538 matches
-
de a „a fi inconștient pe moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai puțin obișnuită, se lucrează cu precizie chirurgicală și exactitate a proporțiilor alchimică. Din cea mai cutremurătoare și singuratică împrejurare biografică („nimic mai greu decât singurătatea de sânge” - M.C.) este extrasă esența general-umanului, fără a eluda vreun detaliu personal, intim. În spital („aici în orice pat moartea își face-ncercarea“) afli despre „nebănuitele
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
puse arhitecturile -, și efectele baroce ale clar/ obscurului, dar și tușele vibratile ale imaginii impresioniste, în varianta analitică a unui pointilism explicit. Această capacitate de a instrumenta savant codurile estetice și convențiile limbajului pentru a obține, ca într-o retortă alchimică, substanța celei mai pure percepții a modelului este, în fond, problema esențială a picturii lui Ilie Boca. în mod surprinzător, arta lui se naște la intersecția unei ingenue dorințe de posesiune, a unei aspirații edenice către spectacolul pur al lumii
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
că ultimele lucruri ce le mai aud depărtat, ca prin vis, sînt loviturile ciocanului în cuie." Claudiu încearcă o ultimă comunicare cu bunicul mort, nu din dragoste, ci cu acea cruzime tipică vîrstei, pentru a-l întreba ceva în legătură cu experiența alchimică eșuată. Bunicul nu-i răspunde, probabil pentru că odată, cînd luase bătaie, copilul îi dorise moartea. Abia acum conștient de tăcerea definitivă, băiatul se întoarce speriat lîngă verișoara cea sclifosită: "Prin fereastră venea o lumină cenușie, rece. Se strînse lîngă Ancuța
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu pot decât să cred pe literații ce denunță originile imunde ale bogăției. Cu atat mai mult cu cât adevărul poetic se coroborează în cheie alchimica, unde aurul este excrementul soarelui. Dar tot alchimia ne vorbește și despre sublimarea materiilor inferioare. În plan social, athanor-ul acestei transmutații este tocmai orașul, acolo unde ădura lege a plății în pesină (cum ar zice Marx) susține, si e răscumpărata
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
convulsiilor, Ion Maria vine cu o notă personală și o perspectivă complet diferită. Povestiri din cartierul de Est, al patrulea volum, deja, al unui poet care a debutat editorial în 2002, surprinde în primul rând prin lirismul blând, serafic, extras "alchimic" din ordurile marginii de lume românească. Acolo unde eul gesticulant, retoric, sarcastic al fracturiștilor înflorește în jubilația imprecației și expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
centimetru pătrat: "o poezie/ este un nivel/ de trecere/ un pas al conștiinței/ către altceva/ nici nu știm bine/ către ce/ sigur este că/ o poezie/ te ajută/ să te ridici/ către cer/ chiar când locuiești/ între gunoaiele/ din cartierul/ alchimic" (Rost). "Către un astfel de suflet care este excepționalul poet Ion Maria se îndreaptă - încheie empatic prefațatorul - prețuirea mea admirativă, emoția mea confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele sentimente nu sunt
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
aici, unele frumoase, sunt crescute, aflăm, direct din mormântul fetiței pentru care se dăduse Clovny peste cap la început.) Aici, cultura nu-i mai aduce prejudicii autoarei. Cele trei etape prin care trec poemele, albă, neagră și roșie, corespunzând stărilor alchimice, dovedesc nu doar un rafinament de suprafață, ci și un instinct poetic real. Dragostea și moartea coabitează inspirat și se privesc în ochi cu acuitate. Ultime sonete, ca la Voiculescu, de două ori închipuite însă, sunt și cele ale Iuliei
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
Hermes, dar scris de un anume Pseudo-Apollonius din Tyana (Balinas), care se presupune, de către unii, că ar fi fost chiar Jabir. Aceasta este cea mai timpurie, și probabil sursa originală, a celebrei Tabula Smaragdina, chintesența gândirii hermetice, în care trimiterile alchimice sunt evidente. Aceasta mai apare și în versiunea lungă a lucrării Sirr Al-Asrar (Secretum Secretorum), scrisă tot în aceeași perioadă și tradusă masiv în Europa Renascentistă, motiv pentru care a reprezentat mijlocul principal de propagare a Tablei de Smarald în
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, așezat lângă dublul espresso, e pus în lumina bună: "Se poate întâmpla să reflecte curcubeul/ precum un acvariu"(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează și esența (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenței. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: " Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan îți redau cum sunt cum/ uneori nu vreau să fiu,/ capăt forma ta nemăsurată/ închid ochii și-
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
toate mijloacele, să-și mențină influența. Chiar instituții mai neînsemnate ar fi făcut la fel. De ce să fi acceptat securiștii să se călugărească în masă, când profiturile și inimaginabilele avantaje abia începeau să sporească în noile condiții? Amestecând în doze alchimice servilismul și insinuarea, bonomia și amenințarea, securiștii au devenit indispensabili noilor potentați, într-un grad mai mare chiar decât îi fuseseră lui Ceaușescu. Ceaușescu avea - nu doar teoretic - pe lângă serviciile secrete, o armată gata să tragă în populație (a și
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
apropie. Și totuși, poetul e, și de fapt și de drept, un optzecist veritabil. A publicat în 1979, cu puțin înaintea debutului în volum, în Amfiteatru, un lung poem, Discurs împotriva violenței și nepăsării (care va deveni, între coperte, Muguri alchimici). În același număr, îi regăsim la paginile de poezie pe Mircea Cărtărescu, Magdalena Ghica și Matei Vișniec. Până astăzi, titlul primei sale cărți, Bucuria anonimatului, a rămas în amintirea tinerilor de pe-atunci, ca un etalon al unui cotidian cenușiu
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
mai palide pîlpîiri narative de care imaginea nu este niciodată cu totul străină, excomunicînd tot ceea ce ar putea fi pleonastic în transmiterea unui semnal, Corneliu Vasilescu visează, la capătulul unui traseu pe jumătate imprecativ, pe jumătate incantatoriu, o lume reconstruită alchimic, adică realizată prin transmutația substanței în energie și a concretului în idealitate. Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
dezordinii șansa unei ordini care nu semnifică un deficit sufletesc ci o altă abordare, mai prielnică prin perspectiva estetică, a vieții lăuntrice. Nimic esențial nu se pierde din substanța acesteia ce se transmută în limbaj revelator. Oportun, autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
adăuga naturii un sens și instaura o anumită ordine, mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
presupun la rându-le felurite savanterii). Dacă până la un punct l-am putea asemui pe haiducul Zlota cu Zahei Orbul (al lui Voiculescu), dincolo de un prag al rigorii, comparația nu mai stă în picioare. Zlota e un ins cu destin alchimic. Are un călcâi de aur (pe care, tocindu-l la răstimpuri, îl folosește pentru a-și plăti varii răscumpărări), dar îi e sortit să moară într-un butoi cu excremente. „Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
și simplu un îndrăgostit onest, de o eleganță pusă în lumină de mici gesturi protectoare, de înțelegerea sa pentru crizele succesive ale miresei care încalcă rând pe rând fiecare protocol al unei societăți nu atât sofisticate cât conservatoare. Căsătoria reprezintă alchimic o conjuctio în care două dimensiuni se contopesc sub semnul unei bona fides. Cele două „planete”, Justine și Michael, se ating pentru a se despărți, conjucția lor are un caracter distructiv așa cum apropierea celor două planete, Melancholia și Terra, va
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
care exploatează / explorează aceeași sursă (criză umană „coapta” în lăuntrul Imperiului din Europa Centrală, la cumpăna dintre secolele XIX și XX), sunt diferite sub raport stilistic, dar complementare tematic. Și, mai departe, mergând către interpretarea subtilă a lumii prin „nodul alchimic”, după ce vom parcurge anumite pasaje din același Abaddón... („Un lant nesfârșit de inițiați, începând din antichitate până la dezintegrarea atomului. Newton aparține acestui lanț [...] De aici limbajul ambiguu al alchimiștilor. Simboluri pentru inițiați.” - v. mai multe în studiul Ernesto Sábato: El
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
de asociere paradoxală între două identități, cu centralități și manifestări proprii, în cadrul aceleiași structuri clarobscure. Doctorul Jekyll ființează "disparat" și "confuz" între două "nuclee" psihologice. Faptul se explică întîi fizic, corporal. Senzațiile trăite de Henry Jekyll, în timpul procesului de transmigrare alchimică, sînt noi, diferite, par să aparțină altcuiva: Era ceva straniu în senzațiile mele, ceva indescriptibil nou și, tocmai datorită acestei noutăți, ceva incomparabil de plăcut. Mă simțeam mai tînăr, mai ușor, mai fericit în trupul meu." Apoi, schimbarea are repercusiuni
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
fi atras de cele mai obscure surse bibliografice? Spiritul lui Culianu se definește printr-o curiozitate bătînd în lăcomie cognitivă, un fel de cupiditate doctă în a afla cea mai fină informație cu privire la cea mai absconsă latură a nu știu cărui text alchimic egiptean. O filatelie rafinată în varianta istoriei religiilor, cam așa s-ar putea defini morbul lui Culianu. De exemplu, cînd te preocupă arta teurgică la Arnobius și semnificația „aripilor sufletului“ la Proclos, cînd te atrage catalepsia iatromanților și cînd dezbați
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
incoruptibilă și eternă a creației, spiritul nocturn, mediumnic, al lui Victor Brauner se scufundă pînă în capilarele cele mai intime ale existenței și reiterează aici, pe căile visului pur și simplu, dar și pe acelea ale visului inițiatic, ale visului alchimic, ale visului cabalistic și ale visului magic, în general, acel moment unic în care totul conține totul, în care virtualitatea se mișcă o clipă, apoi se redresează și o apucă în altă parte, în care exterioritatea este fluidă sau eterică
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
eflorescență ultimă a creației, nu este decît locul de întîlnire a unor multiple tensiuni și a tot atîtor relativități. Perspectivei teologice i se substituie una de tip magic, iar principiului coerenței absolute și al determinismului demiurgic îi este preferat orizontul alchimic al corespondențelor subtile. Romantic în sensul cel mai exact al cuvîntului și narativ în accepțiunea creatorului de scenarii inițiatice, el conservă ceva, în ordine morală, dar și în gîndirea sa artistică și în expresia plastică, din traseul de-a lungul
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
un decor cu valențe transparent-simbolice: o draperie care acoperă o fereastră (pe o scenă? într-un muzeu?) lăsând o fantă îngustă la mijloc, colaj de portrete decupate și postúri expediate dintr-o trăsătură de creion, mult negru, ca în nigredo-ul alchimic sau ca în Corbul lui Alex Proyas (ca să nu spun: ca în videoclipurile celor de la Iron Maiden sau Sepultura). Te aștepți deja la geamuri care vibrează, luate cu asalt de bubuitul bașilor, la proteste sociale răcnite din toți rărunchii sau
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
a sacrifica teatrul".În vertigiul odihnei, în zbuciumul desprinderii este prins chiar Marian Râlea într-un rol atipic pentru el. Deloc simplu de susținut. Tulburarea evidentă din cîteva momente intense vine și din felul în care se alimentează emoțional reciproc, alchimic aș zice, confesiunea celui obișnuit să joace cu cea a celui obișnuit să vadă. Solourile Vavei Ștefănescu au o încărcătură fantastică. Logodnica timpului este memoria. Odihna este însoțirea cu aceasta. Cununia face pasul către uitare. Păsările lui Brook își unesc
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
la temelia lui/ gândacii care îl tot rod/ vor avea și ei/ la ce să se închine". Armonia se instaurează prin repetarea unor imagini, metafore, simboluri (revin de mai multe ori drumul în formă de cruce, pata de lumină, cartierul alchimic etc.). Cuvintele sunt puține și clare, uneori poezia părăsește măsura și ordinea latină spre a cocheta (în linia practicată la noi și de Constantin Abăluță) cu picătura concentrată a unui hai-ku: Ťtomberonul de gunoi/ s-a așezat în poziția lotus
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
cu spontană generozitate, să-i fim oaspeți și însoțitori de taină pe drumul ei către Dumnezeu. Distinsă anglistă, devotată și entuziastă profesoară universitară, dăruită eseistă și traducătoare, Luminița Niculescu și-a luat doctoratul în filologie cu o teză despre Metaforele alchimice în literatura Renașterii, teză susținută și publicată în America (1982), și a scris două cărți de meditație, Palmele îngerilor: 15 exerciții de smerenie româno-americană (1996) și Palmele oamenilor: minuni spuse și nespuse (2006). Prezentul volum de poeme se situează pe
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]