527 matches
-
slăbit. Indignat de purtarea lui Tataranu care se putea întoarce la Stalinrgad, căci aeroplanele au mers acolo până la 18 ianuarie Mulți mișei au fugit ". O astfel de constatare nu ne împiedica însă a reaminti reflecția colonelului Wilhelm Adam, fost prim-aghiotant al generalului Friedrich Paulus, care a cunoscut bine ce a însemnat infernul de la Stalingrad: Numai cel care a trăit și supraviețuit morții nemiloase din încercuire poate înțelege ce simțeau acești ofițeri atunci când aveau în mână ordinul de evacuare pe calea
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
(n. 6 martie 1779, Payerne — d. 24 martie 1869, Passy) a fost un general elvețian. Comandant de batalion (1800), colonel (1805), general-locotenent (1813), general de armată (1823), secretar al Ministerului de Război al Confederației Helvetice (1799), aghiotant al mareșalului Ney (1805), șef de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar și membru al Marelui Cartier General rus (1812-1813, 1853-1856), preceptor și consilier militar al Casei
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
cadre stalinistă pentru a avea o posibilă succesiune. Fiind membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, Trofin a lucrat în perioada 1945 - 1947 direct cu Nicolae Ceaușescu. Trofin primește grad militar de la Direcția Politică Superioară a Armatei și devine aghiotantul lui Ceaușescu în momentul în care PCR acaparează puterea și declanșează procesul de stalinizare a României. Direcția Politică a Armatei urmărea îndoctrinarea militarilor, mutilarea sentimentelor patriotice și inocularea convingerilor marxiste și leniniste, creând astfel o stare de devotament și apropiere
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
Morțun a murit la 30 iulie 1919, la moșia sa din satul Broșteni, comuna Bahna (astăzi în județul Neamț), fiind înmormântat în cavoul familiei. La înmormântarea sa au participat miniștrii Alexandru Constantinescu, Ion Gh. Duca, Dumitru Buzdugan, George G. Mârzescu, aghiotantul regal Ion Țenescu (din partea Regelui Ferdinand), oficialități din aproape toate județele țării, precum și țărani din județele Roman și Iași. Vasile G. Morțun - editor al lui Eminescu, fost deputat socialist și ministru de interne liberal; răspuns la un interviu din 1918
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Borodino a fost numit adjutant al generalului Mihail Miloradovici. În această calitate a intrat în atenția țarului Alexandru I, căruia îi plăceau rapoartele sale periodice și modul de a exprima cursul evenimentelor.. La 2 aprilie 1814 Kisseleff a fost numit aghiotantul lui Alexandru I. În anii următori el a finalizat cu succes o serie de comenzi importante ale împăratului. În 1815 la Berlin, a fost prezent la logodna Marele Duce Nicolae Pavlovici al Rusiei cu prințesa Charlotte a Prusiei. În 1819
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
națiunii franceze. Cererea este făcută de același Vincent Benedetti. Întâlnirea are loc în timpul unei plimbări a regelui. Inițial, regele refuză cererea, care i se pare “un pic prea severă”, după care refuză să se mai întâlnească cu ambasadorul, trimițându-și aghiotantul să-i transmită acestuia că, neprimind încă confirmarea veștilor aduse de la Paris de acesta și că guvernul său nu e interesat de această problemă. Apoi, Wilhelm îl însărcinează pe consilierul ministrului de Externe să-i trimita lui Bismarck o telegramă
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
fie autorizat în a telegrafia la Paris că regele a hotărât ca nici un Hohenzollern să nu mai aibă dreptul să candideze la tronul spaniol. Astfel că regele a refuzat să-l mai primească pe ambasador și l-a informat prin aghiotantul său ca nu mai are ce discuta cu el”. Aici putem observa ingeniozitatea lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său. Bismarck publică telegrama la 14 iulie
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
pe ambasador și l-a informat prin aghiotantul său ca nu mai are ce discuta cu el”. Aici putem observa ingeniozitatea lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său. Bismarck publică telegrama la 14 iulie 1870. Grăbită sa intre în război, Franța se consideră insultată de atitudinea regelui prusac și la data de 19 iulie 1870 declară război.
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
gradul de general locotenent. În 1846 a fost numit guvernator-general al Varșoviei. În 1848 a fost comandantul artileriei ruse în războiul împotriva Ungariei. În 1852 a participat la Londra ca reprezentant al armatei ruse, șef al Marelui Stat Major și aghiotant al țarului, la funeraliile ducelui Wellington. După ce Rusia a declarat război Turciei, în 1853, a fost numit comandantul suprem al armatelor care au ocupat Moldova și Valahia. În 1854 a trecut Dunărea cu armatele ruse și a asediat Silistra. A
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
de stat, TVR. Demonstrațiile anti-FSN, demarate de partidele de opoziție PNȚCD și PNL, la începutul anului 1990, au degenerat într-un conflict violent împotriva autorităților de stat. La rândul lui, Iliescu a apelat la clasa muncitoare să sprijine FSN împotriva aghiotanților pe care i-a numit "forțe fasciste, încercând să destabilizeze țara". Această chemare a rezultat la sosirea minerilor din Valea Jiului în București, pentru a liniști situația, evenimentele degenerând în două mineriade sângeroase. Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat participarea
Frontul Salvării Naționale () [Corola-website/Science/303642_a_304971]
-
Gulag, l-a citat de multe ori pe Cehov, pentru a demonstra teribila deteriorare a condițiilor de viață și de muncă a celor pedepsiți în epoca gulagurilor, prin comparație cu cei din katorgile țariste. Piotr Kropotkin, pe vremea când era aghiotantul guvernatorului Transbaikaliei, a fost trimis să inspecteze închisorile de stat din zonă și a descris mai târziu ceea ce a văzut în cartea "În închisorile franceze și ruse". După revoluția din 1917, modelul sistemului penal țarist a fost preluat de bolșevici
Katorga () [Corola-website/Science/304061_a_305390]
-
întinse peste braț pentru a permite trecerea diviziei Tharreau pe malul stâng. Aceasta a ocupat rapid satul Mühlleiten și i-a urmărit pe apărători până la ora 23. Partea dreaptă a capului de pod fusese parțial securizată. În amonte, colonelul Sainte-Croix, aghiotant al lui Masséna, a îmbarcat 1 500 de oameni pe cinci bacuri, a depășit insula Alexandre și a debarcat pe malul stâng. Fără întârziere, sub o ploaie torențială, pontonierii au pornit la lucru pentru a face posibilă traversarea restului armatei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
comanda "Feldmarschalleutenant" Nostitz, îndreptându-se spre Leopolsdorf. Austriecii înaintau oarecum în dezordine și cu foarte multă gălăgie, în ciuda directivelor clare care cereau liniște deplină pentru ca ordinele să poată fi auzite. Pregătirile lor au scăpat practic neobservate, colonelul Lejeune, unul dintre aghiotanții Șefului de Stat Major Francez, Mareșalul Berthier, trimis în recunoaștere, având oarecare dificultăți în a trece de pichetele austriece pentru a culege informații. Cu toate acestea, francezii lui Davout se pregăteau la rândul lor de atac, cu puternica divizie Friant
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Wrede că îi va putea spune aceste lucruri el însuși Împăratului și că mai are timp să îi mai facă și alți copii soției sale. Un al doilea eșalon de întăriri franceze, batalioanele „Tinerei Gărzi”, era adus de unul din aghiotanții Împăratului, generalul Reille, care avea însă ordine „să nu se implice în vreo aventură”. Cu susținerea infanteriei din Gardă, bavarezii au capturat fără probleme Süssenbrunn. Dincolo de localitate, doar bavarezii au mai continuat urmărirea în acest sector. Există o vie dezbatere
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
la Atena (Grecia) pentru a putea riposta mișcărilor aviației americane care se pregătea să atace Ploieștiul, venind din Africa de Nord. După evenimentele de la 23 August 1944, Gerstenberg s-a prezentat la Palatul Regal. La cererea Regelui Mihai, el a primit ca aghiotant un ofițer român (colonelul Valeriu Selescu) și a plecat către Transilvania, pentru a ordona trupelor germane staționate acolo să se predea. După ce a trecut cu succes prin teritoriul controlat de armata română, Gerstenberg a ajuns la destinație. Aici, el l-
Alfred Gerstenberg () [Corola-website/Science/311924_a_313253]
-
colonelul Valeriu Selescu) și a plecat către Transilvania, pentru a ordona trupelor germane staționate acolo să se predea. După ce a trecut cu succes prin teritoriul controlat de armata română, Gerstenberg a ajuns la destinație. Aici, el l-a arestat pe aghiotantul român și, în fruntea a 4.000 de oameni, a pornit către București, cu scopul de a ocupa poziții militare cheie. Între timp, corpul de armată german a primit ca întăriri parașutiști din Germania. În noaptea de 23/24 august
Alfred Gerstenberg () [Corola-website/Science/311924_a_313253]
-
totuși în statul se menționa în mod limpede că Liga milita pentru reinstraurarea monarhiei constituționale în România. Regele Mihai a fost informat de înființarea Ligii de către generalul Nicolae Rădescu. Răspunsul a fost transmis printr-o scrisoare a generalului C. Petre-Lazăr, aghiotantul regelui, adresată lui Vintilă Brătianu, Carol Citta Davila, Mihail Fărcășanu, Grigore Gafencu, Emil Ghilezan și generalului Nicolae Rădescu: ""Mult stimați domni"<br>"Majestatea Sa Regele a binevoit a lua cunoștință, în întregime, de corespondența Dvs. din 20.XII.1950, expediată
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
și diplomat francez ce s-a remarcat în calitate de comandant de cavalerie. A fost fiul Mareșalului François Christophe Kellermann și tatăl diplomatului François Christophe Edmond Kellermann. După o misiune diplomatică în Statele Unite ale Americii (1791-1793), Kellermann revine în Franța și este aghiotant al tatălui său. Din 1795 servește în cadrul armatei „din Italia”, remarcându-se la Arcole și Rivoli. Din 1797 este general de brigadă iar șarjele sale extraordinare de la Marengo (14 iunie 1800) îi aduc gradul de general de divizie. Este din
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
Duce de Taranto (n. 17 noiembrie 1765; d. 25 septembrie 1840) a fost un militar francez, Mareșal al Franței (din 1809), care a jucat un rol important în timpul perioadei napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă și se distinge în mod repetat în armata din nord, câștigând
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
8 de Miliție. Apoi, cele două batalioane au fost împinse înapoi 250 de metri în pădure din cauza unui nou atac francez (în timpul acestei bătălii, colonelul de Jongh al Batalionului 8 de Miliție olandez a fost rănit și i-a ordonat aghiotantului său să îl lege de șa pentru a rămâne împreună cu batalionul său). Ducele Bernhard a condus voluntarii din Batalionul 2/Regimentul I de Infanterie din Nassau și două companii ale Batalionului 7 de Miliție într-un contraatac și i-a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1 Vânători Călare în timp ce încă se poziționa. Cavaleria olandeză a fugit cuprinsă de panică, cu francezii urmărind-o îndeaproape. Aghiotantul prințului de Orania, maiorul van Limburgh Stirum, a fost rănit grav. Lăncierii au înaintat până la bateriile lui Bijleveld și Stevenart, unde au omorât mulți tunari. Apoi au lovit Batalioanele 5 de Miliție și 27 "Jäger", provocând numeroase pierderi. Prințul de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
i s-a acordat demnitatea de Mareșal al Primului Imperiu Francez. Nepotul ultimului rege ales al Poloniei, Stanisław August Poniatowski, și fiul al unui feldmareșal polonez din armata austriacă, și-a început cariera în armata austriacă, devenind rapid colonel și aghiotant al împărătului. În 1789 a părăsit armata austriacă, cu scopul de a se întoarce în Polonia și a se alătura unchiului său. Stanisław August Poniatowski l-a convins să conducă trupele poloneze din Ucraina care apoi au intrat în luptă
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
studiile militare la Colegiul de comandă și stat major al Universității Marinei americane (în ). Generalul Ashkenazi se află în ultimii 4 ani în centrul unui scandal legat de apariția în anul 2010 a unui document falsificat, preparat de către unul din aghiotanții săi,Boaz Harpaz, și destinat să compromită alegerea generalului Yoav Galant, candidatul favorit al ministrului apărării de atunci Ehud Barak, ca succesor al său în funcția de șef al statului major. În 2012 consilierul juridic al guvernului a deschis o
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
franceză. Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de husari, în 1787, după ce a hotărât că viața ca simplu funcționar nu era pentru el. Avansând lent în ierarhia militară, Ney a participat la Războaiele revoluționare franceze, fiind aghiotant al generalului Lamarche între 1792 - 1794. Ales căpitan, trece la „Armata Rinului” și își câștigă un oarecare renume datorită caracterului său neînfricat, a carismei și a capacității de antrena oamenii spre foc. General de brigadă în august 1796 și general
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
tragere de inimă, tergiversând și ezitând să se implice în operațiuni. În 1810, Corpul VI este pus sub comanda mareșalului Masséna în cadrul campaniei din Portugalia. Deși a făcut minuni la comanda ariegărzii, ducele de Elchingen a avut dese neînțelegeri cu aghiotantul său, Jomini, cu generalul Drouet d'Erlon și mai ales cu Masséna, acesta din urmă văzându-se obligat să îl destituie, într-un final, pentru insubordonare. În 1812, mareșalul Ney a participat la funesta campanie din Rusia, cea care avea
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]