433 matches
-
și ce se poate și ce nu se poate!" Atuncea băiatul, simțind că trece dincolo, îl chiamă spre el. Îl vede venind, îi ia mâna, i-o sărută, apoi se întoarce cu fața la părete și moare. E înmormântat. Când se întoarce, aiurit, dela groapă, bătrânul aude într-o odaie și pe al doilea copil tușind cum tușea cellalt. Atunci are intuiția pedepsei pentru crima pe care a săvârșit-o și vede că trebuie să se predea justiției. Se duce la judecător. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și doi ari de grădină, pe care cenzorii le percepeau ca fiind critice, sau cel puțin ironice, la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care te referi și tu: Lumea asta aiurită/ Stă pe-un tron de dinamită/ Nu se naște un copil/ Făr' o tonă de trotil. Securiștii din TVR au făcut legătura cu faptul că eu lucram pe atunci în Borșa, zonă minieră, unde artificierii aveau evident dinamită, și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea puțin dulce, în schimb roșiile le-am ales pe cele mai frumoase. Oare le poți mânca fără să ți dăuneze? Dacă ai ști cât mă bucur de ploaie: acum pot în sfârșit să respir și eu! Mama ta, foarte aiurită În orice caz, după evidenta ameliorare a cazului meu, nu tre buia în nici un chip să stau mai mult de două săptămâni în acel spital, de altfel destul de primitor. Cu trei zile înainte de acest termen s-a întâmplat însă ceva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
consoartă - femeie tare a dracului și foarte dame des halles - reușea prin sentințele ei ridicol de categorice să impună reuniunii o atmosferă de Bunbury, în care de altfel și juca. Râdeam cu toții de ne prăpădeam, dezlănțuiți și isterici, în timp ce Mihai, aiurit, alerga tot timpul la bucătărie și înapoi, chi purile s-o ajute pe Alice, dar de fapt pentru a-și ascunde febri litatea și emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote din casă, îl
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce avem de făcut. Ce-i cu noi? De ce toate astea? Încotro să ne îndreptăm și cui să-i cerem ajutor?? Camera se răcise. Ritmicitatea procesului respiratoriu putea fi urmărită privind la jetul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a optat pentru varianta B, nu însă înainte de a face un semn complice din coada ochiului stâng, așa, ca și cum ar fi spus: "Ehei, știu eu cât de șmecheră ești, Rozalie, vrei să mă așez pe ceva tare, pe un taburet aiurit, în loc să stau comod, colo, pe marginea patului, nu? M-am prins eu! Ești glumeață, doamnă Rozalie!" Și s-a așezat. Efectul nu a fost dintre cele mai plăcute. Patul fiind ceva mai jos, iar onorata doamnă ceva mai înaltă, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scutecel purtând urmele evidente ale suferințelor lehuzei îl prezintă pe nou-născutul apărut pe lume ca pe o victorie zdrobitoare a vieții asupra morții. Oamenii din moară priveau la omul cu pâinea în mână și la copiii stând în picioare completamente aiuriți, pierduți. Cei de pe verandă se îmbulzeau uitându-se curioși pe geam ca la un spectacol nemaivăzut și răscolitor. Morarul-șef s-a uitat mai atent la noi și a înțeles că treceam printr-un moment cu totul special. Te văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mine, pentru întreaga mea existență viitore: Dragul tatei, uite, maică-ta ți-a cumpărat o capră ca să bei zilnic lapte, să fii mereu sănătos. Să nu bei nimic altceva în toată viața ta decât lapte. Mă uitam la el complet aiurit, neînțelegând nimic din spusele lui. Ce anume voia tata să sublinieze? Știa cum se va desfășura existența mea viitoare? Era vreun Nostradamus? Din păcate n-am ținut cont și n-am dat importanță sfatului său înțelept. Și ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suntem ascultate, unde ni se pun note. (Nu mi-au dat pentru săptămâna asta 14 cărți de citit și de știut să răspund la seminar, în fața a 200 de persoane?) Cu cât avansez în studiul politic, cu atât sunt mai aiurită, mai zăpăcită, îndoindu mă de inteligența mea, de capacitatea mea de înțelegere. Ieri m-am ascuns în spatele unei doamne, de frică să nu mă asculte. [...] 58/1948 13 iunie [1948], duminică, ora 7 seara Draga mea, ce grea duminică. Sculată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
concurs de împrejurări : un lucru, o scrisoare, un bilet de amor și o persoană rămasă într-un relativ anonimat, formă de minimalizare semnificativă, Cetățeanul turmentat. De remarcat că biletul de amor ca element declanșator și intrigă ca și acest personaj aiurit ne situează mai degrabă în spațiul commediei dell’arte. Cetățeanul turmentat sea- mănă cu acei zani care populează universul burlesc al acestui tip de teatru popular. Radu Stanca și Ion Negoițescu vor încerca să emancipeze comediile lui Caragiale tocmai de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au crăpat sub mine!... Gherasime!! îl zgâlțâie Ștefan. Nu mă fierbe!! Nu mai vin?!?! Turcii?!?! Mahomed?!?! Vorbește!! Turcii, Măria Ta!... Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La anu'?!... șoptește Ștefan aiurit. La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă după dușcă, gâlgâind. Iisuse... La anu'... Fantastic... murmură Ștefan. I se moaie picioarele... Cade în genunchi.... Se face ghemotoc la pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-mi rupi anteriul... Tace... Tăcere, lungă tăcere... Și, după un timp ce pare lui Ștefan fără sfârșit, se aude glasul lui Daniil, grav, solemn: Află dar! Nu vei fi biruit... dar nici biruitor nu vei fi!" Câteva clipe, Ștefan, aiurit, nu pricepe: Eu fierb... și sfinția ta mă pune să dezleg cimilituri... Cum vine aiasta? "Nici biruit... nici biruitor?" Nu înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu nisip. Pentru variație, ca să-și bată joc de teama mea exagerată, de ins „nevricos”, o gutuie preferă să cadă pe tăblia metalică a mesei rămase din vară sub pom, provocând un zgomot asurzitor. Mai să sar din pat, complet aiurit timp de câteva secunde de această malițioasă surpriză. * Într-o noapte de vară a anului 1984, am simțit suflarea de gheață a zidului Berlinului, rămas altfel invizibil. Ne aflam, așteptând trenul ce urma să ne ducă la Heidelberg, „la Sami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură, un lemn peste șale și altele plouă... El își iese acum din sine: mașina cea vie dă drumul rezervei de energie - pentru așa moment o păstra - nici un gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urmă de poză. M-a obsedat acest dialog. Parcă aș fi citit ceva din Dostoievschi. * Aș fi vrut să continui discuția în vis. Dar, comandându-ți visele, ți le blochezi, automat. Astă noapte am visat cu totul altceva, nesemnificativ, fragmente aiurite care nu se pot angrena într-o metaforă, într-un rebus cu vreo urmă de sens. * Dimineață cu peisaj strălucitor, cuminte, de abecedar. Munții s-au îmbrăcat cu un strat de zăpadă de un alb îmbietor; de bună seamă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ei cu un chil. Spre deosebire de alte străzi care au rămas, cum am văzut, într-un echivoc atât de penibil, încât oricine (indiferent de pregătirea intelectuală) își poate permite să viseze la ele fără nici o restricție, inventând tot felul de povești aiurite, despre strada "La zece mese" îți poți închipui fapte mult mai puțin fanteziste. Astfel, putem aprecia, cu oarecare certitudine, că "La zece mese" nu avea o clientelă compusă doar din militari cu trese și civili modești predestinați unui consum limitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria și toate defectele erau pedepsite de el prin execuții care făceau deliciul sălii. Revenit în propagandă electorală, academicianul Mârza culegea într-o sală de restaurant
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
atmosferă personală se găsește în câteva creionări ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va vedea că acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Vom considera câteva experimente pentru a stabili modul în care unii factori extrinseci afectează creativitatea. Experimentul 1. Li s-a cerut unor studenți să realizeze niște colaje din hârtie cât mai „aiurite”. Unora li s-a spus că lucrările vor fi evaluate de studenții de la arte plastice (cu competență în domeniu), iar altora nu li s-a spus acest lucru. Rezultatele au arătat că persoanele care au lucrat în perspectiva evaluării au
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
fără cenzură, chiar dacă pare absurdă sau imposibilă, iar grupul trebuie să o accepte pe loc, pentru că este mai ușor de cumințit o idee decât să o găsești. Deci toate ideile sunt acceptate: bune sau rele, realiste sau fanteziste, logice sau aiurite, legale sau ilegale, nu contează. La urma urmei, chiar și cele mai aiurite sau mai fanteziste idei pot fi utile la un moment dat - fie măcar pentru a crea bunădispoziție. Râsul în ședințele de brainstorming este un excelent catalizator, pe când
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe loc, pentru că este mai ușor de cumințit o idee decât să o găsești. Deci toate ideile sunt acceptate: bune sau rele, realiste sau fanteziste, logice sau aiurite, legale sau ilegale, nu contează. La urma urmei, chiar și cele mai aiurite sau mai fanteziste idei pot fi utile la un moment dat - fie măcar pentru a crea bunădispoziție. Râsul în ședințele de brainstorming este un excelent catalizator, pe când tăcerea deplină riscă să înăbușe în fașă producerea de idei. 3. Succesul brainstormingului
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
din Vermont. Dimineața purta blugi cu multe buzunare și T-shirt, o șapcă americană, cu cozoroc lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care joacă. Andrei Gheorghe: Bun, zi-mi oameni care îți plac astăzi în România, la care te uiți admirativ. Mihai-Răzvan Ungureanu: Dă-mi un criteriu măcar, ca să-mi fie mai ușor. Andrei Gheorghe: Fii atent că îți dau un criteriu aiurit. O să-ți dau pe urmă criteriul bun, dar acuma îți dau... Fotbal? Mihai-Răzvan Ungureanu: Hagi. Andrei Gheorghe: Interesant. Mihai-Răzvan Ungureanu: Îți explic de ce. Mi-a plăcut în teren, eu nu sunt un iubitor de fotbal, pentru că nu sunt un amator
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]