839 matches
-
Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult,Un film alb-negru derulat alene.Un țârâit de greier când ascult,Se-anină lacrima sărată-n gene,Un ultim semn al marelui tumult.Steluța CRĂCIUN... IV. DRUMUL, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016. Drumul (partea a doua) Un moment
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
urca sau cobora. La început ochii nu ... VI. CLASIC ȚĂRM ELEN, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de ... Citește mai mult Clasic țărm elenSe logodește marea cu uscatul,mărgeanul roș în maci a izbucnit,picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit.Val după val își susură chemareaprin spuma transparentă lângă mal,țin zeii sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete ... Citește mai mult BujoriPetale delicate de alb și roz bujorîmi rotunjesc privirea ca într-un vis demult,Din altă primăvară amirosind a dor, Iscat întâi, în joacă, schimbat într-un
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Era o vrajă-n aer plutind ca un curent,Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet:Un filtru magic, sigur și cu efect latent,Trăiri nebănuite înmugurind în suflet...Renasc în primăvara împodobind cărăriCu văluri albe, caste, boltite, transparente,Cu blând parfum alene amestecat în zări,Uitate tresăriri, aceleași, inerente.Bujorii ca buchete ... X. IT"S, OH, SO QUIET!, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. It's, oh, so quiet! Ce mai liniște de vrajă se prelinge
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-un cor de alte păsări În huceagul din vâlcele. De Florii
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-un cor de alte păsări În huceagul din vâlcele. Citește mai
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
a înviat !În prenatalul zorilorAșteptam în așternutO rază a Soarelui,Să penetreze geamulCa un fascicul de laser,Să se împlânteîn perna-mi de sub cap.A venit clipa,Ne-am îngemănatși gâlgâind sângele-n veneAm osândit sărmanul pat,Până când spre prânz, alene,Cu ea aură în juru-miAm ieșit cocon în sat.Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuniPână-n poale albe, grele,De ghirlandele cu flori;Cucu-și bisa numeleîntr-un cor de alte păsăriîn huceagul din vâlcele.... XXIX. BUNA VESTIRE, de Ion I.
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
doarme strâns covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsăndu-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele, ridicăndu-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
lovituri), De pe pământ, Uranus greu se vede cu ochi liberi, mai deloc! Prin sita celor nouă mari inele de roci ce-i strâng în chingi răsuflul chinuit al mingei uriașe de nori metanici albăstrii și groși, îl descoperim plutind greoi, alene, peste oceanele-i agitate din hidrogen lichid, lipsite de-orice țărmuri de lumină... O zi și-o noapte țin aproape-un secol pe Uranus, în timp ce-aleargă greu în jurul Soarelui și tremură de frig încovoiat, că e planeta cea
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și-n nopțile de vis, Sărutul meu pe sânu-ți de fecioară. Iar troienite patimi sub petale, Ce-au nins alene peste un cuvânt, Desprinse din poveștile regale, S-au preschimbat acum în legământ.
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373406_a_374735]
-
Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se topește sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc alene pașii spre gura de metrou, Luând cu mine schița pentru un ceas mai singur Și cerc, pe rând, să fiu om simplu și erou, În zbaterea de-o clipă, plină ades de friguri. Dar toamna, toamna-aceasta cu auriu pe
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
într-un cuvânt, era atât de intens încât aveam senzația că pipăim acest parfum unic, care ne îndemna la meditație și somn... Întins pe spate, jumătate îngropat în fânul proaspăt, cu o mână îmbrățișam bustul ei și cu cealalaltă mângâiam alene părul desfăcut, împreunat cu iarba moale peste pieptul meu. I-am desfăcut ușor fermoarul bluzei de trening și i-am eliberat sânii, care păreau deosebit de albi în întunericul obscur pe care razele lunii se osteneau să-l împrăștie. I-am
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎȚI CÂNTĂ LUMINA... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îți cântă lumina pe frunte, pe gene, chiar pe brațe și coapsele feline; mâinile tale mă cuprind și azi alene și cântă lumina pe ochi, pe sprâncene. De unde atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Referință Bibliografică: ÎȚI CÂNTĂ LUMINA... George Pena
ÎŢI CÂNTĂ LUMINA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371461_a_372790]
-
Cântecul vesel sau trist al versurilor mele Pătrunde-va vreodată-n inimi reci și grele? Acordul lui se pierde treptat într-un ecou Murmurând etern „un vechi” sau „poate nou”. Din ochi voi smulge perle sau tăciuni Ce-or picura alene pe lira-acestei lumi? Care-mi vor da de-acum sau cu restanță Atenție, surâs sau ... nicio importanță Dar nu-i nimic, răspunsul nu contează Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
vedeam albă ca varul, Mă izbea turbat cu valul... Oare eu te-am întrebat Câte femei ai mângâiat? Pe sâni, Pe gură, Pe obraz... Pe braț, Pe spate, Pe grumaz...? Azi ,după atâta vreme, Mă - ntorc pe țărm, Mă plimb alene... Nu mai sunt tânără, frumoasă, Dar marea este tot geloasă. Nu-mi mai aștepți în zori chemarea Și iar mă-nvăluie suflarea... O ardere...și o dorință... Sărutul tău e biruință!... Referință Bibliografică: Dragoste pe țărmul mării / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
muritor, Și-n trup un suflet tandru, înveșmântat în dor, Și-o inimă nebună ce-a cunoscut iubirea. M-am logodit cu Timpul, pe veci stăpânul nostru, Cerându-i să nu-mi lase pe umeri anii grei, Să treacă mai alene peste cei dragi ai mei, Și amândoi să-ntoarcem clepsidra nemuririi. M-am logodit cu Dorul, ce doina zămislește Și-n cântec viața-ntreagă am petrecut doinind, Iar Dorul ca un frate m-a tot urmat orbește, Am plâns cu
M-AM LOGODIT CU VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373932_a_375261]
-
Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Nu are să-i dea, spic n-a crescut în crepuscul Și neaua se-așează pe grâu, în troiene. Să o ia de la capăt, să-nceapă iar lucrul, Când timpul rămas li se scurge alene, O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul, Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Spre cer ea privește și îi caut-adâncul, Se roagă-n tăcere, cu rugi pământene, La Sfânta Treime, când clipa se cerne Și primește lumină dând viață
RONDELUL MINUNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374004_a_375333]
-
Acasa > Impact > Istorisire > INIMA LUI CUPIDON Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului Inima lui Cupidon Pe aleea unei iubiri de demult, alene, trec, Adulmec fiece pas. Un farmec mă cuprinde Când nevăzute adieri mă-nvăluie, Le simt atât de profund, că-mi iau în brațe sufletul Mă întreb de ești tu Cu iubirea ce-o porți în buzunarul de la piept Lângă floarea de la
INIMA LUI CUPIDON de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374045_a_375374]
-
cerul și pământul, De o veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele, alene, se întorc, spre seară. Caii scot pe pajiști icnete rebele, Călăreții urca dealurile mele, Se aud căruțe, glasuri minunate, Veșnicia, încă, bântuie prin sate. Coasele retează iarbă din vâlcele, Si miros a viața, dealurile mele, Stau la sfat vecinii, ca-în
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > EFEMERIDELE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului EFEMERIDELE Peste cerul albit de-atâta lumină, soarele, ca un melc uriaș își târa alene cochilia fierbinte și-atât de strălucitoare, încât Aureliei ce tocmai își răsturnase pentru o clipă capul pe spate, încercând să-i aprecieze poziția, îi dădură lacrimile. Zăduf și niciunul dintre copiii vecinilor, nu mai ieșise în curte de câteva ore
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OANA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vibrează sub boltă povești pământene, Pierdute prin cețuri și neguri demult. Le vom ispiti să se-ntoarcă alene, Din veacuri trecute de aprig tumult. Arama clădită de Marele Ștefan În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare Poveste. Cum piere prin gândul viclean, Ce-a rupt din Moldova prea gingașă floare. Răpită din casa părintelui-tată, De lotri cei hâzi care
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Autorului Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire... Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept; Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se scurg, Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg... Scăldată-n mulțumiri eterne, Îți sorb parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și
RECUNOŞTINŢĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372357_a_373686]