549 matches
-
pe altă cărare; a) E mai fals sau mai adevărat binele de-atunci? b) Binele de-acum e mai fals sau mai adevărat? (Marieta e înțepenită) La fel și cu răul... deci... Marieta: îți bați joc de mine cu toată aiureala asta... Octav: (sincer) Ba îmi bat joc de mine... Marieta: (revenindu-și, cu un glas care o onorează) Eu știu atît: că atunci am fost fericită... și acum nu sunt... Știu că atunci aveam un nume și că acum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici n-aveam... Gh. P. doi: Știam și eu că n-aveai..., dar ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i ai...! Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu:...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încurc... Reporter 2: Da..., vă înțeleg... (către Sursa dublă) Dumneavoastră de ce veniți în fiecare zi să vă citiți dosarul? Sursa dublă:...Cum să vă spun... un dosar nu spune același lucru în fiecare zi... înțelegeți? Reporter 2: Nu prea... Plutonierul: Aiureală... șmecherie...! Sursa dublă: E aiureală pentru tine... care n-ai dosar... Reporter 1: Da... explicați-ne cum se schimbă de la o zi la alta ceea ce e scris în dosar... Sursa dublă: Păi nu se schimbă ce e scris în dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înțeleg... (către Sursa dublă) Dumneavoastră de ce veniți în fiecare zi să vă citiți dosarul? Sursa dublă:...Cum să vă spun... un dosar nu spune același lucru în fiecare zi... înțelegeți? Reporter 2: Nu prea... Plutonierul: Aiureală... șmecherie...! Sursa dublă: E aiureală pentru tine... care n-ai dosar... Reporter 1: Da... explicați-ne cum se schimbă de la o zi la alta ceea ce e scris în dosar... Sursa dublă: Păi nu se schimbă ce e scris în dosar... Reporter 1: Și atunci? Sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unii la putere..., ceea ce e scris în dosar... are un înțeles...; după aia, cînd vin ceilalți la putere..., înțelesul se schimbă..., adică ceea ce părea vinovăție... nu mai e vinovăție... și invers... ceea ce era nevinovăție devine vinovăție... și de aia... Plutonierul: Aiureală! Dom'le, eu nu-s ca ăștia care se prefac că nu știu... Eu am fost plutonier în cadrul Securității și serviciul meu era... să... dacă vreți pot să vă povestesc... Dosar nr.: Lasă-ne, dom'le, du-te de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
frumoși, pentru că dau mai multă expresivitate feței; cei cu pleoa pele mai arcuite inspiră bunătate, cei care au coada pre lungă dau senzația de viclenie și dispoziție jucăușă; ba chiar și ochii cu un oarecare strabism (sașii) su gerează o aiureală care permite apro pierea fizică. Să nu clipești! Unul dintre primele exerciții ale celui ce vrea să învețe hipnoza este controlul clipitului. În acest fel, hipnotizatorul va putea reduce mult mărturisirile emoționale despre el însuși. Toți oamenii știu că clipitul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ce cere, ci îi dă ce are nevoie, insă "a vrea să aplici categoriile noastre umane și mai ales raționale la ceva care merge mult mai departe este un nonsens. Ideea că religia catolică se bazează pe înțelepciune este o aiureala. Se bazează pe absurd, de aceea și este inatacabila. Să gândești cu logică în religie..."57. Toate manifestările speranței înseamnă pentru Sábato credință în Dumnezeu, care nu este pentru el o ființă abstractă, ci Dumnezeu este în om: Dacă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
doar tatăl, ci și "dragostea" pierdută. Ceea ce va urma este privegherea și îngroparea afecțiunii care va surveni odată cu moartea lui Iorgovan: Câtă nebunie, câte dureri pe urma ei! și totuși, simțindu-se cumințită, Simina începu să plângă. Era trezită din aiureala ei, dar perdut îi era și farmecul vieții, și de câte ori ea încerca să reînceapă povestea curmată, îi răsunau în ureche vorbele: "Pui de cuc în cuib de cioară! Simino! fata mea!" Prima întâlnire a lui Iorgovan cu Simina cea nouă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îi era peste putință să-și rupă gândul de la dânsa) nu e decât un pas. Iorgovan își urmează tatăl ca s-o aducă acasă pe femeia iubită. Dacă el e tot același, lucrurile nu stau la fel în cazul ei. ,,Aiureala" a trecut. Iorgovan simte schimbarea: Ceva este, grăi el, ceva s-a pus între mine și tine.Vorbește: fii cum ai fost odinioară; vorbește-mi fără milă, cum i-ai vorbit atunci lui Șofron. Dacă n-a pierit el atunci
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fire de vierme, care se zvârcolește și vrea să trăiască până chiar și călcat în picioare. E replica ce pune capăt relației celor doi și o condamnă pe femeie la moarte în Ceas rău. Cu o intervenție similară, Simina încheie aiureala ce o ținea legată de Iorgovan: Tu vorbești de Șofron?! adaugase ea aspru tu?! Șofron e om, Iorgovane! Toți eroii tragici sunt, înainte de toate, "oameni" și în virtutea acestei înzestrări ei cunosc "întâlnirea unei ființe conștiente finite cu propria sa finitudine
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cap la altul ca să ajungă la săpătură, și putea astfel auzi întreaga emisiune matinală de știri de la Europa Liberă prin ferestrele deschise ale tuturor caselor pe lângă care trecea. Se putea chiar crede că toată lumea se săturase de Ceaușescu și de aiurelile lui, din ce în ce mai staliniste, din ce în ce mai zgomotoase, mai ales în clamarea temelor naționaliste care îi aduseseră cândva popularitatea. La începutul lui noiembrie, în Piața Amzei, la Gara de Nord, în Piața Matache, apărea un manifest, intitulat Luneta, și revendicat de Frontul Democrat Român, o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și tăcu, suspinând. — M-am speriat, Marico. Mi-e frică cum nu mi-a fost în viața mea. Cum închid ochii, mi se pare că aud papucii târșiți ai imbrohorului. Mă doare fața și tot capul și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cred eu. Dar nu sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o aiureală, nu e nici o farsă ! Nu trebuie să zâmbești cu atâta dispreț. Poate mă plătește cineva și pentru acest joc dublu și pentru mișcările în avans ale rolului meu, de unde știi ? Cine îți dă dreptul să mă disprețuiești ? În timp ce urla, aprinsese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
O să-și revină, pleacă în concediu. Se pare că are necazuri în familie. — M-a frapat scandalul, atunci, cu Lupu. Nepăsarea, delăsarea ; soția mi-a atras atenția. Se cunosc de mai demult, din facultate. Și tunsul ăsta, așa, dintr-o aiureală, probabil. Oricum, nu dă randament și nu se sinchisește. Să nu umflăm povestea ! Slavă Domnului, își face treaba. O fi trecând printr-o fază proastă. Își revine, asta e sigur. — Imprudent, să știi. Nu trebuia să-i strige lui Lupu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine... În antreu își luă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Între timp apare comandantul. Un mecanic se duse îndrăzneț la prezidiu, văduvindu-l de încă un scaun, considerând că două sunt suficiente. Directorul, repede să nu îi mai dea lui Onel posibilitatea să ia cuvântul, de fapt să înceapă cu aiurelile și să termine cât mai curând ședința să poată pleca acasă, aproape urlă iritat: - Tovarășe comandant...! Onel îl întrerupse, - Domnule comandant ! Directorul, nervos că îi lua vorba din gură, se calmă totuși și spuse pe ton conciliant. - Tovarășe comandant... Însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
activistă PNȚ-CD și, sigurissim, părul ei nu mai miroase ca atunci. Cum eram grafoman și până și comentariile, la școală, le făceam de 30-40 de pagini, cu atât mai mult mă-ntindeam în scrisorile de dragoste, încărcate de metafore și aiureli. Pe drum spre Chirnogi am oprit într-un sat, lângă bodegă, și le-am dat scrisoarea, s-o pună la cutie, unor țărani chercheliți. Firește, Calceola n-a primit-o niciodată, și mi-am imaginat apoi de nenumărate ori, răsucindu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poezie înseamnă de obicei ceea ce scria Nichita (niciodată însoțit și de Stănescu) în anii '60. Volumele noi nu ajung la ei, iar când se mai întîmplă și asta, ei răsfoiesc puțin cartea și spun: asta nu e poezie, sânt niște aiureli. Pe de altă parte, cele mai tinere generații au poezia lor: /yn'cs-urile formațiilor de hip-hop sau gangsta-rap, care se bucură de o popularitate enormă. Multe texte ale lor sânt mai dure, mai directe, mai adaptate unui public-țintă chiar și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
autori de azi. Nu-i vorba numai de cultura literară, ci și de cea științifică, filozofică, religioasă etc. Bineînțeles, aproape orice carte poate fi citită de aproape oricine. Poți citi "Castelul" lui Kafka în stilul personajului lui Ovidiu Ver-deș: o aiureală cu un ins care măsoară pământul și care ajunge într-un sat, trage la o hangiță... Dar e păcat. Mă-ntreb sincer dacă mai există cititorii care-și urmăresc autorul, tenace, prin tot sistemul lui de galerii, ca pe o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
știe ea despre munca de polițai? Mă uit la Ray Lennox. Îi cam dă târcoale curviștinei ăleia sonate. Pare puțin vinovat și Încearcă să schimbe subiectul. Nuștu cumosă rezolvăm crimasta dacă tresă mergem la cursuri, dă el din umeri. — O aiureală de rahat, cade de acord și Gus. Băieții nu sunt prea amuzați de asta. Se așteaptă de la mine, ca reprezentant al guvernului central să preiau conducerea. — Ce zici Bruce? Cred că trebuie să ne conformăm. Așa cum ai spus și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
orice altceva. Se aude un clic și linia se eliberează. Acum Toal Îmi Închide telefonun nas! Cine pizda măsii s-o crede? Împuțitu de băiatul de serviciu al lui Niddrie, asta se crede. Țip În receptor: — N-am timp pentru aiurelile tale de rahat Niddrie! Avem ompuțită de crimă de rezolvat! Trântesc telefonul În furcă. Gus ridică o sprânceană: — Uau, Robbo, i-ai cam trasolu Niddrie, nu? — E singurumod de-a te purta cu puțoii ăștia, Gus, spun eu. Numa așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne-am grăbi să ajungem la ședința aia. — Mda, bine. Oricum, ședința EO durează numai juma’ de oră. Ba chiar mă pun bine cu Niddrie exprimându-mi acceași opinie cu puțoiu despre politică, spre dezgustul Amandei Drummond. — Egalitatea e o aiureală imensă, zic eu, Întărâtând-o pe Drummond, care se așteaptă să-mi pun lațul de gât spunând vreo tâmpenie de genul că negrii nu sunt egali cu albii. Gândește-te mai bine, ușchito. Cum poți să spui așa ceva? — Ușor. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să fie satisfăcută, iar eu m-aș delecta la greu cu o asemenea provocare. La greu m-aș delecta, să mor io. — Spune-i ceva despre tine. Cântă-i În strună. Înfierbântă-l. Mărește miza. Așa se face. Nu inventa aiureli, probabil că e În stare să-și dea seama de asta. Doar ademenește-l. În felul ăsta tu ai controlul. El devine victima. Obligă-l să-și Înfrunte propriile-i nevoi. Fă ca vânătorul să devină vânat, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aici. Ray Lennox e plecat să-i hărțuiască pe ticăloșii din comunitatea hippy Sunrise la Penicuik, așa că nu-i nimeni cu care aș putea s-o tai. N-am Încredere În Gillman, iar Clell și-a pierdut locul cu toate aiurelile lui despre Circulație. Mă hotărăsc să mă duc În oraș ca să mă plimb puțin. Centrul e plin ochi de cei care fac cumpărături sâmbăta și care caută chilipiruri pentru Crăciun. Aproape că poți să adulmeci lăcomia pură care plutește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost În zonă. Știu că au fost În club În seara aia. L-am văzut pe Gorman că se poartă foarte cordial cu Estelle Davidson. Gus Îl filează. Chestia e doar să dea chix și apoi să-i săltăm. — Mda... aiurelile alea politice s-au cam răsuflat acum. Ziarele s-au săturat, iar ștabii sunt mai puțin iritați. E bine că n-am intrat În panică. Un colorat e doar un colorat de rahat, nu, fornăie el, clătindând din cap. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]