439 matches
-
am fost un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din asta. Există bărbați care se aruncă prea năvalnic înspre o femeie, crezând că, în așa fel, au și căzut în grațiile ei. Aceștia sunt bărbații care au atâta încredere de sine, încât, făcând mai multe imprudențe decât un copil aiurit, au parte de mai multe deziluzii în dragoste, decât pot ține ei socoteala. Dimpotrivă, există și bărbați care au așa de puțină încredere în ei înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai bună! Numai prostii, nu se poate înfăptui deloc așa ceva, m-am convins bine de asta! Dacă teoria evoluționistă a lui Charles
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o nimic din vorbele mele. Ești țicnit, zicea Nineta, dacă tu ai nume ciudat, ai botezat-o și pe fiica mea tot aiurit? Lizei îi plăcea însă la nebunie și era toată numai o lumină, atunci când îi spuneam A... Dar să nu te audă bărbatu-meu, că intră la idei. Omul n-are imaginație, zicea ea. Într-o zi, Liz m-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
familia orhideelor epifide, așa cum credeai tu, mi-aș fi dorit să fac parte din familia florilor-orologiu. Dar m-am gândit serios la asta zilele trecute bulversată de meridianele și paralelele peste care sar în fiecare zi, ca într-o cursă aiurită de obstacole, cred c-aș fi un orologiu natural dereglat. Sunt un fel de cetățean al lumii care și-a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț sînteți! Veniți cu mine în cabinet. Puțin aiurit, acesta îl urmează mecanic și execută comenzile ca un robot. Puneți-l aici, spune medicul arătînd o comodă. Omul pune coșulețul acolo și ia loc pe scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă îi dăm drumul acasă. Mulțumesc mult. O să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-ți rup urechile! Dar cîți colți v-au intrat în... Șase, mă tontule. Dar grebla are doar cinci colți. Cînd o să-ți dispară cașul de la gură o să vezi că totuși au intrat șase. Femeia rîde gîlgîit și găliganii se uită aiuriți unii la alții. Glumeață muiere Saveta asta! Angela Angela se bosumflase tare cînd a auzit că Raul a găsit o fătucă la Predeal, la cursul de perfecționare. A urcat în mașină și a pornit val-vîrtej ca să-l prindă în flagrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a le-o descoperi, eventual ? Piero di Cosimo n-ar înțelege asemenea compromisuri. — Dar fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
brusc să se pieptene, să se privească în oglindă, să-și îndrepte sprâncenele. În cele din urmă, deși la o oră atât de nepotrivită, ziua abia începea, propuse o plimbare. Încăperea o apăsa, vizibil. Devenise palidă, nu-și stăpânea mișcările aiurite. Ieșiră, dar, poate fără să-și dea seama, lunganul zdravăn și chel o luă înainte, cu studenta. Accepta chiar și o convorbire despre un subiect plicticos, numai s-o poată privi și asculta. Fata îl provoca, prin opinii pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apă aveau să fie montate în tunele de beton, prevăzute cu drenaje, pentru controlul și cap tarea scurgerilor vagabonde. Pierderile de apă, nesesizate și neîndepărtate la timp, puteau surpa straturile macroporice ale subsolului, construcțiile pe care le susțineau. — Împrăștiată și aiurită, așa eram la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au salvat în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot. Cum să mă rătăcesc? zice. Păi, n-am cum să mă rătăcesc. Am o hartă, zice. — O hartă? Red Hook! Doamne! Apoi tipul Începe să-mi pună tot felul de Întrebări aiurite: cît e de mare Brooklyn-ul și dacă pot să mă descurc prin el și cam cît i-ar trebui unui om pînă s-ajungă să-l cunoască. — Ascultă, zic. Să-ți iasă din cap chestia asta, zic. N-ai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
într-un mod amețitor. Mai precis 11 puncte procentuale, a câștigat în doar câteva secunde, președintele celei mai agresive națiuni de pe mapamond. Chiar dacă alegerile sunt ehei, tocmai la doi ani distanță, cetățenii Americii, (care cică sunt chiar cu mult mai aiuriți decât ai noștri), au gustat cu multă poftă din mascarada oferită de trupele SEAL prin uciderea numitului bin Laden, (școlarizat la școala CIA și apoi galonat de americani la gradul de terorist șef, cu acte în regulă). Din 2 mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Îl amenință băgându-i pumnul sub nas. Câțiva dintre „voluntari“ văzură scena și-l puseră la punct pe ofițer; ei nu permiteau nimănui să se atingă de prizonierul lor. „E prizonierul nostru, au zis ei. Ce, dumneavoastră l-ați capturat?“ Aiurit, prizonierul se trezi că i se oferă țigări, cafea, vin etc... (Les carnets de guerre de Louis Barthas, tonnelier (1914-1918) - Maspero, 79 - trad. M.N.) Cu Zare n-avusese timp să stea de vorbă despre fete. Vara, el pleca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și sare într-un picior, pe o tulpină de aurică. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul Iuliei, fiică de veterinar din Posești, localități aflate pe traseul aceluiași autobuz care în fiecare duminică seara își varsă droaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să le dea el foc, să ardă. Cu toate astea, de fiecare dată rămân uluiți când părintele îi ațintește cu privirea lui care vaporizează totul ca laserul. Faptele, urmele, chiar și nașterea pier ca și cum n-ar fi fost. Omul rămâne aiurit ca vițelul la poarta nouă. Și habar nu are ce să spună, pentru că acum nu mai are nici istorie, nici grai, nu mai e sigur nici măcar că este, rămâne gol-goluț și mut ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e o pianină care trebuie că a stat pe fundul unei ape ultimii cincizeci de ani. Pe un perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește în toate părțile, aiurit. Patul din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe în cameră, o înghite, îi șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce poate fi regăsită în operele tuturor marilor scriitori și poeți și semnifică arheotipul uman. ─ Bravo, foarte bine, se zice arhetip, nu-i nimic, să lăsăm și pe altcineva. Ia zi tu, Cristi. Băiatul din banca a treia o privește aiurit. Un motiv în poezia lirică? încearcă el. Sorana surâde viclean. Din clasa alăturată se pornește repetiția de pian și după violența cu care sunt atacate clapele, oricine-și poate da seama că Izabela Ciortea e iarăși beată. D-șoara Filip își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ale Inei nu avu încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble prin minte își spuse ea, e fiul meu, oricum ar fi! În timp ce își privea copilul, căutând parcă o confirmare din partea Olgăi, aceasta avea privirea undeva în salon. Olga nu putea suporta acum, mai mult ca niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
el și mi-a Întins plăcuța de așezat literele. Sunt sigur că te simți copleșită de tot ce e În jurul tău. Mi-am luat cele șapte litere și le-am aranjat pe plăcuță. — Mda, ultimele două săptămâni au fost cam aiurite. Întâi mutarea, pe urmă Începutul serviciului. E un loc ciudat, e greu de explicat. Toți sunt frumoși, supli și poartă haine senzaționale. Și par cu toții Într-adevăr foarte drăguți - extrem de prietenoși. Mai că-ți vine să crezi că sunt dependenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Telefonul a sunat de trei ori, de patru ori, de cinci ori... hmm, mă Întreb pe unde o fi umblând asistenta lui? M-am rugat să dau peste un robot, pentru că nu aveam deloc chef să stau la taclalele alea aiurite și prietenoase care lui B-DAD Îi plăceau atât de mult. Dar am dat de secretară. — Biroul domnului Tomlinson, a ciripit ea cu accentul ei extrem de sudic. Cu ce v-aș putea fi de folos? Cu ce v-aș putia fee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clar că părinții ei nu aveau să revină prea curând să o ia. Ei o șterseseră cu câteva luni mai Înainte, urmându-i pe băieții de la Dead ( făcuseră copilul la vârsta de nouăsprezece ani și Îi interesa mai mult muzica aiurită decât bebelușiiă, așa că pe ea o lăsaseră la niște drogați de prieteni de-ai lor care locuiau Într-o comunitate din New Mexico (sau “În colectiv“, cum prefera să zică Lilyă. Când, un an mai târziu, bunica lui Lily a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
om pentru slujba asta! Îmi dădeam seama. Îmi dădeam limpede seama că Lily, pentru prima dată În cei nouă ani de când ne cunoșteam, nu Își dădea seama. Ea, ca și toți ceilalți prieteni ai mei, se amuza ascultând poveștile mele aiurite despre serviciu pe care le acumulasem În cele câteva săptămâni de muncă - toată acea bârfă și strălucire -, dar nu-și dădea de fapt seama cât de grea era fiecare zi petrecută acolo. Nu-și dădea seama că motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]