412 matches
-
calambur, pentru cuvîntul în doi peri, pentru banc (unul din ele, savuros-hermafrodit, cu Baba Novac, altul, plastic-spumos, cu Baba, cu Babicu, așa cum îl alintau învățăceii, și cu portretul Luciei Sturdza Bulandra), îl făceau extrem de stenic în anii aceia, ai ceaușismului agonic. Mă lăsam pe terasa de la Cumpătu fascinat de fabulosul șoltic, el însuși ambalat în jocul propriilor vorbe. Dintr-odată, ca la un semnal doar de el auzit, își privea ceasul: era ora 19, se scuza și o ștergea cu pași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor în făgașurile atît de traumatizate în conflagrație, se gîndeau să revină imediat acasă și să reinstaureze acolo liniștea și prosperitatea Roosevelt, aproape agonic, cu nobil aer absent, trebuia să predea imediat succesorului său o ștafetă de enormă responsabilitate democratică. Pe Churchill, cinicul (pentru noi) fumător de trabuc, îl dorea o Anglie ce nu-și putea îngădui lentoarea. Pe tătucul popoarelor îl aștepta o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe regina Italiei. La un concert, în care se cîntă Beethoven și Liszt, deși muzica e lină și melodioasă (sau poate din chiar acest motiv), izbucnește în plîns. După care, ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz: "Te rog, vino...". Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare a tartorului. Trecerea liniștit majestuoasă a Regelui Mihai pe bulevardul Ștefan cel Mare. În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
beau un pahar cu vin și mă culc la Farul. La 18,30, sînt iar pe plajă. Soare mare și roșu. Paznicul tînăr, urcat pe baracă, jos, cîinele care latră la o scroafă slabă, cu purcel după ea. Întoarcere. Lumină agonică. Cimitirul și mai straniu. Celălalt paznic, cam nebun și cam beat, cu cîinele lui ud. Soldatul care prinde pește într-o baltă. Micuțul catîr fugind bezmetic, căutîndu-și mama. Raza orbitoare a farului vechi. Promenada înserării pe faleză. În ușă, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de boschetar, dar nu dintre cei care din cînd în cînd se respectă la Little Texas, ci unul din chiar boschetele de la teatru, am sărit ars și am șters-o. Încăperea sordidă din care eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă oripilase, încît... Și mai avea domnul Lăzărescu și un lipom cît un cartof sub perciunul stîng... Și mai semăna totul cu promiscuitatea veselă din mai toate peliculele ce se toarnă acum de juni cineaști, încîntător de vocalizanți, încît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de salvare. Dintr-un nemeritat blestem istoric. Ar părea cumva fantezistă trimiterea simetrică la o Cubă atît de îndepărtată. Fantezistă, nu însă și nesemnificativă. Simetria poate aduce, cîteodată, servicii metodologice neașteptate. Vizita lui Gorbaciov la București făcută unui Ceaușescu oricum agonic a stat sub semnul unei împiedicări caraghioase. Nu mai puțin iată istoric premonitorie. Țanțoșul bucureștean nu poate evita împiedicarea în chiar momentul în care-și poftește, pe trepte, propriul gropar moscovit la tribuna discursului. Într-un moment în care noul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul: Cum vă cheamă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer "o vomită în mâinile lui Algazy"102, dar pe care bătrânul o refuză cu dispreț, considerând că "tot ce i se oferă este prea puțin și învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu risc să fiu deocamdată! linșat pentru proamericanismul meu, chiar așa, cu note critice, cum se întâmplă să fie! Iaca, am un exemplu recent de eficacitate a birocrației UE directiva liberalizării serviciilor, care ar putea da un pic de oxigen agonicei economii europene, s-a votat cu o întârziere de aproape trei ani și, normal, în forma cea mai castrată posibil! E, totuși, fascinantă, ca orice schimbare de boală, cea a prosovietismului în antiamericanism! Dorin Popa: De aceea am și precizat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sunt și descripțiile minuțioase ale lui F., preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ore. La animalele suspendate de membrele posterioare, hipostaza apare la 15 minute până la 4-6 ore, iar la cele suspendate de cap, în 10 minute (Mihăilescu M., 1942Ă. Am menționat anterior că ea poate fi observată și în cursul agoniilor prelungitehipostază agonica. După Pellegrini N. (1987Ă petele hipostatice pot fi: de gradul I, de gradul ÎI și echimotice. Petele hipostatice de gradul I, primare sau simple, se caracterizează prin dispariția rapidă la presiunea digitală datorită fugii sângelui din lumenul vaselor și reapariția
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lumânare așezată pe o măsuță, alături de muribund, aruncă o lumină intensă și ireală pe fața tânărului, a îngerului și pe așternutul alb243". Mai târziu, pictorul va relua tema prin schițe care conduc însă la o altă rezolvare plastică a scenariului agonic, cu un grad mai ridicat de generalitate. Moartea fratelui iubit este absorbită de o reflecție asupra morții ca fapt inerent al condiției umane. Virgil Vătășianu trece pe scurt în revistă sursele de la care s-a alimentat imaginația lui Smigelschi pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]