558 matches
-
c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu atât e mai dificilă... S-a creat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al culturei se va putea caracteriza mai bine prin despărțirea lui de elementul moralității. În fine cultura mai conține încă un raport și o îmbinare deosebit de intimă cu frumusețea; la fiecare om cult nu presupunem numai o resimțire tare și agilă a frumuseței, ci și o reprezentare relativă a acesteia, se cere cel puțin expres ca în și pe el să nu se prezinte nimic nefrumos, ba și împrejurul lui să nu fie nimic care să vateme simțul estetic. Întru cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gardul care Împrejmuia clubul cu pricina, ai fi rămas convins că viața e cum nu se poate mai frumoasă și mai surîzătoare; ai fi putut vedea, apoi, cîțiva jucători de golf foarte buni, bărbați fără vîrstă, cu brațe puternice și agile și cîteva femei cam neîndemînatice cînd loveau mingea, dar foarte frumoase. Dacă mai rămîneai puțin cu nasul lipit de gard și erai perspicace, ai fi putut să-i recunoști pe Juan Lastarria și pe antrenorul argentinean, acesta din urmă jucînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu-i poate atinge, e drept, dar acest avan taj nu le dă neapărat superioritate în luptă. Pusio face ochii mari: — Păi... de ce? — Dacă nu sunt suficient de agili, îi răpune greutatea pro priei armuri. Tactica adversarului este să-i facă să se împiedice și să cadă. — Așa deci, murmură gânditor celălalt. După un moment de gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vin Încoace! Se apropie din nou de blat, luă un ciot de ceară și un fitil, și Începu să le pună Împreună cu un aer de hărnicie și concentrare extraordinare. Fetele de la bancul de lucru tăcură și-și continuară activitatea, la fel de agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Acum, ori niciodată. — Star, iubito, vreau să-ți pun o întrebare. Da, Johnny? — Dat fiind că ne cunoaștem de câtva timp și știi că eu... — Hei, iubito! De unde să ghicesc c-o să-mi găsesc iubita aici? Dintr-o singură mișcare, agil ca o pisică, un bărbat s-a insinuat pe scaunul de lângă Star. A luat-o după umeri, a tras-o spre el și-a sărutat-o pe gură. Jonathan a rămas cu gura căscată. O sărută. Acest bărbat. O sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat de mine cu un caiet deschis, te-am desenat, îmi spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma lor o dâră sfidătoare de insulte, intru în salon, bărbatul de vizavi se ridică din nou în șezut plin de speranță, după care se prăbușește dezamăgit pe pernă, dar Udi nu se mișcă, este înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ia ochii de la tabloul de bord. ― Am prea mulți asociați. Fetița reușise să-l epuizeze pe fratele mai mare. ― Tim se plictisește, tați. Și eu. Când ne întoarcem? ― Când vom fi bogați, Newt. ― Așa răspunzi tot timpul. (Ea se ridică agilă ca o maimuță). Vreau să mă-ntorc, să mă joc de-a "Monștrii în labirint". Fața fratelui ei se schimonosi. ― Atunci te joci singură. Trișezi mereu. ― Nu-i adevărat! făcu ea punându-și pumnișorii în șoldurile slăbuțe. Zici așa pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
panoul de comandă. ― Material standard, zise el după mai puțin de un minut. (Cu o unealtă scoasă din centură desfăcu apărătoarea și examina cablajele). Într-un minut e gata, sergent. Porni să repare circuitele. Apone și ceilalți așteptau, observând degetele agile care se mișcau repede și precis în ciuda vântului și a frigului. ― Prima echipă, ordonă sec sergentul în microfonul individual. Veniți în sasul principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apropiere, fie viu sau mort, sau inventariat ca material al stației. Nu se mai controla, dar Apone știa că nu era decât o impresie. Altfel, toți infanteriștii și-ar fi pierdut deja viața. Hicks alergă la femeia care se răsuci agilă și trase o rafală. Silueta de coșmar care-l urmărea fu aruncată înapoi de focul intens al lui Vasquez. Degetele biomecanice se aflaseră doar la câțiva centimetri de gâtul caporalului. În interiorul blindajului, imaginea de pe monitorul lui Apone se învârti nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
De data asta, a răbufnit toată energia dată de cocaină și alte lucruri pe lângă. Nu ne puteam dezlipi unul de altul. În timp ce mă săruta, Sebastian a început să mă dezbrace de cămașă, degetele lui lungi dovedindu-se a fi la fel de agile pe cât păreau, o mână ținându-mă strâns în timp ce cealaltă mă alinta cu atâta pricepere și delicatețe încât i-am mușcat toată buza de jos, plină de plăcere. —Ah, am spus, tremurând din cap până în picioare. Sebastian... —Ce e? Și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
amuzară amândoi copios de argumentele lichide, fierbinți ale Carminei. Alexe se îndreptă alene către sertarele lui blestemate, trase de mânerul metalic al unuia dintre ele, începu să trieze plicurile mari, pline cu însemne ciudate. Degetele lui maronii erau atât de agile încât nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe, agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă trezi din vis. A moștenit-o de la tatăl lui și cânta deseori când se Îmbăta. La bar Rigoberto se strâmbă. — Minette sună mai bine. Sincer, Îmi vine greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceea, după ce am Închis, a recuperat filmul. Neputând să i-l mai dea Dorei, a hotărât să Îl returneze adevăratului proprietar. Dar fiindcă distanța era prea mare pentru o femeie forțată să se deplaseze cu un scaun cu rotile, chiar dacă agilă Încă, l-a rugat pe Otto. Și În ziua următoare, fiul ei livră materialul. — Mai știi cui i l-a dat? Și Dora a zis ceva despre documentar? Am apucat-o pe Else de mâini. Te rog, Încearcă să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Se adaugă zâmbetul strepezit al reprezentanților societății civile pentru unul de-al lor care s-a dat cu guvernul și ciuda mofluză a foștilor colegi de institut a căror credibilitate profesională a fost trasă în jos în momentul săriturii sale agile în barca lui Năstase. Probabil de aceea, când apare la televizor, Alin Teodorescu pare să aștepte o piatră de undeva. Ei bine, la o investigație mai serioasă, nu are de ce. Alegerile interne doar au ridicat praful de pe listele PSD vreo
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de chintă roială. Și mult fum. / Iar Sena curge, curge în ochii mei de-acum. / Și cad (din nou!) în rimă, în "joc secund, mai pur". / (Bonjour, tristesse! Cancanuri și vechi iubiri, bonjour!). Scriu scurt, pe șervețele. Iar în Lapin Agile / Invit bătrâna Artă la ultimul cadril. / Și ora este șapte, și ora este nouă, / Și timpul în oglinzi poartă o mască nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai comunice niciodată cu alte creiere. mulțumesc, domnilor judecători. mulțumesc, domnilor judecători. mulțumesc, domnilor judecători. Unde sunt șobolanii ? „Care șobolani ?” Șobolanii ! „nu știu, nu-mi amintesc nimic.” Dumnezeule, cum nu-ți amintești ? Șobolanii ! Șobolanii erau niște animale splendide, niște animale agile, cu ochi inteligenți, cu coadă lungă... aș da orice să mai pot întîlni un șobolan, într-un depozit sau într-o debara. Canalele orașului erau pline de șobolani, unde sunt șobolanii din canalele orașului ? o, ce inteligenți erau șobolanii din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sub capota ridicată a unui automobil, pe cale de a-i demonta motorul. Gesturile lui erau extrem de dibace, iar piesele componente ale moto rului păreau fluide. Șuruburile, plăcuțele, tijele, arcurile, filtrele, toate se desprindeau cu o ușurință aeriană sub degetele sale agile. Visul era ca un fel de film proiectat pe un ecran : Victor juca în film, dar în același timp îl și privea și-l analiza din exterior. Probabil că sunt undeva prin arizona, își spuse Victor spectatorul, așteptînd să continue
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Edificiul Amianto, la colțul format de Avenida Corrientes cu strada Pasteur, m-am deplasat. În pofida regimului de dublă dietă la care Îl supune medicul și vecinul său, doctorul Narbondo, acest cadru de conducere se arăta capabil Încă de mișcare și agil. Oarecum plin de fumuri după ultima victorie a echipei sale asupra selecționatei canare, s-a arătat la largul său și, bând Împreună mate după mate, mi-a destăinuit amănunte importante legate de chestiunea pe tapet. Deși Îmi repetam că Savastano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cu o infinită doză de tupeu, decid că între a mă sinucide pornind pe urmele iubitei mele și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut și ascultat, instinctul de dominare cedau în fața ei. Cu părul fluturând mereu în șuvițe rebele pe frunte, cu privirea unui leopard tânăr, deosebit de agil, gata să atace, cu obrazul palid ușor înclinat spre ea, se lansa într-o convorbire pasionantă. Îi acorda o încredere totală, se deschidea, îi împărtășea speranța că va ajunge, cândva, stăpân peste tot Orientul, îi mărturisea că râvnește la coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]