498 matches
-
era obișnuit, pentru că, până la urmă, a lăsat-o mai moale, până s-a oprit de tot. — Te simți bine, păpușo? m-a întrebat dintr-odată îngrijorat. —Luke, am îngăimat eu, mă simt cam ciudat. Ciudat? în ce fel? a sărit alarmat. Cred că sunt bolnavă. Luke și-a pus palma pe fruntea mea. Aproape c-am leșinat de plăcere din cauza senzației ce m-a cuprins simțind mâna lui rece lipită de fruntea mea care ardea. — Dumnezeule! a exclamat Luke. Frigi! Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gospodărie. Eu mă ocupam de micul dejun, Chaquie de prânz, Angela era la cină, iar Misty se alesese cu aspiratoarele. —Așa, a zis Chaquie plină de energie. Angela și cu mine ne-am ales deja echipele. Când? am întrebat eu alarmată. — Când te uitai tu la televizor, m-a mințit ea. —Curvă ce ești, m-am lamentat eu. Pun pariu că i-ai luat pe toți ăia pe care îi ajută și fizicu’ și bibilica și că nici una dintre voi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sufăr și m-a și enervat. Cu Chris, ăla de la casa de nebuni. îl știi, l-ai cunoscut. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji. N-o să ies cu cineva care ia droguri. —Chris Hutchinson? m-a întrebat ea alarmată. —Daaaaa, am oftat încercând să par calmă. —Of, să fii atentă, Rachel, a zis mama în timp ce cutele de pe frunte i se adânceau din cauza îngrijorării. A îmbolnăvit-o de inimă pe biata maică-sa. —Chiar așa? Interesul și teama m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a spus toată lumea. Și totul o să fie mai bine. în ziua următoare, Nola m-a dus la o altă întâlnire. Și-a făcut același lucru și în ziua următoare. —De ce ești așa de drăguță cu mine? am întrebat-o puțin alarmată. —De ce n-aș fi? a exclamat ea. Ești un om plin de iubire. — De ce? am insistat eu. —Ei, a oftat ea melancolică. Când te-am văzut la Cloisters, cu fețișoara aia supărată, mi-ai adus aminte de mine. întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus în schimb. —îmi merge bine. Bine, am spus eu din toată inima. Grozav! —Tu ai... ăăăă... vreun serviciu? — Eu? am strigat eu. Dumnezeule, nu! Dependența de droguri e o ocupație cu normă întreagă! Privirile ni s-au întâlnit stânjenite, alarmate, apoi amândouă ne-am uitat în altă direcție. Cum e să trăiești în Dublin? a spart tăcerea Brigit, într-un final. —Minunat, am răspuns eu sperând că vorbele nu sunaseră atât de defensiv pe cât le simțisem eu. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
va mai aștepta nimeni. Voi avea și acolo încurcături, întrucît voi pierde și cursa Cleveland-Boston pentru care e valabil biletul meu. Simt că mi se usucă gura și că mă încearcă o migrenă. E două și douăzeci și cinci de minute. Urmăresc, alarmat, cum se scurg implacabil minutele. Și constat, pentru a-mi spori neliniștea, că pe Roosevelt avenue, pe care ne aflăm acum, și care străbate o sumedenie de mici orășele, stopurile sunt odios de dese. Abia facem câteva sute de metri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
urmat a fost prea rapid ca să mai poată reacționa. În timp ce Enro se așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
situație mă indispune, prefer o transformare radicală: plec la țară. Joi. După atâta vreme de vorbă și scris, aș vrea acum, convins că nimeni nu se apleacă pe umăr să citească, să fiu complect sincer. Scrisorile Irinei sosesc tot mai alarmate și mie mi-e lene să răspund și stau mereu la îndoială cum or să se termine toate acestea. Îmi place variația și recurg la toate minciunile ca s-o văd mereu alta, plângând, râzând, nenorocită sau veselă, în veșnică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din nou înainte, pe cărarea îngustă. După un timp, poteca se strâmtă atât de mult, încât Hideyoshi și însoțitorii săi fură nevoiți să descalece. Chiar în acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, în depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fără a spune efectiv „Noul dumitale stăpân e aici!“, îi atrase atenția lui Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se întoarse în direcția aceea, grăbit, în genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată era aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat, dar, din cine știe ce motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al bisericii Sfânta Treime, dar după nici un minut se ivea din nou trecând în sens invers, iute-iute pe după gardul de sârmă, înfruntând c-un zâmbet sfidător săgețile privirilor. Stai!... Ciurea îl oprea de la serviciu pe Iova c-un strigăt fals alarmat. Iova, dincolo de tușă, încremenea cu mingea deasupra capului, rânjind. Toți de pe teren se opreau din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă fuga la gard! Fă ceva! Nu poți lăsa fata fără niciun răspuns! Departe de a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
umerii ridicați și capul vârât în piept -gând, din cauza zgomotului făcut de o palmă care mi-a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas era singur. Alarmat, Împăratul se întrebă impacientat: „Unde s-or fi dus ceilalți?“. Din urmă, Chereas se apropia. Împăratul îi auzi pașii grăbiți; într-o fracțiune de secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze, îi arătă un pumnal elegant, acea sica scurtă folosită în cursele întinse dușmanului. Uite, trebuie să-l ții așa... Îi întinse pumnalul; copilul apucă arma energic, cuprins brusc de o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar ea se ridică deodată, veni lângă el, îl îmbrățișă și-i șopti cu o luciditate disperată: — E o cursă... Maștera a pus întotdeauna la cale lucrurile astea departe de Roma... Tribunul Creticus, aghiotantul fidel al lui Germanicus, o privi alarmat. Discuțiile încetară. După câteva luni, mulți romani - și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani, înalt și mândru, evident puternic, care se apropie de scări de parcă ar fi vrut să le cucerească și apoi le luă cu asalt treaptă cu treaptă, neobosit, în ciuda greutății și a vârstei. Funcționarii își șopteau unul altuia, pe jumătate alarmați, pe jumătate iritați: „Legatus-ul din Syria“ - iar cineva se duse repede să-l înștiințeze pe Germanicus. Bărbatul nu se uită la nimeni și trecu mai departe; Gajus și-l aminti pentru a doua oară - cu aceeași neliniște - pe senatorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și tatălui tău i-ar fi plăcut. Gajus străbătu oarecum nesigur parcul imens, trecu de hipodrom și de mirosul familiar al grajdurilor și ajunse la o clădire mare cu trei niveluri, în vechiul stil preaugustinian, cu ziduri de cărămidă. Descoperi alarmat că acolo se afla un grup de pretorieni. Se apropie precaut; nimeni nu-l opri să intre. Făcu câțiva pași în atrium și văzu cum îi vin în întâmpinare cinci tineri, evident străini. Nu-l recunoscu pe nici unul, dar observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aprobă din instinct; soții, cărora li s-a interzis frecventarea palatelor imperiale, au îndurat, dar nu au iertat. În toate acestea, chiar și cei mai pacifici senatori percepură un semnal politic exploziv. „Toate se schimbă“, spuseră - populares bucuroși, iar optimates alarmați. Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un soi de tutelă maiestuoasă și incomodă. „Te știu de când erai copil“, îi amintea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma trebuie să se audă toate. Și Julius Caesar a înțeles că era nevoie de o reformă. Și a făcut-o. Ei stăteau în fața lui. Macro îl privea cu o uimire obtuză, iar inteligentul Callistus tăcea, cuprins de o neîncredere alarmată. Tânărul Împărat, care nu avea alți oameni cu care să se consulte, fu dezamăgit. Deodată Sertorius Macro izbucni: — E un risc enorm. Șase sute de senatori s-ar revolta. De la o zi la alta, ți-ai face șase sute de dușmani. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici în stil grecesc, lungi și înguste, cu mâneci largi care ajungeau până la încheieturi, iar la Roma, cine știe de ce, aceste plăceri erau considerate deplasate, chiar și pe timp de iarnă. Și mai rău fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar“. Opoziția alarmată și surdă a grupului de optimates era tot mai puternică. „Și Marcus Antonius dăruia bucăți din provinciile imperiale“, zicea batjocoritor Asiaticus. „Dar, cel puțin, era primit în patul unei curtezane faraonice. În locul lui, poate că nici eu n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la tăietura de pe cap, o a doua linie a părului aflată cu doi centimetri și jumătate mai la stânga celei originale, îmi îngreunară schimbarea expresiei. În oglinda de bărbierit pe care mi-o ținuseră în fața ochilor infirmierele semănam cu un contorsionist alarmat, uluit de propria-i anatomie deviantă. - Îmi pare rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să vii mâine. - O să vin. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de cufundarea mea în albumul său. Am întors paginile următoare. Vaughan alcătuise un dosar fotografic elaborat al tinerei femei. Bănuiam că dăduse din întâmplare peste accidentul ei la câteva minute după ce Gabrielle derapase și intrase în spatele autobuzului liniilor aeriene. Chipurile alarmate ale mai multor pasageri ai firmei Varig se uitau prin lunetă la mașina sport zdrobită pe care tânăra femeie rănită le-o oferise, ca într-o sculptură a unui accident, în consola posterioară neprotejată de sub scaunele lor. Următoarea fotografie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Toți, pe care-i ai,în casă, acum. N-am decât zece miloane. Dă-le-ncoa. Uite. S-acolo,în valiza aia. Luați-i, și spuneți-mi când mi-i restituiți. Niciodată. N-ai auzit ce am vorbit, niciodată! Bătrânul, alarmat, se retrage, binișor, pe ușa laterală,în cealaltă încăpere. Primul dulce, o presează din nou, pe bătrână. Hai. Scoate și ceilalți bani, pe care i ai, dosiți, cine știe pe unde. Și, către celălalt, cu care venise: tu, ce caști
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas șocată și pentru o secundă mă cuprinsese un fior. Mam ridicat repede de la masă fără să spun nimic și am fugit pe scări până în cameră. Mama striga alarmată: Ella, Ella, stai ! M-am așezat pe pat și am început să plâng în hohote. Credeam că era de ajuns că trebuia să accept în familie un alt tată. Speram că moartea tatălui meu natural avea să fie singura veste
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]