423 matches
-
tineri eram noi pe vremea aceea? Ce plini de iluziuni și speranțe! Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul altuia aleanurile sufletului și ne amestecam lacrimele cu spuma berei. Eram grozav de nenorociți, așa de grozav, încât astăzi, când mi-aduc aminte, îmi vine să surâd și să zic: dă-mi, Doamne, încă o dată acele nenorociri pe cap! Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acum nu mai am ce face cu dânsa. De vreme ce boierii au învățat să cânte mai bine decât noi, ce pâne mai pot eu câștiga cu dânsa! Ie-ți cobza înapoi, moș Barbule, și mai zi ceva, să le treacă musafirilor aleanul de la inimă, îi răspunse Șendrea. Se vede că știa el ceva. La dreptul vorbind, mulți dintre noi aveam la vârsta aceea câte un dor ascuns la inimă, care se răcorea prin cântec și se topea în pahar. A ținut această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
i se întoarce spre patrie, de atâtea ori ochii i se umplu de lacrimi. Așa a fost de când lumea și așa va fi! ............................................................................................................................... Iar după ce am ajuns acasă și mi-am făcut un amănunțit examen de conștiință, am constatat că aleanul de care sufeream la plecare a dormitat în timpul călătoriei mele ca cărbunele sub cenușă, gata totdeauna să se aprindă. Noroc că la sosire, nemaiavând cine sufla în el, s-a stins de la sine, deoarece persoana cu pricina plecase și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor, iar frazele se așterneau cu înlesnire pe hârtie, încât tot timpul cât au durat frigurile compunerei mi s-a părut că-mi descriu însuși suferințele mele. O! Fără îndoială, amintirele blondei Maria, care nici idee n-a avut de aleanul ce-mi stârnise în piept, a înrâurit puternic scrierea mea, precum de asemenea și cadrul Brădățelului care punea și mai mult în relief frumusețea ei. Apoi, după ce am isprăvit compunerea și am făcut pe Ștefan să moară de un plumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stătea aplecat peste portativele pe care imortaliza tumultul trăirilor generațiilor anterioare. Rădăcinile muzicii sale se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul și dârzenia trăirilor lor zbuciumate, care au pătruns astfel, prin pana măiastră enesciană, până la noi, astfel cunoscându-ne lumea întreagă. Credem că nu este puțin lucru că mari personalități ale muzicii mondiale îl alătură fără rezerve lui Mozart pe
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
plină de la un cap la altul cu „din alea“. A făcut-o în așa fel încât, până să mă dumiresc ce-mi dăduse, am crezut că e o porcărie erotică pentru bărbați. „Nu se mai caută -mi-a zis cu un alean adânc negustorul -, unii mi le-au cerut un timp, dar acum, dacă dânsul nu apare deloc la televizor, s-a dus“. Aripa mai cultă a Securității „Ce mai umblă ăștia mă, Marine - i-a zis colonelul de la vize băiatului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a făcut semn c-ar mai dori încă unul, pentru rotunjirea ideii care-i alerga ca o nebună prin cap și, spre uimirea redactorului-șef, a început să vorbească de unul singur. „Auzi, măi, tovărășelule - a zis mahărul cu un alean de-ți venea să-i plângi de milă -, oare am simțit noi vreodată ce simt copiii ăștia doi?“ „N-am simțit“, a răspuns încet și trist redactorul-șef. „Dar de ce n-am simțit, mă, Costică -l-a luat la prietenie mahărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să le fie fidel și că se trata de bătrânețe cu fetele de la computere. „Tu numai o nevastă - a cugetat plin de alean patronul -, la tine ușor să fii tânăr. La noi, problem. Hai noroc și să trăiești!“ În zilele următoare, Adrian Butucel a primit o mulțime de telefoane ultimative anonime de la foștii săi colegi de birou. Era făcut trădător calificat al intereselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu-mi trecea să vorbesc despre asemenea lucruri. Goana buimacă din cap trebuia tăinuită. Oricum, în dialect nici nu existau cuvinte pentru așa ceva, dacă exceptăm două: erai socotit „leneș“, în ce privea latura fizică a chestiunii, sau că suferi de „alean“, în ce privea latura psihică. Dar chiar și mie îmi lipseau aici cuvinte pentru mine însămi. și nu le-am găsit nici până azi. Nu-i adevărat că pentru orice există cuvinte, și nici că gândim totdeauna cu ele. Până
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
11 ani, precum și în prima participare, cu „început de primăvară” (ulei pe carton), la un Salon Oficial de artă plastică (avea 16 ani) îi aduc o notorietate precoce. E lesne de concluzionat că harul primordial era pictură, în egală măsură - alean și tortură, libertate și captivitate. E probabil că pendularea adolescentina între artă și știință, între vocația plastică și precizia chirurgicală, între traiul boem și viața riguros planificată să fi tulburat în adâncul conștiinței sale resorturi intime, nedezlegate nici de specialiști
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
foarte multă vreme nu am mai pus radio[ul] decât pentru jurnalul unor posturi; azi, însă, cântă Mia Braia o romanță de Fernic - „Aprinde o țigare“. „În fumul de țigare ce se pierde în van găsește alinare în gânduri și alean“, „și lasă gândului cărare de abis“. Ți aduci aminte cum țipam: Ferme ces cochonneries!... și acum, iată-mă, ascult. Aștept sau să-mi spui „Vrei să închid?“, sau să-ți aud râsul amuzat. În casă acum e cald, iubito. Aș
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu numai În Palestina, dar și „de-aicea [din România] peste mări”, În America : „Ebreie,/ De dorul țării noastre, de alean,/ Tu mori plângând, privind peste ocean” (poezia Ebreia, scrisă de George Bacovia În 1924 ; <endnote id="cf. 779, p. 314"/>). Un alt cântec al evreilor care emigrau din România se intitulează chiar Rumanye, Rumanye și a fost scris În idiș
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-n albă bucurie, spre dincolo de viață, Împarte primăverii mari imnuri de lumină. Lacrimi De plângi, o primăvară s-o scutura de flori S'adurmece spre toamnă în albe dimineți, În zarea'nlăcrimată, lungi șiruri de cocori Ce-și ostenesc aleanul durutelor tristeți. Întoarcere În toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil, S'adast uitate visuri, sub floarea scuturată, Sub zări de primăvară și bucurii de-April, Pe drumul fără'ntoarceri, de cea din urmă dată. Amintirea La cuib, o rândunică, prin
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
doar din schimburile elementare cu o natură excesiv de generoasă, am avut suficient timp liber să ne autocontemplăm extatici și să constatăm că suntem unici, că suntem blînzi, că iubim codrul care ne este frate, că suntem ospitalieri, că ne pălește aleanul mai ceva ca o ghiogă păgînă, că avem doruri intraductibile și că un sentiment continuu de jale adîncă și de visare nelămurită ne găurește sufletul și ne taie răsuflarea. Și tot în această transă a înțelegerii nemărginite și a iubirii
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
mână, n-am, iată, a-i da drumul până nu-l duc în casa maicii mele,-n iatacul născătoarei mele. - Jurați, și-aveți a fi ferice, pe roada gliei, voi, fiice ierusalemice, - că nu-i a bine, fără vrerea lui, aleanul a-l trezi din somn. - În cinstea cărui mare domn, tămâi și smirnă,-n zare, ard în sul de fum cu olm de nard? Într-a lui Solomon, ce șade în litieră, - străji cu spade la șold, șaizeci, având cu
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
trans.=fumar, sl.=horn); bobotaie= foc mare în general cu jar mult și fum puțin; becheș= denumire generică pentru o haină de luat în spate provizoriu ca: laibăr, lăibăruț, sfetăr, căput,cojocel,etc; bănat= regret (cu bătaie mai lungă), dor, alean, părere de rău. -"cu litera C" -ciuparcă=ardei; -cină=noroi; cindă=pridvor mai mare de regulă interior; -cerfari=oaspeții, invitații la o nuntă care aparțin celui care vine, nu celui care găzduiește nunta; -cânc=polonic(căuc); -celnic=pe picioare(a
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară lin peste pământu negru și îi adresează poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
necunoscut, Nomazii," etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica militară, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
necunoscut, Nomazii", etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Octav Băncilă a pictat numeroase vrăjitoare, ghicitoare și cărturărese după cum erau ocupațiile femeilor sau spoitori după
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fiica, Elenă, în peregrinările prin Pădurea Carpadia și pe platoul , a devenit acea crăiasa cu părul moale și cu ochii vineți, din poemul "Freamăt de codru:" «Tresărind scânteie lacul / și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / și ascult de la răcoare / Pitpalacul. Din izvoare și din gârle / Apă sună somnoroasa; / Unde soarele pătrunde / Printre ramuri a ei unde, / Ea în valuri sperioase / Se asvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - / Cine stie să le-asculte? / Ale
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
încă de la început valorificare prin tipărituri valorificare produsului cultural tradițional. Inițial s-au publicat lucrări din toate domeniile de activitate (corgrafic, etnomuzical, folclor, literar... și monografic) la diferite edituri din județ. Ulterior s-a simțit nevoia unei edituri proprii. Editura "Alean" a C.J.C.P.C.T. Argeș a fost înființată în anul 2006 de lect. univ. dr. Adrian-Ionuț Sămărescu, din dorința de a valorifica rezultatele cercetărilor de teren ale Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș și ale Asociației folcloriștilor argeșeni „C.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică - Marian Petcu, Ed. Polirom, 2012, pag. 1061; Artă Naivă Județul Mureș 1970 - 2012 - Ilarie Gh. Opriș, Vasile Mureșan, Ed. Nico, Târgu Mureș, 2012, pag. 286. Artă Naivă în Argeș - Costin Alexandrescu, Ed. Alean a C.J.C.P.C.T. Argeș, 2012; O altfel de istorie a literaturii române contemporane - Ștefan Doru Dăncuș, George Coandă, Vali Nițu, Dan Șalapa, Grigore Timoceanu, George Terziu, vol. 2, Ed. Singur, Târgoviște, 2013, pag. 89-95. Vibrații de culoare în cântecul cuvintelor - Dorin
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]