4,357 matches
-
fi pus la îndoială relatarea ei, nu înțeleg de ce nu au făcut-o mai târziu, dacă adevărul ar fi fost altul. Întotdeauna au subscris la versiunea bunicii, și treptat m-am obișnuit cu gândul că sunt o pasăre rară. În ajunul nașterii mele se prăvălise peste munții din Sintra furtuna cea mai teribilă de care-și mai amintea cineva. Zorile apăruseră înfășurate în nimbuși foarte coborâți, atât de încărcați de cumuluși în formă de conopidă de plumb, încât niciodată, în toți
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
îl arăta pe Pétain vituperând împotriva Aliaților. Ceea ce l-a făcut pe Truelle să observe: "Mai tristă ca bombardamentele e mutra lui Pétain". Jacques Truelle m-a pus la curent cu dorința lui de a pleca în Turcia chiar în ajun, adică la 18 iunie 1943. Mi-a părut foarte rău să-l văd plecând și am simțit parcă și mai bine cât de apropiați eram. Și lui îi părea rău să ne lase, pe toți, într-o situație dificilă. Prietenia
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
și profund culturală încă din vremuri străvechi, care, să nu uităm, a fost timp de un secol una din marile puteri maritime ale lumii. Este poate momentul să menționez, pentru cititorii care au mai călătorit cu ocazii asemănătoare că, în ajunul începerii lucrărilor, soții Soares ne-au invitat la ei acasă, lucru care, cred eu, ar fi de neimaginat în Germania sau Franța, de exemplu! Aproape fără să vreau, prin intermediul uitatului meu Dicționar de proverbe pe care l-am alcătuit în
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
ești fericită ? Uite cât rău ai făcut! Miau! răspunse pisica, uitându-se urât la ei. Nu-i părea rău pentru ce făcuse. Pisica nu mai mâncă niciodată păsări. Îi era teamă să nu fie alungată de acasă. DORINȚĂ ÎMPLINITĂ Era Ajunul Crăciunului. Bătrâna, dar înțeleapta Iarnă pregătea surprize pentru copii. Fulgi moi și pufoși cădeau din haina ei aibă și lungă. Copiii bucuroși se pregăteau de colinde, iar părinții lor pregăteau bucate alese. La fiecare casă, sclipeau în fereastră globurile din
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
făcea în sobă( în cameră). Muierile nu invitau și feciori. Despre tăiatul porcului se povestește că acesta era tăiat de Crăciun sau de Ignat, sau mai înainte, după ce-o trecut Sfântul Nicolae. La Sfântul Nicolae erau praznice, iar în Ajunul Crăciunului se mergea cu corinda. Se primeau nuci. Acest colind se spunea la Răcăjdie: ,, Colindița cu codiță Saltă ochii la poliță Este-o coastă și-un cârnat Săriți gazdă, dă mi-l dați! Oile lânoasă, Vacile lăptoasă, Porcii unsuroși, Să
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Colindița cu codiță Saltă ochii la poliță Este-o coastă și-un cârnat Săriți gazdă, dă mi-l dați! Oile lânoasă, Vacile lăptoasă, Porcii unsuroși, Să-I mănânce gazda sănătoși!’’ Un alt colind din altă zonă a Banatului: ,,Bună ziua lui Ajun Că-i mai bun-a lui Crăciun Să fie-ntr-un ceas mai bun!’’ În colind mai cântau d-ale lumești, cu mândra, cu draga.. Mai rar se mai dădeau la colindat bani și colaci. Se mai mergea și cu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Simbolul specific acestei sărbători este cununa de Advent, formată din crenguțe de brad împletite cu panglici și decorată cu nuci și conuri poleite, pe care se așează patru lumânări, care se aprind pe rând, duminică de duminică, până în Noaptea de Ajun. Lumânările simbolizează lumina adusă pe pământ de Iisus Mântuitorul, fiind un simbol al speranței. Pentru a îndulci așteptarea Crăciunului, în comunitățile de germani se mai obișnuiește să se facă un calendar de Advent - „Adventskalender”. Calendarul conține câte o ferestruică pentru
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
până la Bobotează, când e sfințită de preot, apoi e prinsă de un perete din grajd, pentru a proteja animalele din gospodărie. Crăciunul pe rit vechi la sârbi Deosebit de frumoase sunt și obiceiurile sârbilor legate de sărbătorile de iarnă. Aceștia sărbătoresc Ajunul Crăciunului după calendarul gregorian, pe 6 ianuarie. Una dintre tradiții este aprinderea Badnjakului - un trunchi de stejar tânăr - în cuptorul casei sau, mai nou, în curtea bisericii. Acest lemn tânăr îl simbolizează pe Mântuitor și intrarea lui în lume, iar
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
zațurile au fost topite... Am auzit că un fanatic al regimului, proletcultistul Ștefan Voicu i-ar fi prezentat lui Ceaușescu o listă cu ceea ce s-a scris despre Mircea Eliade la 75 de ani (se scrisese într-adevăr mult în ajunul aniversării!) și cu ceea ce se scrisese cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Uniunii Tineretului Comunist, care coincidea cu jubileul scriitorului. Decalajul era enorm în favoarea lui Eliade. A urmat blocada! Acum nu se mai pomenește nimic despre Eliade
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
vibrând și făcând să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea zgură. L-am întrebat unde fusese descărcat camionul din ajun; zadarnic, era mut. La întrebările noastre, își vâra în gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
W. Bush, au în nume cifra 22! Carmen Harra ne informează că a prevăzut multe evenimente, între altele moartea Maicii Tereza. Eu însumi aș putea spune că am prevăzut moartea lui Ioan Paul al II-lea. întrebarea este cînd: în ajun? Cu o lună? Cu un an mai devreme?... De murit, oricum, murim toți într-o zi sau alta. Altă bazaconie de uz curent: viziunile celor care au trecut prin moartea clinică. Un copil de 15 ani, asistat de un adult
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
icoana Preacuratei, considerându-se că apoi sunt bune de leac. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului prefațează deschiderea sezonului de nunți (16 august-14 noiembrie), începerea târgurilor și iarmaroacelor de toamnă, a praznicelor de pomenire a morților. Prin unele zone ale țării, în ajunul sărbătorii, 14 august, numită "Ziua cercurilor Sfintei Mării", oamenii se adună și povestesc despre bunătatea și minunile Maicii Domnului. În unele părți ale Moldovei, sărbătoarea de la 15 august este considerată "a morților". Cu această ocazie sunt pomeniți toți strămoșii plecați
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
fotografic - să zicem, de Annie Leibowitz, cu siguranță, una din marile maestre ale fotografiei actuale - te aruncă în plin paradox: frumos începe să nu mai fie armoniosul, caldul, odihnitorul, cumpătatul, ci agresivul, neobișnuitul, neliniștitorul - pe scurt, tot ceea ce fusese până în ajun monstruos și respingător. Cu toate acestea, e dincolo de orice dubiu că vorbim despre artă. E posibil ca sensibilitatea noastră, informația și cultura să nu mai fie capabile să facă saltul în noua lume și, prizonieri ai imaginii tot mai puțin
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
Realitatea TV, la dispariția poetului cu P mare: Mortul învingător. HotNews.ro, 5 noiembrie 2010, 203 comentarii La capătul celor 20 de ani Era o iarnă seacă, cenușie. Mirosea deja a porci arși cu baloți de paie, ca în fiecare Ajun. Când am coborât în strada principală, în drum către Magazinul Universal, am văzut panourile cu Trăiască Socialismul doborâte la pământ și câțiva navetiști în pufoaice povestind agitați. Pe atunci, nu înțelegeam prea bine că venea sfârșitul unei lumi. Aveam 14
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că „speră”. Din moment ce omul își face încrezător speranțe, el ia în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de mult mi-am dorit să mă ridic deasupra acestor lucruri și iată unde mă aruncase viața! Nu aveam cum să mă Împac cu această idée. Niciodată! Niciodatăăăăăă! După un an de zile de la Întoarcerea mea acasă, tata murea În ajun de Crăciun, răpus de un cancer de prostată. Eu mă aflam la București, operată de câteva zile, În urma unui diagnostic asemănător. Șansa, sau neșansa mea a fost că am făcut un consult de rutină, și, așa ... chinul meu existențial s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deschis-o la întâmplare. Privirea mea se oprise la cuvintele: „Rugăciunea făcută din inimă este auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase. Se organizase o călătorie la mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu mult timp înainte. Cel mai mare dintre noi era responsabil. Doar el avea dreptul să arunce ceva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o întâlnire, a ajuns să-i cerșească câte o întâlnire o dată la șase luni, e complet dementă, Alex i-a răspuns sec, vag, din puținele lui vorbe nu a înțeles dacă se vor întâlni sau nu. După nicio săptămână, în ajunul Paștelui, i-a scris că vine în România exact în zilele în care ea era la Budapesta, și a mai avut și nerușinarea să încheie: " Sper ca tu să fii o ființă liberă, așa cum te știu, din nefericire eu nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]