661 matches
-
la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît autorul respectă, în plină dezlănțuire suprarealistă, o ștachetă...realistă. În felul acesta d-sa ține a menționa un punct de plecare zero, afectiv și percepțional, precum un soi de alibi al mărturiei: "Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste" (Distanțe). O atare amnezie voită e însă un semnal în răspăr al unei memorii pe care artistul e nevoit a o lua în considerare: "Stai
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
nu cumva să credem că a fost o scăpare de corectură: ,scrisesei", ,mutasei"... Cam mulți naratori care nu știu să nareze în proza noastră de azi și cam mulți autori care își justifică incultura, lipsa de talent, impardonabilele erori cu alibiul folosirii unor instanțe ,autonome", care le scriu, așa-zicând, romanele, într-o relație a intimitățurilor profitabile. Legături bolnăvicioase e acum la ediția a doua, revăzută. Revăzută de Cecilia Ștefănescu, care se uită în oglindă pe copertă, sau de simpatica sa
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
mai vede prea bine în obscuritatea / sfîrșitului de mileniu / fața aceea neclară, acum cu totul neplauzibilă / incredibila față a omului?" Ion Zubașcu declină istoria în măsura în care aceasta i se pare suspectă pentru că falsifică prezentul (perpetuu), pentru că încearcă a-i acorda un alibi intenabil: „Da ce e cu grija asta suspectă față de curgerea timpului? / Nevoia asta grabnică de eternitate / care erodează mai tare memoria Sfinxului / decît tot nisipul mileniilor?" Manifestăm o grabă păguboasă de-a înregistra evenimentele zise istorice, de-a le polei
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
în modestie. Construcția se șubrezește brusc, iar forța cărții devine, din păcate, negociabilă. Ca devoratori semiautomatizați de cărți, putem ignora clivajul. Rămâne însă o zonă de care, parcă, inteligența prozastică a lui Bogdan Suceavă refuză să se atingă. Chiar sub alibiul distructiv, suicidar, invocat la începutul cronicii, o încheiere în termenii aceștia confuzi e - vai ! - intolerabilă: "Bunicul îi povestise lumea întreagă ca într-un joc, ca într-un descântec, un joc care poate să n-aibă sens pentru nimeni altcineva, dar
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Radu Cange stau sub semnul nobil al singurătății. Aceasta e resimțită ca un blestem cu alibi mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem nici măcar/ un gest pentru a ne/ ascunde de
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă subversiune pe care o pregătește asigurîndu-și alibiul unor înaintași ale căror considerații sînt excavate uneori dintr-o cvasiuitare. Astfel apar amintite primele noastre istorii literare, totodată și istorii ale limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888, în care conceptul de istorie literară cunoaște "o
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
așadar, pe jurnaliștii care-au decis să-și rărească, în această vară cu iz pestilențial, prezența în paginile de reviste și ziare. La rându-mi, mă trece o poftă nebună să pun punct acestor comentarii săptămânale. N-am, încă, un alibi suficient de puternic: să mă apuc de o istortie a literaturii nu-mi trece prin cap, iar de tenis m-am lăsat de mult.
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
tocmai spre înnoirea contestației! Astăzi ea a fost sufocată. Cei mai acerbi critici ai comunismului sunt, cu rare excepții, principalii lui acționari. Indignarea lor tardivă și abstractă n-a constituit de altfel nicicând o piedică pentru foștii comuniști, ci tocmai alibiul de care aceștia aveau nevoie pentru a supraviețui. Maximalismul lor imposibil e cel care ține, nu întâmplător, lumânarea la căpătâiul schimbării. El scoate la lumină o culpabilitate adâncă și refractară față de noua situație. Prin poziție și aspirații, intelectualul român mai
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
în trecutul țării, încercând să găsească în agitațiile subterane (klydonismos = agitație de talazuri) identitatea existenței umane, ce devine subiect și obiect al istoriei. Invocațiile acestea subterane, așteptate adesea, ale unor valori inalterabile ale trecutului, îi dau lui Novăceanu încă un alibi poetic de repetate voiaje printre strâmtorile apocrife ale con științei. Versul său vârtos și viguros, limbajul clar, imaginile depline și un ritm lăuntric plin de pulsație câștigă de la început dragostea celui ce citește. Marin Sorescu - constitue incontestabil o personalitate literară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
pregătiți din care numai dumnezeu poate face lucruri noi - ne-ngroapă-n picioare de-a valma sub gorganul aceleiași spaime O altă versiune ce alegi tu cînd retorica se-mbăiază în lapte de măgăriță înmulțind mulajele frumuseții? o răfuială? un alibi? sunt cuvinte - spui - ușoare ca sămînța de plop încă mai rătăcesc prin culoarul îngust dintre fraza rostită acum o sută de ani și sintaxa-i grețoasă de azi cu siguranță de-aceea le-au numit puștance ale bizanțului cum rătăceau
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare și cel care scrie acolo sortit e pe veci să aleagă între răfuială și alibi Delfica o fărîmițare bolnăvicioasă a spaimei ca-n romanele cu sertare firește că asta nu spune lucrurilor pe nume și nici nu împiedică ziarele literare tutunul ficțiunile să cîștige pentru mine acum un șir de bătălii în marș - între noapte
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
Rețină a manuscriselor oarbe,/ văd printre zabrele, în penumbra/ cum ziua de mîine, gravidă, mă soarbe// Aici, în curtea Casei cu turn din Copou/ voi reciti versurile poeților morți,/ pînă mă voi naște din nou" (Casă memoriala). Relicvele istoriei constituie alibiuri ale palingeneziei: În jurul statuii lui Anastasie Fătu -/ parcă am fi la rozalii,/ lipsesc doar morții și togele române// Cine pricepe/ deznădejdea cintezei fără bărbătuș?/ Ea ne convinge că sîntem vii/ în pădurile virgine,/ desenate pe ălei de copii..." (După-amiază cu
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
confesiuni, a unor opere de ficțiune, constituie, fără îndoială, un prilej de bucurie. Refugiu, întrucât sunt ținut deoparte - dat fiind timpul și energia învestite în ,Lettre Internationale" - de bătăliile fratricide din viața literară. În plus, ,Lettre Internationale" este un excelent alibi intim ca să nu scriu. M.I.: Și de ce nu vreți să scrieți, domnule Elvin? B.E.: Pentru că sunt conștient de dificultățile pe care - cred - orice scriitor le întâmpină ca urmare a schimbărilor fundamentale petrecute în țările fost-comuniste. }in minte că am avut
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
la amiază. Până în ziua de azi, cine vorbește despre cartea care, de 70 de ani, este reeditată mereu, ține să spună când a citit-o pentru prima oară și cum a reacționat atunci la ea. După această piatră de hotar, alibiul ignorării adevărului, al legănării în iluzii reconfortante, și-a pierdut credibilitatea. Nimeni nu mai putea să pretindă că n-a avut de unde să știe că realitatea sovietică nu-i anticamera imaculată a unui viitor luminos. Dând în vileag monstruozitatea proceselor
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
este atunci tocmai aceea de a servi drept releu pentru memoria colectivă, pentru ca valoarea inaugurală a evenimentelor fondatoare să devină obiectul credinței întregului grup". Sunt cuvintele lui Paul Ricoeur. Astfel intră în scenă convenția solemnă, ritualizarea, festivismul precum un fals alibi istoric. Așadar "învățătura" ce se dorește infailibilă a comunismului uzurpă nu doar prezentul ci și trecutul, al cărui exponent se recomandă, precum și viitorul al cărui profet-constructor se proclamă. Altfel spus, ideologia mimează istoria. Suspendînd cultura, ea se străduiește a-și
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
bun/ de la zdrențele împărăției pămîntești/ făcînd cu ochiul rugului aprins al eurilor" (Piatra scrisă). Tendința de geometrizare sfîrșește prin a agasa creația ce se simte damnată aidoma ființei ce a produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura acută a unui Ion Caraion: "se mai văd semnele// la mîini și picioare legați cu insomnii/ trecem prin grădina lui Academos./ plutim pe fruntea lui în ziua cea lungă
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
liric, consecvența cu care autorul își ratează textele, cu încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută și un alibi. Se știe că poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui refugiu într-o mă sură mai mare decât poezia tradițională. E suficientă însă o lectură atentă pentru ca întreg edificiul autorului să facă implozie. Corpurile
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
rănilor, doamna Ioanide chiar, dimpotrivă, îi reproșă delicat că nu-i atent când merge pe scări, osândind obiceiul de a se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple ceva și mai rău, să-țifrîngi șira spinării. Astfel, un alibi fu improvizat cu gingășie pentru cazul lui Tudorel, care scăpă de umilință. În schimb, Ioanide avu un colocviu cu Pica. - Ascultă, Pica, zise el, dă-mi o mână de ajutor. Ce se petrece în casa noastră mă pune pe gânduri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acuzatul știa foarte bine că subprefectul inspecta în trăsură localurile de vot, trecând de la unul la altul. Cu o zi înainte a plecat în comună, punând la cale atacul și încercînd în același timp a-și constitui un fel de alibi. A trimis din zorii zilei doi tineri cunoscuți ai săi, cu căruța cu boi, care a așteptat câtăva vreme la barieră. O dată cu aceștia au venit și alții din ceată, cu căciuli mari, așezîndu-se în câte patru grupuri pe cele patru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care Gavrilcea spuse aceste cuvinte, Suflețel le înregistră ca pe o sentință de moarte pronunțată de un monstru. În noaptea aceea părul îi albi și după discuții violente cu Aurora hotărî să se interneze în sanatoriu, spre a avea un alibi. XXIII Încă din primăvară, Ioanide primise din partea unui primar de cartier invitația de a construi o primărie monumentală și o biserică pe un vast teren cu desăvârșire degajat și care urma să constituie piața principală a cartierului. Primarul era un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu mi-ai făcut asta, nu trecuseră decît cîteva săptămîni și devenisem mai popular decît nenorocitul ăla de partiarh. Asta o să-ți fie scăparea, alibiul, cînd sistemul o să se schimbe, mă înțelegi, Părințele, era prima dată cînd ea îmi spunea Părințele, nu mi-a picat tocmai bine. — Ei, și atunci de ce ai vrea să mai stai alături de o femeie din asta care mereu te-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o întrebe tot. Cine crede ea că este. Cine crede ea că este el. Ce ține minte despre trecutul ei. Să fie atent la cea mai mică... Un fel de cacealma, pricepi? S-o scot din ascunzătoare. Să forțez tare alibiurile și informațiile ei. S-o fac să se împiedice. Ca să cedeze ceva pe undeva. —Domnule Schluter. Mark salută. —Prezent la datorie. — Asta nu-i tocmai atitudinea pe care am... —Stai așa. Totul e prea palpitant. Trebuie să mă piș. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfârși prin a pierde totul. Dar dacă te-ai hotărât, știu că nu te pot face să te răzgândești. Acum spune-mi de ce ai vrut să mă vezi așa de urgent? Pentru că am nevoie de tine să-mi furnizezi un alibi. O procesiune de fete subponderale în costume de baie care trecu pe lângă noi îi dădu timp Mariei să se gândească la cererea mea. —Nu-i corect. —De ce? Nici măcar nu-ți place de Mark. Îmi place să mint și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vorbit cu Lee despre asta următoarea dată când aveam să o văd, ar fi creat antipatii. Aș fi lăsat să treacă. Claire e cea care se stresează și nu știe să facă față eșecurilor- și din moment ce Ajay i-a oferit alibiul perfect, și ea iese din calcul. Fără să vreau a trebuit să îi dau dreptate. Nu mi-l imaginam pe Paul plângându-i-se lui Lee în legătură cu decizia comisiei; așa cum a spus și el, asta ar fi fost cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]