426 matches
-
22); nebun (21); suferință (21); lipsă (20); familie (16); mamă (14); amintire (13); dorință (13); mare (13); părinți (12); iubit (11); acasă (9); jale (9); nostalgie (9); depărtare (8); de mamă (7); lacrimi (7); melancolie (7); singurătate (7); copilărie (6); alean (5); așteptare (5); departe (5); greu (5); trist (5); drag (5); frate (4); puternic (4); sentimente (4); suflet (4); timp (4); țară (4); amar (3); amintiri (3); distanță (3); de ducă (3); duce (3); imens (3); inimă (3); lipsa cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fânețele înflorite și gurile de secure ale Scripetelui, mușcând din cerul albastru". Interstițiul de expectativă aproape lirică este pulverizat de violența invaziei, introdusă abrupt în tablou: "În această pace adâncă, în această fântână dintre munți, plină de chipul și de aleanul soarelui, pocni strigătul deznădăjduit: "Fugiți! fugiți! vin turcii!..."". Teribila veste se materializează subit și implacabil: "Numaidecât niște nourași albi se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale". Decizia femeii este dictată mai mult de instinctul de conservare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
parțiale (94), însă această tendință nu constituie regula: în unele situații, inversiunea este permisă în propozițiile interogative parțiale (95). Variația este permisă în cadrul aceluiași text (e.g. PH.1500-10, e.g. (94a) / (95a-c); CC2.1581, e.g (94b) / (95f-g)). (94) a. într-aleanul fațeei gerului cinreva mai sta? (PH.1500-10: 124r) b. Cevămu face carii cu multe păcate sântemu vinovați? Cumuvămu scăpa de acea muncă iute, frațiloru, și de untuneareculu neluminatu și de scrâșnitulu dinților și de legătura nedezlegată și de viermii neadurmiți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Tatălui Ceresc cum vine zicerea tocmai de la ariminul Orfeu și din el s-a născut Duhul Ivzoditor și Izbăvitor al Neamului Ales de Sîntu, Sarmise sau Mitra cum l-au botezat mai tîrziu în imperiul roman, cînd le ținea de alean atîtor neamuri doritoare de iubire, credință, comuniune și adevăr. Inscripția văzută de mine într-o fotografie la tv cîteva secunde, începe cu literele YU, fiind vechea denumire pentru Mîntuitorul ceresc, așa cum este el simbolizat pe atîtea artefacte și pe tăblițele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
împăratul vrea să-și mărite fata. Și asta-i veste rea, moșnege?[...] Of! Moșnege of! boala împăraților e ca sănătatea noastră! Numai despre feții de împărat ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, că mare jale și alean or mai fi ducând mamele lor pentru dânșii! Mai bine că al nostru nu poate vorbi și nu-l duce capul ca pe alții la iznoave.” (p. 190) „În poveștile lui Creangă nu există cultural decât o singură clasă socială
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
l’homme. Ed. Je Sers, Paris, 1935. 15. Berdiaev, N. Cinq meditations sur l’existence. Ed. A. Aubier, Paris, 1936. 16. Blondei, Ch. La conscience morbide. F. Alcan, Paris, 1914. 17. Boigey, M. Introduction ă la medecine des passions. F. Alean, Paris, 1914. 18. Boirac, E. Leqons de morale. F. Alean, Paris, 1910. 19. Cassirer, E. Essai sur l’homme. Les Ed. du Minuit, Paris, 1975. 20. Charmont, F. L’humanisme ei l’homme. Ed. Spes, Paris, 1934. 21. Chevalier, J.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Cinq meditations sur l’existence. Ed. A. Aubier, Paris, 1936. 16. Blondei, Ch. La conscience morbide. F. Alcan, Paris, 1914. 17. Boigey, M. Introduction ă la medecine des passions. F. Alean, Paris, 1914. 18. Boirac, E. Leqons de morale. F. Alean, Paris, 1910. 19. Cassirer, E. Essai sur l’homme. Les Ed. du Minuit, Paris, 1975. 20. Charmont, F. L’humanisme ei l’homme. Ed. Spes, Paris, 1934. 21. Chevalier, J. La vie morale et l’au dela. Flammarion, Paris, 1938
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ed. Spes, Paris, 1934. 21. Chevalier, J. La vie morale et l’au dela. Flammarion, Paris, 1938. 22. Cicero, M. T. Despre supremul bine și supremul rău. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983. 23. Damaye, H. Psychiatrie et civilisation. F. Alean, Paris, 1934. 24. De Beauvoir, S. La veillesse. Gallimard, Paris, 1970. 25. Delay, J. și Pichot, P. Abrege de psychologie. Masson, Paris, 1969. 26. Deploige, S. Le conflit de la morale et de la sociologie. Paris, 1927. 27. Dide, M. L’hysterie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
La destination de l’homme. Aubier, Paris, 1942. 38. Fiessinger, Ch. Les maladies des caracteres. etude de psychologie morale. Perrin et Cie., Paris, 1916. 39. Florian, M. Arta de a suferi. Socec, București. 40. Fouillee, A. Morale des idees-forces. F. Alean, Paris. 41. Foulquie, P. Psychologie. Les Editions de l’Ecole, Paris, 1959. 42. Foulquié, P. și Saint-Jean, R. Dictionnaire de la langue philosophique PUF, Paris, 1969. 43. Gobry, I. Le modèle en morale. PUF, Paris, 1962. 44. Goethe, J. W. Faust
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dacă e atent la ele, adică dacă se interesează și de cei cu care, întîmplător, s-a intersectat „personajul” său. De cele mai multe ori - trebuie spus - n-o face. în ediția critică a operei lui Bacovia din 1978, de pildă, despre „Alean” se precizează că a fost publicată, întîi, în „Arta”, 1, nr. 15, 16 februarie 1904, p. 7, „pe aceeași pagină cu o poezie intitulată «Marguerita» (Marguerite - n. m.), semnată Isis - pseudonim al ziaristului Isidor Budu (v. Dicționarul de pseudonime de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Tabacaru”, 2000), a știut aceste lucruri, însă pentru că n-a văzut „Arta”, nu pomenește de întîlnirea celor doi în pagina revistei ieșene. Egale ca mărime (trei strofe fiecare), poemele lor au fost așezate astfel: „Marguerite” (datat: „Munchen 1904”) în stînga, „Alean” (semnat: V. G. -Bacovia) în dreapta. Avantajat era primul, căci cititorii încep întotdeauna lectura din stînga. Totuși dacă n-ar avea data 1904, „Marguerite” ar putea fi luat drept compunerea unui autor din prima jumătate a veacului precedent, în cel mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim noi acum. Pentru noi, linia împletită care despărțea grafic cele două poeme desparte două epoci literare. Mă îndoiesc însă că, celor din 1904, contrastul dintre „Marguerite” și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui Bacovia din poezia citată în glosa precendentă provine din contrastul dintre cele două vîrste: copilăria și maturitatea, în care tocmai intrase. Pînă aci lucrurile le înțelege oricine. Mai departe apare mirarea că, totuși, această amintire veselă a autorului (singura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1999, p. 293, n. 42. 3. ,,Romanța semnului de întrebare”, în ,,Ateneul cultural”, 2, nr. 15, 1926, p. 250. 4. Soarele melancoliei. Memorii, Ed. Vremea XXI, 2005, p. 295. 5. Opere, p. 221. Vacanța culesului în anul următor apariției poemului „Alean”, un alt băcăuan, Corneliu Budu (Badea Pletea), a scris despre „anii de copilărie”, „la podgorii”, „cu strugurul la gură”. /v. „Alba liniște pustie”, în revista „în ore libere”, 1, nr. 1, noiembrie 1904, p. 3 1. Ion Gorun, „în vremea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar e în nr. 298 din 1 mai 1973 - n. 2011). Fata numită astfel de Bacovia a fost fiica lui Moișă „Hneoc” Șafran, curelar, și al Mișkei. într adevăr, a plecat în America, de unde s-a întors însă nu de „alean”, de „dorul țării”, cum zice poetul, ci pentru a se căsători cu Aizinger, un tip șchiop, agent de fisc sau cam așa ceva. Se pare că Bacovia a avut față de ea „anumite sentimente”, de vreme ce a scris poezia, a încheiat Marcel Marcian
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în aceeași familie”. N-am reținut toate argumentele. Am notat doar cele mai interesante propoziții referitoare la Bacovia. De pildă că la poetul nostru „nu există amintiri, ci numai aparent amintiri”, cum ar fi aceea a copilului cu zmeul din „Alean”. „Există, în schimb, așteptări”. Sau că în versul „Pe aceleași vremuri mă găsesc...”, din „Lacustră”, e o „viziune cuantică”. Sau că „tîrziu”, din versul „Și tare-i tîrziu” („Pastel”), „nu-i un tîrziu de durată, ci o tendință de superlativizare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iubita, ca o Crăiasî din povești, cum îi apăruse de atîtea ori, cînd era vie... "Dar nu vine, în veci nu vine... (s n.) În zădar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, Încărcat cu foi de nufăr. Furat de alean, s-a așezat la umbră, sub stejar, ca să asculte freamătul codrului, pitpalacul, glasul izvorului și al păsărilor. La stejar am spus: stejare, Unul cu-altul hai să ținem! Dar stejarul trist răspunde: Mergi în lume ori și unde, Las așa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pedagogică, București. . Robert Floru, Stressul psihic, 1974, Editura enciclopedică română, București., p. 188. . Invitație la cunoașterea de sine, 1970, Editura științifică, București, p. 87. . Vezi, De l’angoisse a l’extase, 1926; Les Obsessions et la Psychasthénie, 1903, Libraire Félix Alean, Paris. . Idei delirante și deliruri, 1993, Editura Universității de Medicină, Iași, p. 4. . Scrieri, 1982, Editura Eminescu, București, particularit. 358-359. . Les delires passionnels, 1921, L’encephale, Paris. Aceasta pentru că, spune el, nu oricine îl poate vedea sau auzi pe Dumnezeu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este puțin prezentă, precum în Ficiorul crescut tu pădure; predomină succesiunea imagistică particulară doinei, precum în Călugărița, Dudia sau Picuraru cătră vruta lui. Renumele lui B. printre poeții dialectali a fost consolidat de poezia Dimândarea părintească; însuflețite de un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
și mai aproape, pentru a-i atinge mâinile amândouă, pieptul, pentru a-i simți răsuflarea pe chip atunci când mă aplec ferindu-mă de el. Mi-a sărutat o mână, apoi pe cealaltă. Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
des Valaques fondé sur le droit des gens et sur les traités, Paris, 1839. Djuvara, Neagu, Le Pays roumain entre Orient et Occident, Paris, PUF, 1989. Driault, Edouard, La Question d'Orient depuis les origines jusqu'à nos jours, Paris, Alean, 1898. Durandin, Catherine, La politique française et les Roumains. (1878-1913) À la recherche d'une influence, Université de Paris III, 1980. Georgescu, Vlad, Istoria ideilor politice românești (1369-1878), München, Ion Dumitru-Verlag, 1987; Mémoires et projets de réforme dans les principautés
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Academiei R.S.R., 1969. Stere, Constantin, Scrieri, București, Editura Minerva, 1979. Sturdza, Dimitrie A., Finanțele României de la 1871 pînă la 1875, București, 1876. CAPITOLUL VIII: Puterea și iluziile națiunii Basilesco, Nicolas, La Roumanie dans la guerre et dans la paix, Paris, Alean, 1919. Bléry, Căpitan, En mission en Roumanie, Paris, 1918. Brătianu, Gheorghe L, Basarabia. Drepturi naționale și istorice, 1943. Cavallotti, Bianca Valota, lorga Nicola, Guida Editori, Napoli, 1977. Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studii și documente, București, 1929. Constantinescu, Miron, Pascu, Ștefan
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
l'Autriche-Hongrie", în Austriaca, mai 1984, nr. 18; "La Grande Roumanie, l'échec du modèle national-libéral", în Les Conséquences des traités de paix 1919-1920, Strasbourg, Publications près les Universités de Strasbourg, 1987. Études documentaires sur les questions roumaines, Paris, Felix Alean, 1918. Florescu, Radu, "The Uniate Church, Catalyst of Rumanian National Consciousness", în Slavonie and East European Review, vol. 45, 1967. Grente, monseigneur, Une mission dans le Levant, Tours, 1926. Herbigny, Michel d', "Une visite aux patriarches orientaux", Études, 20 ianuarie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]