710 matches
-
sat Pontmain din ves tul Franței.Seara, copilul Eugene Barbedette - de 11 ani - a văzut deasupra acoperișului unei case vecine o imagine aeriană de mari dimensiuni, care părea a fi tabloul unei „Doamne Frumoase”; era îmbrăcată cu o rochie lungă albăstruie, pe care erau presărate stele; pe cap avea un voal negru și o co roană de aur. Impresionanta apariție rămăsese nemișcată în același loc. Câteva momente mai târziu, fratele său, Joseph - de 10 ani - ieșind afară, vede și el minunatul
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
descriind în aer arabescuri albe. Din când în când se oprea și se îndrepta spre vatră, scotea din buzunarele fustelor ei bobițe ca de rășină, le arunca în foc și scuipa de fiecare dată de câte trei ori în flacăra albăstruie ce se ridica. — Doamne ferește, oprește-te, Zamfiro! Am terminat, sărut mâna. Plătește-mă să se împlinească. Marica aprecie că nu are încotro și scoase un galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-a mai cănit ca să nu fie recunoscut! Într-adevăr, negrul aproape albăstrui al bărbii și mustăților adâncea ridurile și asprea expresia de hotărâre a feței Cantacuzinului. — Este o scrisoare de taină, continuă mitropolitul, așa că aș dori să o citesc în liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu... Primul firman, unul obișnuit, cum au avut toți domnii de la închinarea țării către turci, apoi pe rând patru firmanuri minunate în care fiecare literă arabă era o întorsătură iscusită de peniță, îngroșată apoi cu penelul înmuiat în același tuș albăstrui, cu semnătura sultanului în litere de aur înconjurate subțire cu o linie neîntreruptă, aproape neagră. În total cinci firmanuri cu patru semnături diferite ale sultanilor, executate toate în aceeași manieră de scribi ce căutau să fie cât mai impersonali, respectând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care Guericke descrie experiențele și descoperirile sale, a fost uitată și redescoperită după aproape 50 de ani. Astronomul francez Jean Picard (1620-1682) a făcut observația că la mișcarea violentă a mercurului într-un barometru cu mercur apare o lumină albăstruie, palidă, difuză. Această observație a stat la baza unor experiențe făcute între 1705 și 1709 sub clopotul mașinii pneumatice de fizicianul englez Francis Hawksbee (1661-1713), elev al lui Robert Boyle. El a explicat fenomenul de electroluminiscență care se produce în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte, dezvelind pulpele. — Te pregătim pentru o întâlnire. Importantă. Zâmbetul se ascuțise. — Domnul dorește să arăți bine. Măcar normal. Nu suportă violențe. Privirea își schimbase culoarea, negrul devenise și mai negru, albăstrui, glasul aspru. Este, te vei convinge, o favoare. Ocazie rară, ai să vezi. Aprinse țigara, privi peste umăr deținuta. Apoi pe fereastră, în gol. Se întoarse din nou, aruncându-i, pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei. Fusul trupului tânăr și abrupt trasa, în fumul dimineții, lungi dâre albăstrui. Fraza s-a dovedit, totuși, rezistentă, păstrând nu numai lamentația, apelul de-o inimitabilă fervoare al seducătoarei mele interlocutoare, ci și o șansă spre adevărul Siei Strihan : precizia iluzorie și halucinantă a desenelor, o apropiere, cândva, de Piero, consecința unei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al planșeului. Întinse mâna, apăsă butonul lămpii. Întunericul îmblânzi încăperea, culoarea de bitum albăstrui venea și prin fereastră, prin ușa întredeschisă a balconului. În patul de alături, colegul dormea. „Ce-ar fi să-l trezesc, să-l copleșesc, brusc, cu marile întrebări fără răspuns ? Să creadă și el că nevroza mea e adevărată, profundă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
caracatița aia blondă căreia îi atârnă brațele pe o parte și picioarele pe cealaltă și o claie de păr blond și creț, care-mi intra în ochi și-n nas, și-n gură, eu care dau șuturi imaginare unor hârtii albăstrui, în mijlocul unei străzi pustii, noaptea, într-o stațiune de pe litoralul Mării Negre, lângă Constanța, Dobrogea, în estul României, Europa, emisfera nordică, pe planeta Pământ, sistemul solar, Calea Lactee etc. Te-am dus destul de sus, ca să ai o imagine de ansamblu a căcatului
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
deoarece, după câteva pâlpâiri lumina din cabină s-a stins, țârâitul soneriei, pe care eu de fapt o violam cu degetul nonstop, s-a oprit și el, dar noroc că era într-o țară civilizată și o lumină de veghe albăstruie s-a aprins instantaneu. M-am rugat numai să nu fie de incendiu. Amândoi ne-am ridicat privirea în tavan. A fost primul gest comun dintr-o serie ce urma să vină. I-a pierit și râsul cu această ocazie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Am bătut disperat în uși primele minute, numai eu, că el, sărmanul, nu avea nici măcar curajul să se lase pe vine, după care m-am lăsat și eu păgubaș. Nu știu cât am stat acolo. Am pierdut noțiunea timpului. În lumina aia albăstruie, colegul meu de celulă arăta ca un personaj dintr-un film, sau dintr-un vis al meu. Stăteam amândoi pe jos și nu scoteam o vorbă. Cred că am adormit câteva minute sau câteva ore, nu-mi dau seama. Când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
curgă din tavan și rezolvăm și problema dușului cu ocazia asta. Întind mâna bucuros și îl sfătuiesc și pe el să facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files, pe care am să o descopăr mult mai târziu. O mână sugrumând o sticlă de poșircă apare din ceața ce învălui încăperea. Probabil că fața lui schița aceeași grimasă de îndemn
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și rezolvăm și problema dușului cu ocazia asta. Întind mâna bucuros și îl sfătuiesc și pe el să facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files, pe care am să o descopăr mult mai târziu. O mână sugrumând o sticlă de poșircă apare din ceața ce învălui încăperea. Probabil că fața lui schița aceeași grimasă de îndemn dar eu nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. Simt că mă sufoc. Respir din ce în ce mai greu și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc iar de-a voința. Nu pot să mă ridic sau nu vreau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un pat, pe Domnița Bălașa. Pe cât de auster era interiorul, pe atât de gongoric balconul de fier forjat, cu inflorescențe Jugendstil, cu hâde mascaroane împletite-ntre ele. În amurgul roșu ca flacăra, ieșeam la aer pe balcon și priveam cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decent cheița și să se bucure de minutul de țopăială. Copiii răi stricau jucăriile ca să vadă ce au înăuntru. Iar înăuntrul era același, indiferent dacă jucăria de tablă fusese o buburuză, o găină sau o broscuță. Același arc de oțel albăstrui, rotit forțat în spirală, același tambur greu de metal, aceleași vreo cinci-șase rotițe dințate mai mari sau mai mici, din metal galben. Toate prinse între patru plăcuțe perforate, cu care mă luptam chiar mai mult decât cu carcasele. Roșu de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
părură curați și neascunși, așa că în cele din urmă intră. În spate se auzi un șuierat ușor ca de șarpe și o țăcănitură scurtă; se întoarse: ușa era închisă. Odăița era luminată, nu se știe de unde cădeau valuri de lumină albăstruie. I se strânse inima. Se uită în jur, apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o țăcănitură scurtă; se întoarse: ușa era închisă. Odăița era luminată, nu se știe de unde cădeau valuri de lumină albăstruie. I se strânse inima. Se uită în jur, apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în piept, însă în zadar. Tâmplele i se zbătură grăbit. Acum, aerul era tot așa de sărac ca și pe crestele celor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de cer, cu stele mari și mici, luminoase și umbrite. Străinul puse degetul lângă o stea verzuie, înconjurată de un nimb ușor, albăstrui, destrămat. Zise apoi, zâmbind, în limba atlantă: - Pământul. Preoții tresăriră. Privind întîi năuc la semnele pe care le făcea străinul, Marele Preot se lumină deodată, arătând că a înțeles, și îi spuse lui Tefnaht: - Pesemne că așa se vede de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cervixului datorată efectului congestiv al estrogenilor ; fluidifierea mucusului cervical ; angajarea pungilor fetale datorită contracției fibrelor musculare longitudinale ale uterului în sens radial. Prima pungă fetală ( alanto-corială), care acționează în prima fază de deschidere a cervixului, conține lichidul alantoidian, de culoare albăstruie (datorată rețelei vasculare). Sub presiunea contracțiilor și tonusului uterin punga alantoidiană progresează prin canalul cervical și vaginal contribuind la deschiderea cervixului. Prin ruperea acestei pungi are loc eliminarea lichidului, numit " primul val de ape". A doua pungă fetală (alanto-amniotică) are
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ar fi istoria celebrărilor, cealaltă față a reprimărilor. Epoca noastră este prima pasionată de manuscrisele autorilor, pe care le înconjoară cu toate îngrijirile, teoretice și materiale, și asta cu atât mai mult cu cât computerul înlocuiește pagina albă cu ecranul albăstrui acasă la scriitorii în activitate. Venerăm ceea ce se pierde. În general, când impactul lui intră în declin, unui domeniu de imagini i se oferă un muzeu, panglica roșie a retragerii. Efectul de patrimoniu este totodată un kick upstairs pentru imagisticile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
doi peri în 13 coadă, intrau în crăpături și pe sub plăcile de tencuială. Stăteam câte o jumătate de oră în locurile acelea vuitoare și înspăimîntător de singure. Scriam ceva, cu o bucățică de cretă sau de cărămidă, pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se conturează vreun balcon minuscul, negru ca smoala, pe un cer de flacără roșu-ntunecată. Era toată viața mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și de cealaltă se-ntindea iar câmpia, cu dealuri albăstrui în depărtare, cu silozuri și castele de apă din loc în loc. Depășeam căruțe trase de cai murdari, pline cu bidoane și sticle goale. Pe capră, țiganul dormea sub pălărie, cu hățurile atîrnîndu-i într-o mână arsă de soare și moale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea nefericire, o clipă și încă o clipă, făceam un efort care altuia i-ar fi fost suficient ca să scrie o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]