966 matches
-
din zonă, inclusiv cele ale clienților de la Cal-Ital, restaurantul de peste drum, s-au întors către noi. — Deci? păreau să ne întrebe toți din ochi. De ce nu beți ceva? Ce rău poate să vă facă un pahar? în fond, nu sunteți ALCOOLICI. Dar nu era momentul cel mai potrivit ca să mă urc pe scaun și să le explic despre pericolul multiplei dependențe. —Zău, Helen, a spus Chris luând taurul de coarne. îți mulțumim pentru oferta cu tequila, dar nu vrem. Helen a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alții erau complet lipsite de ceremonie. La P și P, era obiceiul să se bea câte-un pahar de adio pentru fiecare coleg care pleca din firmă. Dac-am fi făcut asta și la Grant Books, am fi ajuns cu toții alcoolici. Singurul ritual de la Grant era predarea dosarelor. Înaintea fiecărei plecări, o cantitate uriașă de documente și de dosare ateriza pe biroul meu. Iar eu priveam, cu o teamă din ce în ce mai mare cum, în fiecare săptămână, muntele de dosare, de lângă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror pasiuni stânjenitoare tindeau să-i facă nepotriviți pentru parohii mai respectabile, așa că acești oameni, ca să se consoleze pentru izolarea parohiei lor și lipsa de interes a enoriașilor față de problemele spirituale, deveneau alcoolici. Părintele St John Froude continua și el tradiția. își îndeplinea îndatoririle cu aceeași fervoare fundamentalistă anglo-catolică ce-l făcuse atât de puțin popular în Esher și își apleca privirea alcoolică asupra activităților celor câțiva enoriați care de-acum, fiindcă rachiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
intrat pe ușă, urmat aproape imediat de ea. E făcută pagina, mă anunță, dacă vrei să dai casete. Mi-am înfrânat pornirea de a pleca la zece de la birou să mă îmbăt și ziua întreagă m-am canonit ca un alcoolic cu gândul la beția din amurg. Chiar n-o să uiți niciodată de prostia aia (la urma urmei fusese o pagină proastă)? se înfurie bătrânul V. când mai găsesc un prilej să-i amintesc de „pagina Putin“. Pe-atunci n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
A adorat-o! A făcut avere, și-a făcut relații și o situație acolo! Dar o familie n-a reușit să-și facă! — Soarta celebrităților! Așa Își plătesc aroganța, egoismul, cinismul din timpul vieții... Așa ajung să moară În mizerie! Alcoolici, boemi, nebuni, bolnavi de sifilis și de SIDA... părăsiți de toți, aruncați la groapa comună! — Ca Amadeus... Ca Eminescu. — Victor, care e de-o vârstă cu Traian, Își aduce aminte că mama lui Traian a fugit cu un bariton, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se scoală?? O să vii să te guduri, să nu te dau afară, ține minte! Ia hârtiile, să nu zici că nu ți le-am dat, am martori, și șterge-te la cur cu ele! * — Ce nesimțit! Ce spate mai are alcoolicul ăsta, tovarășul locotenent, de-și permite să vă vorbească așa? — Pensia, Nuți! O să-și bea pensia și o să-și Înjure colegii, dacă nimeni nu intervine! E un individ periculos, care de la Început nu avea ce căuta În aparat! Speri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe alee ca să repoziționeze mașina. Sperase că înjurătura a fost suficient de sonoră ca să-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt anonimi, a remarcat Fiona cu voce tare. David însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de mână, femeia a deschis portiera și s-a decis să-și lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din formulele matematice. Când Pintea, care preda matematica, l-a întrebat care jumătate anume, el a spus: „Cea mai bună”. Lui Pintea i-a țâșnit mâna din încheietură. Altădată, la ora de istorie, a declarat că tatăl lui era un alcoolic învederat și vânduse toate cărțile pe rachiu, așa că el n-avusese cum să-și învețe lecția. „Când se întâlnesc, adulții își întind mâna. Gestul vrea să însemne: «N-am nici o armă la mine și doresc să fiu prietenul tău».” Profesoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cînd ne aduse armele, spuse: — Mon capitaine, on a fait un véritable massacre. — Mai taci din gură, spuse Onie. Și dă-mi armele. — Da’ am luptat pe flancul drept, spuse cel cu voce groasă. Ați luptat un căcat. SÎnteți niște alcoolici venerabili. TĂceți din gură și cărați-vă dracu’ de-aici. — Mais on a battu. — Ați luptat pe dracu’ să vă ia, spuse Marcel. Foute moi le camp. — On peut fusiller les copains? Întrebă Red. Reținuse asta ca un papagal. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
seama că, de fiecare dată când mă trezesc, îmi amintesc că Patrick nu mai este cu mine. E primul lucru la care mă gândesc. Fotografia n-are importanță. —Aș vrea să mă însoțești la una dintre întâlnirile celor din Asociația Alcoolicilor Anonimi. Crezi că sunt alcoolică? l-am întrebat cuprinsă de panică. Îmi dau seama că paharul e gol și îl las jos pe tăcute, încercând să-l ascund sub cearșafuri. Pentru mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Bine, îi răspund cu răutate, dar să nu te aștepți să mă răzgândesc în vreo privință. O fac pentru tine, nu pentru mine. Fie cum vrei tu, mă aprobă el, zâmbind foarte încântat. Dacă își închipuie că participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi mă va face să vin acasă, să dau jos fotografiile cu Patrick, ca apoi să-mi sun prietenii rugându-i să-mi caute vreun burlac cât de cât pe gustul meu, înseamnă că își pune speranțe deșarte în cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bat la unison. Nu-l visăm niciodată pe cel alături de care dormim. Cel puțin mie nu mi s-a întâmplat. L-am visat când lipsea, ca și când, inconștient, încercam să umplu spațiul dintre noi. La fel se întâmplă și acum. Întâlnirile Alcoolicilor Anonimi seamănă cu filmul lui Ingmar Bergman în care Liv Ullmann își mutilează părțile intime cu sticlă spartă: cu mișcări plictisite, sigure, înspăimântătoare. Un bărbat cu fața distrusă de alcool povestește că, în sfârșit, după patruzeci de ani de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ori de câte ori prietenii noștri ni se destăinuie, dar acest lucru trebuie să se întâmple de la sine, în mod natural, în timpul unei conversații de la suflet la suflet, nu într-o seară de miercuri când te ridici și le spui tuturor că ești alcoolic. Dacă nu sunt în stare să-l ajut? Va avea vreodată nevoie de mine? Mi-e clar că n-am nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să mă port și asta mă sperie. Dacă se dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aproape străini; sunt apărați de ceva, chiar dacă numai simbolic. Și se pot sprijini fără să se teamă că nu au ce face cu mâinile. E un lucru bun din punct de vedere psihologic. Bună, numele meu este Davey și sunt alcoolic, începe el. Bună, Davey, îi răspund ei în cor. Tipul din spate o spune destul de tare; are o voce profundă, n-are nevoie să țipe așa. Povestea mea n-are nimic spectaculos, continuă Davey. Nu pare să-i fie ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că mi-aș roade unghiile în locul lui. Când am vorbit pentru prima oară, m-am simțit jenat că nu am nimic dramatic să vă povestesc. Aproape că mi-a fost rușine. Dar mi-am dat seama imediat că a fi alcoolic nu înseamnă numai să intri cu mașina într-un stâlp, să cazi în comă sau să te faci criță în fiecare seară. E vorba despre o anumită formă de dependență, prin care îți ascunzi adevăratele sentimente. Cert e că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de Jenna și a găsit aici un sprijin, o formă de a se consola, mai degrabă decât de a renunța la băutură. Sper ca în următorii ani să-și revină și să-și dea seama că, de fapt, nu e alcoolic și să ne însoțească la club, în serile noastre vesele, când toți ne amețim puțin. Uită-te la toți cei de aici! Sunt niște ratați! Povestea lui Davey nu seamănă nici pe departe cu a lor. Mă mir cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cam stranie. Cine e acest bărbat? —Rebecca, șoptește Davey, ca și cum mi-ar fi citit gândurile, el e Jake, salvatorul meu. Datorită lui sunt aici. Jake îmi devine antipatic instantaneu. El e cel care l-a convins pe Davey că e alcoolic, deși n-are nici o legătură cu toate astea. A profitat de slăbiciunea lui pentru a-l atrage în această congregație din care nu se mai poate scăpa. Dau din cap politicos și mă întorc să-l văd pe următorul actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
I-a copiat stilul propagandistic. Probabil că, inconștient, nici lui nu-i place și se răzbună punându-l în practică în ceea ce mă privește. Ajung la concluzia că trebuie să-i despart. Minunat, exclam încântată. Hai la un pahar! Foștii alcoolici cheltuie foarte puțin când ies să bea ceva. Davey comandă o bere de ghimbir, iar Jake, suc și apă minerală. Insist să plătesc și refuz cu încăpățânare să las pe vreunul să-mi facă cinste. N-am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pot imagina că dădeai gata o sticlă pe noapte, pentru că altfel ai fi fost distrus a doua zi, la serviciu. Noi, colegii lui, am vorbit despre asta de mai multe ori de când Davey m-a anunțat că participă la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi: nimeni nu credea că e chiar atât de grav. Nici unul nu-și putea imagina că e alcoolic. Nu, nu puteam face așa ceva. Dar sticla de whisky era un fel de salvare. Acum, că lucrurile s-au rezolvat, văd situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să se certe și să se comporte pentru a nu știu câta oară ca doi frați gemeni. Mă uit la Davey și mă așez la biroul meu. Îmi întoarce privirea. Nu prea l-am văzut de când am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea noastră. Conflictele dintre Finn și Barney ne dau șansa întâlnirii pe teren neutru, ca unii părinți nevoiți să colaboreze, exasperați fiind de obrăzniciile progeniturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eram murdar ca dracu’. Lui Davey i s-a părut amuzant! comentez. — Iar Rebecca nu ți-a spus deoarece urăște să facă pe mămica. Rânjim unul la altul. Se simte o oarecare tensiune între noi, de când cu nemaipomenita întâlnire a Alcoolicilor Anonimi. Știu că Davey are de gând să mă întrebe dacă am dat jos de pe pereți fotografiile lui Patrick, iar eu îl evit cu îndârjire, fiindcă n-am chef să-i răspund. E bine că există momente de felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știu. N-am vorbit cu el astăzi. A spus că vrea să-l vizităm, eu și Daisy, ca să discutăm despre fostele iubiri. Davey se entuziasmează în mod neașteptat. Asta e! Ex-ii Anonimi! Exact ce vă trebuie. —Ce? —Un grup... Ca Alcoolicii Anonimi, numai că ar fi pentru cei cărora li s-au dat papucii! V-ați putea întâlni și v-ați susține reciproc, așa încât să vă vedeți mai departe de viețile voastre. Să ne susținem? Este termenul pe care-l folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dreptate. Dar tu? —Ce-i cu mine? Tu ce le-ai spus? Nimic, îi răspund dezamăgită. N-am susținut nimic, deoarece Daisy n-a tăcut o clipă. — Vezi! Am dreptate! Trebuie să vă creați o structură, așa cum avem noi la Alcoolicii Anonimi. Nu cred... Haide, Rebecca! Recunoaște că e o idee bună! Ați împușca mai mulți iepuri dintr-un foc. Finn ar trece peste despărțirea de Vanessa și n-ar mai părăsi compania, tu ai avea ocazia să vorbești despre Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Încerc să-i explic, dar Davey îi arată anunțul. — Uite aici! Finn îl citește, după care se uită la mine. Nu te holba la mine! Davey e de vină. Am crezut că ar fi o idee bună. Un fel de Alcoolici Anonimi, însă pentru cei care nu pot scăpa de imaginea fostului iubit. —Dumnezeule! exclamă Finn. Asta ziceam și eu, protestez, crezând că Finn e de partea mea. N-am de gând să mă implic și, dacă Finn mă susține, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de-a face cu asta. Așadar, mai rămân șapte. Eu aș zice că șase. Davey ar trebui să vină și el. N-a depășit încă momentul Jenna. Sosise clipa să mă răzbun. — Nu știu ce să zic... Am mai discutat asta la Alcoolicii Anonimi. Nu-i același lucru, susțin cu fermitate. N-ar trebui să primim în grup prea mulți care se cunosc... —Lașule! îi strig. —Fricosule, mă susține Finn. —Poate mai târziu. Nu sunt pregătit... Ești patetic! îl apostrofează Finn din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]