875 matches
-
atelierul ar putea merge fără Ramón. Tocmai primise o sticlă de whisky prezentată într-un fel de tub metalic, frumos pictat și cu capac. Cum Ramón privea cu jind cadoul, șeful îl întreabă: Dorești o dușcă? Altceva doresc, șefu', răspunde alene Ramón. Ce, ce dorești? Tubul ăsta, dacă nu te superi, șefu'. Primește tubul și pleacă fericit în atelier. Domnul Espinosa Osvaldo Ramón lucra și acasă, la vecini, la prieteni și pe la toți de prin cartier, că i se dusese vestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
călătoria tatei, cu trenul, într-o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
echivoc balans între un trecut abia bănuit și un viitor greu de imaginat și să mă duc într-acolo, dintr-un impuls oarecum lipsit de rost. * Am descoperit însă că viitorul pătrunde peste tot, că viitorul este chiar agresiv. Trecând alene pe lângă cantonul părăsit, am observat că, în încăperile goale, unde locuia familia ceferistă, s-a organizat ceva: o instituție oarecare; un S.R.L., am bănuit. Nu am greșit. Câțiva școlari au ocupat spațiul și pe o firmă dintr-un cearșaf au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
părinții lui, care stăteau în apartamentul unui prieten - Dan Nasta - în cochetul bloc de pe strada Puțul de Piatră, care aparținuse chiar soției acestuia - Rori, o hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții săi, chiar în camera soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă lume, printre care ne-am strecurat cu tot protocolul cuvenit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ieșit din casă doar de două ori. Mi-era milă de Salvatore, atât. Scrisoarea 42 De curând, mergând pe străzi, am intrat pe o alee mai îngustă, un fel de cărare printre blocuri. Câțiva copăcei înfloriți îmi atrăseseră atenția. Mergeam alene și deodată citesc: „Magazin alimentar”. A început să-mi bată inima, nu puteam crede. M-am apropiat încet-încet. Era adevărat, scria în ro mâ nă pentru că era un magazin românesc. Eu am de fiecare dată un mic șoc când aud
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în care să nu mă trezesc după ceas - mi-e dor să muncesc normal, să nu mai simt că-s doar aia care spală farfuriile murdare - mi-e dor să povestesc ce-i pe aici - mi-e dor să răsfoiesc alene un ziar românesc O, am foarte multe motive. Scrisoarea 137 Am renunțat la ideea de a-mi schimba locul de muncă în momentul în care am cunoscut sensibilitatea și marea educație a bătrânilor mei. Nino, 70 de ani, fost profesor
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze inteligent și să nu lucreze
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Simon Huși, 6 august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace. Pășește alene. Gerul de peste noapte făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să spună, se Întoarse pe călcâie și pă răsi odaia, trântind ușa cu furie În urma lui. Jos, În sala cea mare, așteptau doi bărbați. Unul era starețul Otto, tolănit Într-un jilț căptușit cu piei de urs și bându-și alene cupa de vin. Celălalt, un cavaler cu fața lată, pe care o cicatrice adâncă o făcea și mai hidoasă, Întrebă cu glas zeflemitor: — Ei, pe când nunta? Ministerialul se trânti pe o laiță de asemenea așternută cu piei de urs, Înșfăcă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului Manole Buhuș. Bătrânul logofăt, ruginit în deprinderile lui de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e unul de contraste. Asemenea anacronice figuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-o vadă. A venit inginerul. Ea s-a lăsat admirată, cu aceiași liniște. Abia după ce s-au apropiat hăitașii ș-au sunat în pădure câteva focuri de armă, s-a ridicat alene și a plecat. De la câțiva pași s-a mai ridicat o soață pe care nu o observasem și s-a dus după cea dintăi. Le-am văzut oglinzile albe depărtându-se pe sub crengăritul negru al pădurii desfrunzite. 29 dechemvrie [CÂNTECE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-ar ținti clar întărirea și îmbunătățirea situației clasei muncitoare, ași socoti că viața mea e lipsită de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la aventura chaplinescă a unui încasator de biruri, cu picioarele cam scurte, făcând pe cascadorul pentru a întoarce împătrit sumele stoarse de la contribuabili. La întoarcere, o scurtă oprire în cazarma avariată, plină de găuri de obuz, în care se preumblă alene, la mică distanță unii de ceilalți, polițiști evrei cu alură de Robocopi și presupuși polițiști palestinieni cu ținuta neglijentă și neînarmați. Sunt însărcinați cu menținerea ordinii în interiorul enclavei, ne explică ei, dar nu le este permisă utilizarea armelor de foc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în cale. Te aștept cu toată dragostea și tot dorul ce ți port, ca fiind ceea ce am mai scump în viață. Vino! Vino! Vino! Dragostea mea te cheamă și te cere ca pe un drept natural! Vino și-mi coboară alene în suflet și inimă. Te aștept, scrie-mi când vii. Poate vin în gară să te iau. Trenul cel mai potrivit ar fi acel care e la Ploești seara pe la ora 9 și ajunge în Focșani la ora 1 noaptea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
E cald, curat, excelent, atmosferă pioasă, de Crăciun. Strada noastră e plină de zăpadă care a rezistat, se pare, destul de bine, tentației soarelui. Satul e aproape pustiu. Nu e soare, dar e bine, exclam și eu precum poetul. Ies fumuri alene prin vecini. Mă gândesc la dumneavoastră. Unde veți fi în această zi? Ce veți fi făcând? Mariana o fi la Bârlad? Mi-e dor de Mariana. Sunt ani de când nu ne-am mai văzut! Tot zăpadă e în Bârladul nostru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru din el
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
urcat în automotor. De la geam mi-a făcut cu mâna. Avea să fie ultimul gest pe care îl vedeam. M-am urcat în căruță și am dat bici cailor. În timp ce seara se lăsa peste pădurea Băceștilor, Cazac și Rândunica pășeau alene în sus spre culmea dealului. Când am început să coborâm spre Gârceni, căiuții au trecut la un trap ușor. Se grăbeau și ei spre casă. Când am intrat pe poartă, în ogradă, noaptea își intrase demult în drepturi. Am deshămat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și mai departe asupra lacului care se întindea alene între munții ce-l încadrau. Numai la plata adițiunei sau, mai bine zis, a sustracțiunei, ne-am cam resimțit. Dar n-am avut ce face; obrazul subțire se ține cu cheltuială. Trei zile am stat în Geneva unde ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]