze. Ai apoi nevoie de supape prin care să țâșnească din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sau în preajma unui semn, un "bour", iar în cazul averilor fabuloase ale bogaților sau ale împăraților, în "tainițe adânci", "beciuri mari" cu uși de fier și lacăte de nedescuiat. Există comori bune -lăsate spre norocul cuiva - și comori rele, "vrăjite, afurisite, legate", păzite de spirite (știma/duhul banilor, diavolul sau "cel-de-pe-comoară") care "aprind focul pe ele", bani care rămân "jurați" în pământ sau care pot fi luați numai prin "moarte de om" sau prin vânzarea unui suflet. Comorile bune/curate pot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
complex de ecluze străvezii, ce creau aparența mișcării de la sine, a naturalului. Cu timpul, ajungi să-ți lași viața pe mâna unui om a cărui iscusință o întrece clar pe-a ta; asta e anexarea soft, fără violență - cea mai afurisită! Nu i te dai pe mână în mod explicit, dar lucrurile urmează fluid înclinația terenului, pe care știi că el a studiat-o și luat-o în calcul; restul se clădește de la sine, înconjurându-te retentiv cu un firesc complice
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de mare și puternic la cei nouăsprezece ani ai lui. Fusese simplu: ea nu voia, și gata! De fapt, aproape gata, căci frământul lăuntric al lucrurilor nu se gată chiar la comandă... După ce o imobilizase, Rică începuse un joc tare afurisit, fără nici o altă noimă decât scoaterea ei din minți. Își mișca mâinile ca la șah: fiecare mutare a lui invita o alta din partea ei, și haldăul aștepta, presărând mărinimos între ei, cu degetele-i abile, fire de eternitate parcă din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la acestă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
două strategii de ființare nomazii n-ar fi putut spune care li se potrivea cel mai bine. Instinctiv, intuiau ei însă că o imagine de sine creată de circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade cu tronc lent, prinzându-ți-se de suflet ca un farmec malefic. Prin comparație, confuzia le inspira o siguranță casnică. Dar avea și ea perfidia ei. De-abia adoptată de Rică, disciplina în gândire începuse deja să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un rol structurator atât de important în literatura perioadei Belle Époque. Cu certitudine, femeile care flirtează sunt înfățișate în romanul său ca niște "torționare", ca niște "viclene cochete", dar este vorba, pentru a relua expresia lui Bab, de niște "virgine afurisite", care habar nu au de răul pe care-l fac băieților. Chiar și Leslie, cea mai bolnavă dintre toate, este într-un fel, după cum sugerează romancierul, în aceeași măsură nevinovată și condamnabilă, victimă și călău. Dacă într-adevăr comportamentul său
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tine. Un văr al familiei părinților mei, Gavrilă Cristea pe nume, înalt și slăbănog, puțin gârbovit, cu barba întoarsă, parcă să te împungă cu ea, cu o înfățișare de om care te făcea să vezi în el un zgârcit și afurisit, deși era bine înstărit, ce deținea și o moară de măcina t făină de popușoi, întreținută de un om amărât, de statură împuținată, fără părinți, frați ori alte rude și care locuia într-o cameră din incinta morii, în stare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și Tribunalul Ceresc Te-au condamnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am oftat din nou, uitându-mă în altă parte. Dar ea știe. Știe. - Și dormiți tot pe canapea? - În camera de oaspeți! Dorm în porcăria aia de cameră de oaspeți! N-ai cum să dormi și pace pe canapeaua aia afurisită. - Domnule Ellis, nu trebuie să strigați. - Ascultați-mă. Am oftat. Mi-a fost foarte greu să-mi găsesc locul în lume, iar toată presiunea asta de a deveni bărbat în casă, sau cum vrei să-i zici, mă dă gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
supună, să predea cele două cetăți din sudul Moldovei: Cetatea Albă și Chilia și să se prezinte el însuși cu haraciul, drept semn al credinței și al sentimentelor sale față de Poartă. „Necredinciosul acela, scrie cronicarul turc Kemal- Pașa-Zade, era un afurisit plin de trufie. Din revolta sa prea mare, neluând în seamă firmanul care cere ascultare, el și-a arătat răzvrătirea față de sultanul lumii. De aceea s-a aprins flacăra mâniei de răzbunare a padișahului. Aceasta a fost pricina trimiterii numaidecât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]