444 matches
-
mai este bîntuit de Cezar. N-a văzut raiul Cerul devenise lăptos și stelele încercau să se remarce prin strălucirea cu care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întins pe treptele de la intrare, călcau sandale de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi răstimpuri, fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se rotească, să vadă cine se apropie. Nimic n-ar înlocui vecinătatea vindecătoare a mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare. Scrâșnetul frânei, țipete, Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata să se înalțe : explozia clipei confuze. În jur, nerăbdarea bărbaților la ora de prânz. În seria de autor „Norman Manea“ au apărut: Întoarcerea huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici Înaintea despărțirii. Convorbire cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
distanță de numai 300 de metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate! Kilometrul opt Spaima țopăind ca o lăcustă te înconjoară și nu ghicești de unde se va ivi Drumul de la oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se făcea paza golfului, ferma de pe dealurile golașe, căsuța lor albă printre copaci, plaja albă și malul ondulat, dar nu vedea nici un steag și nici un stâlp și nici un doc. — Vezi oile alea de pe deal? — Da. Se vedeau ca o pată alburie pe verdele-gri al dealului. — Pot să le număr, spunea taică-su. Ca toții oamenii care posedă o calitate ce depășește cerințele medii, taică-su era foarte agitat. Și, pe lângă asta, mai era și sentimental, și, ca mai toți sentimentalii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală spărturile norilor, luminând mai intens totul. După 10 minute de admirație mută, cu plămânii învigorați de puritatea aerului respirat, intru liniștit în casă, nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
strânse la inimă. Apoi, fără trecere, îi scoase haina în timp ce ea însăși își lepăda căciulița. Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă, ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. ― Unde să stăm? întrebă Titu, cuprinzîndu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferească Dumnezeu de mușcătura de cal, auzi în întuneric. E mai rea decât o lovitură de copită... Se spune că în Vinerea Mare, de Paștele Morților, de obicei plouă. Dar cerul nu era greu de ploaie, avea mai degrabă o limpezime alburie. Petrache privi caisul înflorit și se întrebă, ca în fiecare an, ce taină e asta care îl face să se deschidă dintr-odată și numaidecât noaptea. Altădată îl pândise, dar nu reușise să-l vadă înflorind. De la o vreme, pur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se priviră. Bătrânul avea dreptate, socoti Maca. Poate că ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și Ribes niveum Lindl. (Coacăz cu ciorchini) Perioada de maturitate foarte timpurie timpurie medie târzie foarte târzie Ciorchinele: lungimea (inclusiv pedunculul) foarte scurtă medie lungă foarte lungă Baca: mărimea foarte mică mică medie mare foarte mare Baca: culoarea albă galbenă alburie roz roșie Ribes uva-crispa L. (Agriș) Planta: forma ovoidă globulară elipsoidală transversală Fructul: mărimea foarte mic mic mediu mare foarte mare Fructul: forma globular elipsoidal piriform Fructul: culoarea galbenă verde gălbui verde cu tentă albă verde roșie Perioada de maturitate
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
ipostaza lui Alexandru "refuzând apa", a voievodului, a cavalerului, a prințului din Levant care "a văzut idei". Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cabluri, coșuri cu albituri împiedicau circulația; marinarii nu răspundeau nimănui; oamenii se izbeau unii de alții; coletele urcau între cele două tambururi și gălăgia se topea în fîsîitul aburilor care, ieșind printre plăcile de tablă, înfășurau totul într-o ceață alburie, în vreme ce în față clopotul bătea fără contenire. [În sfîrșit vaporul plecă;] (...)* Gustave Flaubert, Educația sentimentală, p. 15 Regăsim aici exact același tip de descriere în indicațiile de regie ale unei piese de teatru, unde este vorba de a așeza actorii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
prin încercuirea literei corespunzătoare: 1. Există pleonasm în exemplul: a) Erupția violentă a distrus satul. b) Cutremurul de pământ a provocat mari pagube. c) S-au reunit pentru discuții. 2. Care dintre următoarele perechi de cuvinte sunt antonime? a) negrăit/ alburiu; b) scriere/ transcriere; c) vorbăreț/ tăcut. 3. Alege seria în care se află tautologia: a) Copilul e copil; b) Sloi de gheață; c) Fata, când văzu ursul, i se făcu frică. 4. Alege construcția corectă: a) tată al cinci copii
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri ce îl mai poți mâna". (Platon, Phaidros, 1983, 253de) Un om educat își ține în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a patra dimensiune: semnificația lirică”. „Zărise lumina zilei, întocmai ca Mihai Eminescu, în nordul păduros al Moldovei. Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-a hrănit poezia lui. Trec prin ea căprioarele și cerbii, se văd peștii alburii în pâraiele de cleștar, munții ursuzi, iarba pălită pe creste, norii scămoși purtând în spinări frigul jilav, piatra trăsnită a înălțimilor. [...] A fost nu numai un poet al țării lui, al naturii și tradițiilor ei, al timpului revoluționar prin care
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
parcurs paradigma orfică: „Ce mult îi semănam, de-acum / O, și cât mi se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul culminează în poezia Umbră și semn, unde corpul împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
o revărsare de ape. [...] Soarele bătea de cătră amiază de pe țancul Măgurii. Ridicând ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei. Dar asta era o părere, căci sub soare lunecau pâlcuri de nouri alburii." (Mihail Sadoveanu, Baltagul) Testul nr. 23 1. Tipologia predicatelor prezentare, exemplificare (după un criteriu) 2. Relații semantice în limba română sinonimia (ilustrare cu definire, tipologie după un criteriu, exemplificare) 3. Adjectivul clasificare după un criteriu, exemplificare 4. Identificați și precizați
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
întindere în urma lor. Razele piezișe ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]