459 matches
-
prin niște serpentine care spânzură În gol... Fermentație putredă? Balneum Mariae, sublimarea hidrargirului, mysterium conjunctionis, producerea Elixirului! Iar aparatul pentru studiat fermentația - iarăși - a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge din atanor În atanor, ieșind dintr-un alambic ca să sfârșească În altul? Și lornioanele acelea, și minuscula clepsidră, și micul electroscop, și lentila, cuțitașul de laborator ce pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care Întemeiaseră prima lojă masonică pe timpul regelui Solomon. Că Dante fusese rozacrucean și mason - ca, de altfel, și sfântul Toma - era scris negru pe alb În opera lui. În cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași cu ale bătrânilor din Apocalipsă, cele trei virtuți teologale ale capitulelor masonice (Credință, Speranță și Caritate). În fapt, floarea simbolică a rozacruceenilor (roza albă din cânturile XXX-XXXI) a fost adoptată de Biserica din Roma ca figură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pierde cunoștința. Dansează, până ce entitatea divină Îl abandonează, iar după aceea se va simți mai bine, curat și purificat”. „Ferice de ei”, zise Amparo. „Da, ferice”, zise Agliè. „Intră În contact cu pământul-mamă. Acești credincioși au fost dezrădăcinați, aruncați În alambicul Îngrozitor al orașului și, așa cum spunea Spengler, Occidentul mercantil, aflat În momentul crizei, se adresează din nou lumii pământului”. Ajunserăm. Din afară, cortul părea un edificiu obișnuit: și aici se intra printr-o grădiniță, mai modestă decât aceea de la Bahia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vizitele, eu tocmai mă duc să mă culc și mă simt izbit În față de șocuri fluidice, domnia voastră știe că sunt emanațiuni ușor de recunoscut”. „Poate ți-ai frecat tălpile de mochetă”. „Da, sigur. Și atunci de ce zburau bibelourile, unul dintre alambicurile mele mă lovește În cap, cade pe jos Bafometul meu de ghips, care era o amintire de la mon pauvre père, și pe perete apar niște scrisuri cu roșu, niște măscări că nu pot să spun? Or, bine știți că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor, două turnuri laterale din care ieșeau două alambicuri ce se terminau cu o bilă ovoidală, și un al treilea turn central, ce se termina În formă de fântână... În bazamentul micului castelul se puteau vedea trupurile decapitaților. Una dintre femei aduse o casetă din care scoase un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
terminați. Celelalte te învață să bei gospodărește, ritualic. La sărbători, la botezuri, nunți, înmormântări, duminica, la simple întâlniri între rubedenii. Când se taie porcul, când se face rachiul, sau așa, la o tacla. Ai 5 ani, bunică-tu a montat alambicul și a ieșit afară, la treburi. E iarnă, e atât de bine să stai lângă sobă, să te joci cu un băț în jăratic. Rachiul picură într-o oală - te apleci, pui gura la capătul țevii și lingi o picătură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
așezându-se în jurul focului ca în jurul unei mese”, se îmbată inhalând fumul degajat nu de plante narcotice, ci de broaște psihotrope : „[Seleniții] sorb fumul care se ridică din broaște și petrec”. Mai mult decât atât, Lucian imaginează un fel de alambic avant la lettre, în care „seleniții” distilează o poțiune euforică : „Băutura le este aerul [= aburul degajat de broaștele puse pe foc], pe care-l strâng în cupe transformat în rouă” (Storia vera, I, 23) (289). Este vorba probabil de anumite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
liniștiți și în siguranță, deși niciodată nu se aflaseră mai în pericol. Pajiștea din fața cabanei era mereu expusă inundațiilor, zona era vizitată de lupi, iar ultimii douăzeci de ani cinci incendii izbucniseră, prăpădind camerele, toaleta exterioară și, din păcate, renumitul alambic al lui Ellis. În caz de urgență, singura cale de scăpare o reprezenta râul. Jina nu revenise încă din plimbare când Irene s-a așezat pe un scaun verde, din plastic, cu fața spre râu. În mână avea un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Creek așa cum venise - cu nimic altceva decât cu pietre în pantofi, o pușcă și o toporișcă. Avea o dispoziție aproape ospitalieră, așa că a mers în susul râului, a găsit un loc nivelat dincolo de Rainier și, întâi, și-a construit baraca și alambicul. A făcut bani din whiskey, apoi, după ce a încropit niște saltele din paie de pin, a mai câștigat și de pe urma navigatorilor care voiau un pat adevărat. În câțiva ani, Ellis a strâns destui bani ca să-și cumpere barca aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apară la tot felul de ocazii cu costum negru și cravată, rămâne îmbrăcat astfel și când face plajă. Utilizarea neologismelor reprezintă, la el, un mod neinspirat de a fi solemn: ‹ ‹ ‹ „Blazonul ți l-ai pus pe frontispiciu, / esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă Radio Svaboda, dar, privindu-l cu atenție, mi-am dat seama că domnul Iacuvlovici distila alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și teoremele treceau dintr-o carte În alta. Deodată, algebra se transforma În trigonometrie. Și atunci, Noimann apela la radicali și algoritmi. Fizica și chimia Își făceau și ele simțită prezența. Încetul cu Încetul, cifrele intrau În eprubete și În alambicuri, pline de tot felul de substanțe fumegânde. Din fum se nășteau siluete și abstracțiuni. Apăreau, lățindu-și și lungindu-și mereu dimensiunile, și oameni-degete, și oameni-mâini. Apărea și femeia-șarpe, și femeia-elefant, precum și nelipsita girafă În flăcări a lui Dali. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor? Cui folosesc obscenitățile? Dacă nu Încapi În uterul matern, atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești defel. Șuvița rebelă Începea să-l enerveze. Mereu Îi pica În același loc. Nu cumva Îi făcuse deja o rană pe una dintre tâmple? „PUDRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare și Înconjurată de cordon ombilical, să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia el Îi zice, nu știa nici el de ce, Lilith? Starea lui de angoasă se accentuă. Noimann Își simți șuvița prinsă ca o lipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceea desfăcea flacoane cu pastile albe, sugând pe ascuns clondire întregi de rachiu cu miros greu. Făcea trascău din sfeclă de zahăr, așa cum învățase de la soldații sovietici, pe vremea când aceștia înaintau neabătut spre Berlin, mari meșteri în procesarea, fără alambic, a basamacului. Nicanor intra, în zilele de sâmbătă, în pivnița brumată la gârlici de gerurile lui făurar și, cobâlțăind balercile îngrădite cu mladă galbenă, revenea în casă, înjurând: Mamă, da' tămădăii 'măsei, de ce nu te mai înțărci odată? Ignorând interogativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care fabrica rachiu bălos din sfeclă de zahăr, într-un alambic, improvizat clandestin, cu un cazan făcut de căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-un rând, acolo îl găsi pe cumnatu-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale gravidelor ce dezertau din maternitatea instalată operativ, de către noua stăpânire socialistă, în casa părăsită a lui Petrea Păun. Gigel-ciobanul divulgase o inatacabilă constatare a Kaliei, comunicând-o unor tați perpelindu-se în emoțiile facerii dintâi, refugiați profilactic, lângă un alambic, mascat în vreun șopron de trestie cenușie, ce revărsa anemic o șuviță tulbure și călduță de trascău, la o distanță considerabilă de tortura travaliului și de agitațiile țigăncii: Muierilor le e frică de nălucile șotioase, care se arată în casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă ai zis, țopârlane, păi asta să-ți răsară, să-nflorească, să-ți umple ogoru’...”. Continuați, continuați... - Candrii blereduiți... - Care scot din piatra folozofală pusă-n alambic răchie... dă sticla aproape. - Chiar haine de gală, fiufiu... încerc să par destins, deși rămân cu mâna pe clanța ușii. - Te-am prevenit, hai, intră... Și să mai știi că-s în pasă erudită de-aseară, păzea, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la fel e și Dumnezeu - și peste comentariul lui cum că poezia mea e „oratorică, dură, robustă și romantică“. Am citit de curând ce s-a scris despre poezia pură - pură ca apa distilată, care e nepotabilă, și distilată în alambicul de laborator, nu în norii care se cern în soarele și-n văzduhul liber -, iar în ce privește romantismul am ajuns la concluzia de a pune acest termen alături de cei ai paradoxului și pesimismului, adică neștiind ce vrea să zică, după cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
curent electric, ulițele erau nepavate, creșteau animale și legume, reparau sobe de teracotă, godine, uși și clanțe vechi. Și zăceau, frate, zăceau la câte o masă de lemn negeluit, cu marijuana în bot, sau măcar cu o rachie făcută la alambicul locului. Din maguri vechi, Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe tricouri și insigne, Woodstock reînvia fără kitsch. Nu m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe inel. Talmudistul s-a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde citești asta?" Și mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fumegânde parcă, ale unei retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În istorie, flacăra unei misiuni se poate degrada în hegemonism. Fără cultură, istoria este un imens cazier. Misiunea călăului nu este aceea de a ridica statui victimelor. Istoria este alcătuită din sânge și cinism. În cantități, aproximativ egale. Istoria este alambicul în care erorile se transformă în adevăr și viceversa. Absența rațiunii invită tirania pe tron. Pe români, i-a așezat Dumnezeu prea aproape de colții tigrilor. Cam după un secol, de la scrierea lor, cărțile de istorie devin de necitit. Istoria contabilizează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din fața cuptorului a turnat apă pe foc și unul dintre băieți se duce să-l cheme pe Gavrilă să ia uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește pe peretele Încăperii, la lumina slabă a becului montat deasupra alambicului, o hotărâre a Consiliului Popular local cu privire la funcționarea alambicului de 220 de litri. Este specificat În text procentajul de țuică tare care va fi reținut pentru fiecare Încărcătură a cazanului. Unele rânduri sunt șterse, ilizibile, cineva a stropit cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre băieți se duce să-l cheme pe Gavrilă să ia uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește pe peretele Încăperii, la lumina slabă a becului montat deasupra alambicului, o hotărâre a Consiliului Popular local cu privire la funcționarea alambicului de 220 de litri. Este specificat În text procentajul de țuică tare care va fi reținut pentru fiecare Încărcătură a cazanului. Unele rânduri sunt șterse, ilizibile, cineva a stropit cu apă, intenționat sau din greșeală, hârtia dactilografiată, semnată și ștampilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu pentru a face țuică din prunele culese de pe jos din curtea spitalului (prunele nici nu se copseseră bine la ora aia) ci pentru a face, pur și simplu, apă distilată. Se pare Însă că tot ce iese pe țeava alambicului determină comportamente agresive la unii oameni. Ăia doi, doar ce-au gustat din apa distilată și au și venit Înapoi și l-au bătut pe cel de la cazan de l-au băgat În spital pe două săptămâni. L-au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]