1,494 matches
-
unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de roman. Milorad Pavic izbutește un soi de mixtură între Evanghelie, Coran și Zohar, o carte multireligioasă, interculturală și ecumenică, una dintre mizele religiei khazare (chiar dinamitată de creștinism
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Mark Twain încearcă, în fond, să se opună unei catastrofe generale a Umanității - înlesnite de Știință, “Prometeul dezlănțuit”! - tocmai pentru ca proiectul uman să nu “evadeze” - definitiv - din Natură... După ce au cochetat - fantasmal - cu “mirajele” Științei, ca niște ucenici vrăjitori ai alchimiilor industriale, aceste personaje “de Cultură” se luptă - la propriu - cu demonii dezlănțuiți de aceeași Cultură pentru a salva Lumea! Este “morala” - nesperată și neprețuită - pe care ne-o face cadou acest fals blockbuster inspirat de o bandă desenată.
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
prin legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel de autoritate a intrat prompt în disoluție după ’90 și cum nimeni n-a mai avut nici chef și nici răbdare să mai asculte pe nimeni, toți cei care
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele mistice ale Evului Mediu; poezie provensală, legende ale catarilor; un tratat bogomilic, scrieri de alchimie ale lui Flammel, o enciclopedie a vrăjitoriei; Gershom Sholem despre Cabala; biografiile lui Giordano Bruno și Francis Bacon; gramatici aramaice, ebraice și grecești. O pictură Înfățișînd copacul Kabalei, cu shekinah În culori vii, șade Înrămat deasupra biroului; o pictură tankha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aventurier. Practica niște operațiuni teurgice Într-o cameră a lui, secretă, spiritele Îngerești i se arătau sub formă de dâre luminoase și de caractere hieroglifice. Willermoz Îl luase În serios pentru că era un entuziast, onest dar naiv. Era fascinat de alchimie, se gândea la o Mare Operă căreia aleșii ar fi trebuit să i se dedice, pentru a descoperi punctul de aliere al celor șase metale nobile studiind măsurile Închise În cele șase litere ale primului nume al lui Dumnezeu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ei vulcan. „...și dacă se petrece ceva În lumea oamenilor, asta se pune la cale acolo, dedesubt.“ „Așa zice părintele Kircher?“ „Nu, el se ocupă de natură, atât... Dar e ciudat că a doua parte a acestei cărți este despre alchimie și alchimiști și că tocmai acolo, vedeți, În problema asta există un atac la adresa Rozacruceenilor. De ce-i atacă pe Rozacruceeni Într-o carte despre lumea subterană? Știa multe iezuitul nostru, știa că ultimii templieri se refugiaseră În regatul subteran Agarttha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al lui Hitler! Iar pe urmă Rosenberg! Și Hitler În persoană! De altfel, ați citit probabil În ziare, Hess, În carcera lui de la Spandau, chiar și azi se ocupă de științe esoterice. Von Sebottendorff scrie În ’24 o cărțulie despre alchimie și observă că primele experimente de fisiune atomică demonstrează adevărurile Marii Opere. Și scrie un roman despre Roza-Cruce! Pe lângă asta, va conduce o revistă astrologică, Astrologische Rundschau, iar Trevor-Roper a scris că ierarhii naziști, cu Hitler În frunte, nu mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd cele două vitrine de la Editions Rosicruciennes. Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare, cruci și candelabre rozicruciene, busturi ale lui Isis și Osiris, tămâie la cutie și În tablete, cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și de aici la toate textele inițiatice, cunoscute sau secrete. Acestea indică predilecția pentru o anumită substanță a conținutului. Se pun În valoare autorii antici și medievali care vorbesc de gnoză, ordine cavalerești, magie albă și magie neagră, astrologie și alchimie, golemul ebraic și piatra filozofală, soteriologie și gnoseologie. Vizionarea Întregului material esoteric, situată Într-o perspectivă mai amplă de hermeneuitici a istoriei umane, se transformă esențialmente Într-o experiență de cunoaștere, asumată individual. Enciclopedia, Înțeleasă ca o acumulare cantitativă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eșichier uriaș ce se Întinde pe sub pământ 53. Neputând să dirijeze pe față destinele pământești 54. Prințul tenebrelor 55. Numesc teatru 56. Prinse să sune din trâmbița strălucitoare 57. De fiecare al treilea arbore era atârnat un felinar 58. E alchimia o târfă castă 59. Și iau naștere astfel de monștri 60. Bietul prost! 61. Această Lână de Aur 62. Considerăm drept societăți druidice 63. La ce te face să te gândești peștele acela? 8. TIFERET 64. A visa un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
uime?te prin inepuizabilul s? u „instinct creator, demiurgic" , În virtutea c?ruia „retope?te, prelucreaz?? ?i reconstruie? te universul, cu substan?e de toate densit?? ile, pornind de la elementele fluide pe care le condenseaz?? ?i le Îngroa??, ca Într-o alchimie fantastic?" (Z. D.-Bu?ulenga). Poetul-demiurg f?ure?te astfel o proprie „geografie magic?", ale c?rei coordonate se configureaz? uneori din vastele perspective cosmice, În care putem reg?și „viziunea grandioas? a romanticilor asupra universului", dar ?i o anume
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Propilee, 34-43; Călinescu, Biblioteci, 75-82, 107-117; Braga, Tradiție, 12-13, 64-67, 115-116, 172-173, 176-177; Drăgan, Clasici, 180-214; Vasile, Conceptul, 203-218; Al. Dobrescu, Ibrăileanu - nostalgia certitudinii, București, 1989; Holban, Literatura, I, 243-257; Ion Dună, Opera lui G. Ibrăileanu, București, 1989; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 64-68; Simion, Mercuțio, 118-121; Adrian Dinu Rachieru, Ibrăileanu, „omul de noapte” și romantismul tardiv, LCF, 1996, 25; Dicț. analitic, I, 16-19; Dicț. esențial, 386-390. C.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
1985, 40; Nicolae Manolescu, Poezie și stil, RL, 1986, 49; Grigurcu, Existența, 387-390; Constantin Pricop, Etape, CL, 1987, 3; Dan C. Mihăilescu, Firul întrebării, VR, 1987, 9; Cistelecan, Poezie, 159-162; Regman, De la imperfect, 121-124; Munteanu, Jurnal, IV, 182-185; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 133; Coșovei, Pornind, 33-37; Steinhardt, Monologul, 208-215; Andreea Deciu, Melopoetica și ideopoezia, RL, 1992, 37; Octavian Soviany, „Proba Orientului”, CNT, 1992, 46-48; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 168-172; Bucur Demetrian, Labirintul și covorul oriental, R
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
una dintre marile șanse ale spiritualității românești dacă ar fi fost înzestrat cu puterea sintezei dintre Proteu și Narcis, cum s-a întâmplat cu Eminescu sau Caragiale" (p. 112). Liviu Rebreanu este fixat cu dreptate între marii romancieri europeni: "Din alchimia "obiectivității" de formulă balzaciană cu pluralitatea polifonică dostoievskiană s-a născut un nou tip de obiectivitate, pe care am numi-o totală și pe care doar câțiva au știut s-o dobândească în proza europeană modernă, fiecare cu originalitatea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Luceafărul sau alte creații atâta timp cat ați rămas la "pe o stâncă neagră", sau ciuguliți din Prévert sau din cine știe ce mare poet american necunoscut. Trecând peste multe, aflăm că G. Ungaretti îl considera pe Eminescu un strălucit creator de "alchimie verbală", în timp ce o anumită Constanță, și Marinescu pe deasupra, afirma că puținele pagini din postume "evocă viziuni de cel mai dezgustător baudelairism, incompatibile cu arta!" E uimitor ce talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice. Cultivator al antitezelor, el vede în dinamica lor o rezolvare rodnică, specifică scindării omului modern. Depășindu-și înaintașii, dar nefiind în dezacord substanțial cu Kant ori Schopenhauer, acceptă coordonata subiectivității în alchimia omului de geniu. Când spune că știința este "o vecinică corectură", se subînțelege că ea, prin dialectica autodepășirii, "se hrănește secol de secol prin paradoxii"; sugestie care-i amintește lui Theodor Codreanu de epistemologia deschisă din gnoseologia lui Gaston Bachelard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valorilor, ci și în contextul literar. "Complexul Bacovia" întruchipează, în versiunea criticului, arhetipul Cenușăresei, semnificând umilitate de suprafață și strălucire ca fond. Rețin, deocamdată, minimum minimorum, că ipostaza "genială" a lui Bacovia se relevă încă din faza "uceniciei", printr-o alchimie cu care atinge gradul zero al poeziei "pe temeiul unei poetici a oglinzii", a dedublării; că acest "complex" e relaționat cu "complexul lui Narcis", printr-o percepție tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia este și va rămâne cu adevărat o carte de referință, iar despre autor se poate spune că are toate calitățile și meritele unui mare critic; mai puțin, seninătatea. "Pro Saeculum" (Focșani), nr. 7, ianuarie 2004 Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative Despre cum se conturează eternitatea și despre cum se cristalizează în timp (ca reflectare în conștiința vie a posterității) imaginea unui poet de talia lui George Bacovia ne "vorbește" în cca. 600 de pagini domnul Theodor Codreanu. Volumul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de maturizat la 16-18 ani, încât el poate da numai capodopere, dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui Bacovia. "Când Narcis contempla în ape imaginea proprie cu impresia alterității, e prima treaptă, cea mai apropiată de pozitiv (ș.a.). Despre treptele care urcă, dar și despre Alchimia negativă, Plumb și cromatică vorbește în acest capitol Theodor Codreanu. Când spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și de interpretarea pe care această lucrare o reclamă, dacă ar fi spațiu tipografic, pentru fiecare capitol. Negativismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie a poetului basarabean, autorul constată repede că aceasta este "resorbită" de operă, ca și în cazul genialului băcăuan, și abandonează proiectul. Puține evenimente exterioare sunt revelatoare spre a lumina sensurile operei. Alchimia creației rămâne misterioasă. Amplul eseu critic dedicat autorului Scrisorii pierdute poartă, nu întâmplător, titlul Caragiale abisal, reconfirmând vocația adâncimilor. Cu o tenacitate rară, autorul urmărește firul discursului critic, adunând fără odihnă argumente din sfera umanistă și din științe, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mântuitorului ca pâine de împărtășanie" (op. cit., p. 257). În concluzie, subscriem la această frumoasă metaforă critică, ce-l proiectează pe Grigore Vieru în cea mai atrăgătoare lumină: Fiind un bacovian de contrast, Vieru a abandonat (asta e o certitudine) și alchimia negativă, atât de paradoxală. Reamintesc, alchimiștii voiau să transmută plumbul în aur. Bacovia a procedat à rebours: a degradat aurul în plumb. Grigore Vieru transformă vegetalul în aur. Florile lui nu mai sunt de plumb, ci sunt flori de aur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai ales argumentat prin metoda transdisciplinarității. Ideile vehiculate în eseul de față reprezintă o viziune originală asupra creației poetice a lui Ion Barbu, cu accente preluate din sistemul epistemologic al lui Gaston Bachelard, din psihanaliza jungiană, filosofie, mituri străvechi, din alchimie și din ezoterism. De asemenea, sunt evidențiate afinitățile de gândire ale poetului cu dogmatismul lui Blaga, un alt poet însetat de mister, concept care devine ținta supremă către care tinde cunoașterea poetică, precum și afinitățile de stil și de imagine poetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Punct de purcedere, 2. Călătorie printre contemporani: E. Lovinescu, 3. În oglinda altor contemporani, 4. Tudor Vianu, 5. G. Călinescu, 6. "Impasul poetului" și al criticii, 7. În cvasi-postumitate, 8. Viziunea cosmologică, 9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]