1,218 matches
-
La scurt timp am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau jos. Normal că și pe mine mă luase tusea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nimeni nu era panicat. Pe deasupra, erau mulți care coborau la metrou. Nu se zărea nici un observator. Nu era nimeni care să le interzică oamenilor să coboare în stație. Am strigat în gura mare, iar cei de sus spuneau: «Nu te alarma!» sau «Ce te grăbești?» Poate că le era frică să nu fac un atac de panică. Nu mă interesa, mi-am făcut loc printre ei. Am alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: — V-am sunat de o mie de ori. Nu ați văzut știrile? — De ce m-aș uita la televizor pe așa o vreme frumoasă? Când plouă, mă uit, dar acum sunt prea ocupată. Atunci a zis: — Ascultă, nu te alarma. — Să nu mă alarmez? De ce? Despre ce e vorba? Și a venit și vestea: — Chiar acum, au spus la televizor că Eiji a murit. Atunci totul a devenit negru. Asta era tot. Nu-mi mai pot aminti nimic altceva. Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunat de o mie de ori. Nu ați văzut știrile? — De ce m-aș uita la televizor pe așa o vreme frumoasă? Când plouă, mă uit, dar acum sunt prea ocupată. Atunci a zis: — Ascultă, nu te alarma. — Să nu mă alarmez? De ce? Despre ce e vorba? Și a venit și vestea: — Chiar acum, au spus la televizor că Eiji a murit. Atunci totul a devenit negru. Asta era tot. Nu-mi mai pot aminti nimic altceva. Îngrozitor. Șocul a șters totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de șacali ce are de-a face cu o pradă mult dorită, dar periculoasă. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, Audbert se răsuci în șa și îl privi alarmat pe Balamber, care se apropie fără grabă, urmat de Odolgan și de Kayuk cu catârul său. Khaba, în schimb, ce ar fi trebuit să se afle în capătul șirului, nu se vedea; probabil că rămăsese în urmă. în sfârșit, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caz, din precauție, trebuie să părăsim satele și burgurile ce nu pot fi apărate și să ne limităm la supravegherea punctelor mai fortificate. Ieri seară le-am anunțat pe căpeteniile cele mai de încredere, iar azi am trimis ștafete ca să alarmeze toate satele și avanposturile. Trebuie să strângem câți soldați putem, chiar și dintre romani. Augusta e, oricum, în stare să reziste până la sosirea lui Etius. Sebastianus ar fi vrut să intre în pământ de rușine din cauza neputinței sale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se auzi un murmur neașteptat, întovărășit de o mișcare tulbure a mulțimii. Multe glasuri se împletiră în tonuri de spaimă și din mai multe părți se strigă: — Repede, închideți! închideți! Apoi, în vreme ce mulțimea se însuflețea și toate privirile se îndreptau alarmate în direcția aceea, un tânăr își făcu loc dând din coate și, răvășit, veni înaintea lui Canzianus. — Hunii! strigă. Hunii sunt aici! 29 Se stârni panica. Strigăte de teroare se ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixa stăruitor pe Inisius, care, cu toate încercările - inutile, de altfel - ale lui Gomerius de a-l ajuta, se zbătea pradă crizei ce-l cuprinsese; spumega și un lichid albicios începuse să-i curgă din gură; aruncă apoi o privire alarmată către chipul lui Cristos; în sfârșit, ațintindu-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului! Abatele, pe care până în acel moment nu-l interesase altceva decât ce i se întâmpla lui Inisius, îl privi surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe și minunate. Noi... Metronius fără să-l privească, făcu semn că era de ajuns: — Bine! Bine! Știm toate astea; rămâne totuși faptul că mulți sarmați - sau alani, cum vă place să vă numiți - sunt împreună cu Atila și că... Expresia alarmată cu care Sebastianus privea spre Maliban îl făcu să tacă și să întoarcă, la rândul său, privirea către soldat. Acesta se ridicase în tăcere și îl fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar eu îți datorez respect, dar tu trebuie să mă privești când îți vorbesc și nu trebuie să mă întrerupi și nici să-mi insulți poporul. Vitalius, alarmat și el, se ridicase în picioare și privea speriat la comandantul său, nesigur de ce ar fi trebuit să facă. Metronius, oricum, nu era omul care să cedeze ușor. Se ridică la rândul său, și replică dur: — Ei, calmează-te, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa, el singur, o latură a curții, se iveau când și când din beznă. Ecoul unui galop tot mai apropiat arăta că o bandă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic înaintea mea. Clemantius, alarmat se apropie de ea: — Nu e înțelept să-l provoci, domina. Hippolita nu-l lăsă să continue; o furie de nestăvilit creștea în ea. — Mi-ai distrus casa, mi-ai ucis servii, mi-ai furat tot ce aveam; ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea încă, câțiva bărbați se mișcau fără o logică clară, dar cu o frenezie care îl alarmă. Un atac, anunță Vitalius, la Poarta de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă într-acolo. într-o clipă, Sebastianus înșfăcă sabia, își luă mantaua și fu în picioare lângă ordonanța sa. — Unde e Maliban? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în față. Oamenii lui Reinwalt. Din câte am înțeles, pare o răfuială între burgunzi. Alarmându-și oamenii, Balamber îi desfășură în pădure și le ordonă să înainteze cu mare atenție, lăsându-i pe cei aflați în spate să vadă de provizii, apoi trecu în frunte împreună cu Mandzuk. Ecoul luptei se stinse curând totuși și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
râs scurt, tare, se răsuci și părăsi camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi mai tare de iarba grasă pe care se întinsese, înconjurat de cele șapte gardiene ale sale. Piatra avea doi țoli1 în diametru, doi țoli de piatră inertă. Totuși conținea în masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scurt și repede. Coloana de mercur a termometrului mi s-a părut cât Turnul Eiffel. La auscultare - nimic. M-a consolat (ea pe mine!): "Nu te speria, are să-mi treacă". Nu găsisem nimic anormal, dar tocmai ignoranța cauzei m-a alarmat peste măsură. Indicând doamnei M... câteva măsuri, cunoscute și de ea, m-am dus în cerdac. Când mi s-a permis din nou să intru, Adela avea pala de păr așezată exact la locul ei, pe jumătatea stângă a frunții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică și rece și puțin din brațul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simțit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele. Dacă i-aș fi cerșit ființa... A trecut fericirea pe lângă mine, și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există. Splendoarea lunii ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
categoric și erau aproape identice: două organe mari, cărnoase, încovoiate ca niște trompe, care se deosebeau de orice alt nas din familie cu excepția, evidentă, a scumpului stră-străbunic Zozo, al cărui nas, bulbucându-se dintr-un vechi și timpuriu dagherotip, mă alarmase considerabil în copilărie. (Apropo de nas, Seymour, care, trebuie să spun, nu făcea niciodată glume anatomice, m-a surprins odată cu întrebarea dacă nasurile noastre - al lui, al meu, al stră-străbunicului Zozo - nu pun aceeași dilemă nocturnă ca și unele bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să numere banii, dar acesta nu se grăbea. Îl săgetă pe Gică picior de lemn cu privirea, monologând. „Va trebui să Întocmim o chitanță...! „Cum, n-ai Încredere?” - răgni el de se zguduiră geamurile. „Sunt un borfaș cinstit...!” „Nu te alarma prietene...Am Încredere, cum să nu am...! Din todeauna, borfașii au avut cuvânt de onoare...!! Totuși, unde sunt acte, certitudinea nu lasă loc Îndoielilor”. Amicii gazdei priveau la Doctor cu ură. Asemenea Îndrăzneală, Întrecea orice măsură, urmând să fie pedepsită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mențin afirmația. Peștele are un miros straniu, greu de acceptat...!” „Prostii... Oare peștele de apă dulce, nu În mocirlă se simpte În largul său...? În mod sigur, acest exemplar a trândăvit mai mult În nămol... Te rog Însă, nu te alarma...Îi facem de Îndată autopsia...” Nineta Încercă să-l oprească, să nu mănânce, fiind mare pericol de otrăvire...!!” „Uff, devii imposibilă - draga mea. Mie Îmi ghiorăie mațele de foame și tu mă chestionezi mai rău ca la poliție...!” Mai Încercă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum se deslănțue, apoi Îi făcu un semn cu mâna să tacă. Oare această prietenă a lui nu realiza de fapt, el nu era beat? În loc să-i dea o mână de ajutor, ea Îl ocăra...? De ce tăcerea lui n’o alarmase și În mod evident starea fizică În care tremurăturile totale a corpului erau vizibile?? Toate aceste cuvinte și multe altele ar fi dorit să i le adreseze prietenei sale, Însă, cu tot efortul disperat de-a deschide gura, nu reuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scuze. De ziua onomasticei tale m-am prezentat detestabil...!” „Haina? - nu contează. E atât de amăgitoare uneori...!” „Sunt nevoit să te las singură se scuză el ridicându-se dela masă - maximum cinsprezece, doăzeci de minute. Mai preciză.Să nu te alarmezi totuși dacă depășesc timpul propus, mă voi strădui să mă Întorc cât pot de repede...!” „Să nu mă lași prea mult singură, nu de altceva, dar ...să nu mă găsești logodită!!” - glumi fata privindu-l drăgăstos. Fără alte comentarii, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
temporar orice activitate și să ne ocupăm puțin de tine. Efectiv, acestă intoxicație are un circuit matematic. A patra săptămână la aceeași oră...!! Dacă se va mai repeta, cine Îți poate garanta supraviețuirea...!?” Tony Pavone făcu o grimasă. „Nu vă alarmați degeaba. Dacă trebuia să vă părăsesc din cauza acelui blestemat pește, ei bine - acum vă priveam din Înaltul cerului. Apropo. Cum merg lucrările acelor barăci metalice...?” „Ce să-ți spun? Am Început săpăturile de fundații Însă, Înaintează greu datorită gerului. Totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]