17,219 matches
-
unei triste povești de iubire, dincolo de timp, în căutarea celui căruia i s-a dăruit, în speranța că iubirea ei pură și puternică va ajunge la el, îl va face să arunce măcar o privire în urmă. Sufletul ei rănit alerga pe o aripă de vânt în căutarea iubirii pierdute. Si-a căutat iubirea în fiecare noapte, își arunca sufletul din piept, îl transforma în gând, îi dădea ca însoțitor surâsul și speranțele ei și-l trimitea să-l caute pe
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
clipe în imaginație ceea ce, cu peste patruzeci de ani în urmă, era în acest loc vestitul Laminorul Brăila. Matizul Domnului Pătra, silențios și elegant, se înscrie repede în traficul extrem de aglomerat. Drumul, străbătut cândva spre Balta-Albă de căruțe și trăsuri alergând prin praf, este acum o arteră principală cu două benzi pe sens a orașului. Doar rareori mai întâlnești, și asta doar în cartiere, câte o căruță trasă de cai costelivi, semn că nu mai este timpul lor. Drumul spre Cazasu
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
cele mai năstrușnice. Îmi vin în minte pagini din Alecsandri ca replică la ceea ce, surprins, vedeam! (...) Forma bizară a acelor locuințe, printre care se înalță o mulțime de cumpene de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care dă lucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Când mă
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
exact la miezul nopții, pe 30 ianuarie și se va termina pe 18 februarie 2015, când va începe Anul Oii. Va fi un an bun. Calul este asociat cu multă energie - un cal dintr-o legendă chine zească putea să alerge 500 de kilometri pe zi! De asemenea, calul este asociat cu fericirea, încrederea în sine și succesul. Este anul Calului de pădure (Yang Wood Horse) care va aduce și ceva conflicte (să sperăm că nu!), lemnul fiind... combustibil. Sărbătoarea noului
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
sârmă, își rostea expresia preferată, garda, garda, cât se poate de nimerită, după Molero, în acele împrejurări, fox-terrierul lui Silva Farmacistu apucase un camon de fundul pantalonilor și nu prea se arăta dispus să-i dea drumul, găinile Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-un cotcodăcit infernal și un potop de pene, măgarul lui Hipólito răgea, pisicile Donei Maria Namila mieunau și săreau de colo-colo, Alsacia lui Tó Sită-Deasă lătra cu acea furie de care numai ea era în stare, camonii intrau
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
o ispravă de-a ăstora din Cap sau Pajură, Cap sau Pajură împreună cu camonii sunt ca tusea cu junghiul, ca lacrimile cu geamătul, Nea Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
încercând să scoată din colții fox-terrierului fundul pantalonilor camonului, turiștii din Grupul Moscatel întrebându-l pe Marocas dacă nu cumva depozitul de cărbuni era o pistă de curse, nu vă atingeți de motocicletă, nu vă atingeți de motocicletă, Tó Sită-Deasă alergând pe stradă în jos atârnat de lesa Alsaciei care urmărea una dintre pisicile Donei Maria Namila, Ventura de la mobile explicându-i unui camon că bed se rupsese, camonul numărând pe degete cucuiele pe care le avea în cap, Zeferino Turtă-Dulce
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
refer la generația mea, prea puțini dintre colegii și prietenii mei făceau apel la serviciile religioase, chiar și în cazul căsătoriei. Într-atât de degradat era rolul acesteia, încât exista certitudinea că după ce-ți va fi pus pirostriile, preotul alerga imediat al "organ" și te pâra. Probabil că lucrurile nu stăteau chiar atât de sinistru, dar asta era atmosfera în care am trăit și pe care cuvioasele fețe bisericești nu făceau nici un efort s-o risipească. După 1990, cu o
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
putem Înțelege; ceva se Întâmplă: ori cu lumea ori cu noi! Când rămâne În casă trecutul, prezentul se grăbește să bată la ușa viitorului. A trece peste un val nu este de ajuns, totul e să trecem peste valuri. Unii aleargă pe cai mari, alții călăresc pe catâri sau măgari, cei mai mulți Însă merg pe jos. Dacă nu reușim să fim fulger, dacă nu reușim să fim scară, să fim măcar o treaptă. Suntem În același timp și zi și noapte, până
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea, prin sufletul uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
le scrisese când fusese repartizat aici și aveau ca temă natura, iubirea și mai ales marea... Din reverie mă trezesc niște țipete și altercații ce veneau de afara: copiii reușiseră În joaca lor să spargă un geam și acum erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de Robert Adam care înglobează rondurile cu verdeață dispuse într-un cerc perfect - un vis de secol XVIII scăldat și îmbrățișat de modernitate, de iluminatul stradal de deasupra și de cablurile de fibre optice de dedesubt, de apa proaspătă care aleargă prin conducte, de apele menajere evacuate într-o clipă. Observator curent al propriilor stări, se întreabă ce anume o fi declanșat această euforie prelungită, denaturantă. Poate, în timpul somnului, s-a produs un accident chimic la nivel molecular - ca atunci când răstorni
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
capetelor noastre majoritare în vreun alt 1990, la Târgu-Mureș. Nu stați pe gânduri: înghesuiți-l într-un ungher și ardeți-i o mamă de bătaie, să ne țină minte. La fel, dacă vedeți vreo puștoaică veselă cloncănind pe ungurește și alergând pe role, să știți că vrea să fugă cu Ardealul. Dacă un ungur tânăr și imberb îi șoptește ceva la ureche iubitei, desigur că nu-i promite Luna de pe cer (cine ar promite așa ceva?), ci iar Ardealul. Toți sunt la
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
că ploile să spele în timp pământul și oasele să rasară ici-colo, precum ghioceii. Cu o pungă de oase, culeasa practic din gură câinilor (la acel timp cimitirul era loc de adăpostire și pășune pentru două turme de oi), am alergat prin București la mai marii zilei, până ce am aflat un departament care abia se înființase, numit „Oficiul Național pentru Cultul Eroilor” unde am gasit oameni de mare isprava, în special colonelul Scarlat. Cu ajutorul lor s-a reconstruit Cimitirul de Onoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu poate ajunge nicăieri. simplu că adevărul înveliș de lumină peste înveliș de lumină în interior mister întuneric învăluit de întuneric întindere nedeslușita totul este simplu... că adevărul sau totul e complicat precum căutarea lui nimeni nu e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
încercat să-l îndrume spre opera. În același timp era dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa să lirico-drama țica. Ștefănescu Goanga îl dorea că un remarcabil tenor. Dar Zavaidoc alege lăutăria, care era aducătoare de bani, mai ales că alergau după el casele de discuri pentru a-i imprimă cântecele. Semnează un contract cu casa de discuri Columbia, scoate disc după disc, fapt ce atrage invidia. Era căutat de patronii marilor restaurante care își triplaseră astfel clientela. Femeile mureau după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu nojițele eroismului opinca românească pe parlamentul maghiar, lăsând totuși să fluture flamura ungureasca roșie-verde-albă. Multă vreme a fâlfâit pe cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui. A murit sărac cel care strânsese averi uriașe, cel după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru și o cicatrice deasupra buzei. A murit bogatul sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi și ne-a îmbrățișat; toți plângeam. Erau lacrimi de mare bucurie. Ne-am regăsit. A doua zi am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi și ne-a îmbrățișat; toți plângeam. Erau lacrimi de mare bucurie. Ne-am regăsit. A doua zi am plecat la Sadu, era în ziua de Rusalii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
orașul amenințat de cataclism. Apoi reîncepură zgomotele. O mamă chemându-și copilul, un zgomot de ușă trântita, un motor de mașină, apoi altul și din ce in ce mai multă zarva. Pe străzi începură s-apară cei cu mașini. Zeci, apoi sute de mașini, alergând bezmetice, toate din centru spre barierele orașului. „Dacă au mașini le dă mâna” s-auzeau din ce in ce mai des replici izvorând din rândul pietonilor porniți cu tot felul de geamantane și boccele. La creșele de cartier, copiii se adunaseră deja în curte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ca-n mătăsuri de sfîrșit și început Iubirea pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî fremătau mirese fără miri între coperți de vocale-mpușcate printr-o mare convinsă de lună spre rug alergau Foșnetul aripii de metal De neînțeles limbajul omenesc ci doar zîmbetul spadei în Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara Aisberguri avortate în deznădejde au decapitat zori Din cînd în cînd erau îngăduite partituri cu ecoul înșurubării în oglinda lacului fără fund
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
același lucru - lumea nu muncește. Înainte de a face cercetarea de teren, mi se părea că vocea poporului adevăr grăiește. Pe atunci, nici nu mi-a trecut prin minte că, în situația disperată din 2000, în condițiile în care majoritatea salariaților alergau între mai multe joburi, aprecierea că totuși lumea nu muncește era cel puțin stranie. Ce fel de țară (antropologic vorbind...) ați (re)găsit în "expediția" din 1999? Nu foarte diferită de cea pe care o lăsasem în 1992 - o țară
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
caracterul de exterioritate neasimilabilă, corespondentă narațiunii, anecdotei, sumei de asprimi ale concretului care-i acordă nota intrinsecă. în felul acesta, grotescul nu e numai o marcă a percepției, ci și una a distanțării morale: "Lovituri de tobă, răgete, tropăituri, furnicile/ aleargă la stînga, la dreapta, în/ față, în spate, în jurul unui clovn, se mișcă brusc la stînga la/ dreapta împrejur,/ Ťsting parcă var la mănăstireť. E/ o turmă, căreia el îi datorează strălucirea și/ afirmarea de odinioară. Este o rupere a
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
că ploile să spele în timp pământul și oasele să rasară ici-colo, precum ghioceii. Cu o pungă de oase, culeasa practic din gură câinilor (la acel timp cimitirul era loc de adăpostire și pășune pentru două turme de oi), am alergat prin București la mai marii zilei, până ce am aflat un departament care abia se înființase, numit „Oficiul Național pentru Cultul Eroilor” unde am gasit oameni de mare isprava, în special colonelul Scarlat. Cu ajutorul lor s-a reconstruit Cimitirul de Onoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu poate ajunge nicăieri. simplu că adevărul înveliș de lumină peste înveliș de lumină în interior mister întuneric învăluit de întuneric întindere nedeslușita totul este simplu... că adevărul sau totul e complicat precum căutarea lui nimeni nu e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]