444 matches
-
cerința pentru ordine și cooperare în societate dar, după cum susțin teoreticienii conflictului, inegalitatea economică este una din cele mai importante cauze ale conflictului și dezordinii în orice societate. Dincolo de asta, acei care se găsesc în ultimul strat social adesea devin alienați, lipsiți de speranță și pierd orice rol în productivitatea economică. Dacă inegalitatea poate avea unele beneficii este însă clar că ea are costurile ei atât pentru ansamblul societății cât și pentru cei care se află în partea de jos a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent, oferindu-le astfel celor doi îndrăgostiți posibilitatea de a fi împreună. Localnicii, văzând obsesia aberantă a soțului pregătit pentru marea catastrofă, îl declară alienat și dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii celor din jur, care-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
goală? ! „Comunică” ceva gestul lui Eminescu? Vrea, de pildă, să-l sancționeze pe Al. Vlahuță care nu l-a ascultat în urmă cu un an și ceva, nu l-a mai vizitat de atunci, l-a considerat în mod public alienat mintal etc.? Poetul își cam ironiza prietenii de felul lui Vlahuță, vorbele și gesturile sale față de ei erau oarecum simbolice. Aceștia, însă, ies „eroic” din încurcătură, refăcând, după moartea poetului, din amintiri proprii, realitatea. George Panu va povesti peste timp
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
latura sa internă. Psihologia și psihiatria, descriind faptele, vor fi discipline descriptive, pe când psihopatologia, care va căuta să explice semnificația fenomenului psihic morbid, va fi o disciplină explicativă. Ea va căuta să pătrundă semnificația interioară a „nebuniei”, sensul ființei umane alienate, nu ca „simptome clinice” vizibile, ci ca „sensuri interioare” ale umanului. Psihiatria este o disciplină clinico-medicală, pe când psihopatologia este o disciplină filozofico-antropologică. Psihopatologia ca disciplină explicativă, prin natura obiectului și metodologia utilizată, se va deosebi fundamental de psihologie și de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se va interesa de natura transformării ființei umane și de destinul acesteia ca o nouă conduită ontologică (R. Allendy). Evoluția bolii psihice nu mai este considerată ca o „evoluție a bolii”, ci ca o nouă formă de „a-fi-în-lume” a persoanei alienată psihic. Este o cu totul altă viziune. O nouă perspectivă a cunoașterii se deschide asupra persoanei umane, în spiritul existențialismului. Astfel pusă problema, se remarcă neta individualitate a psihopatologiei care ni se înfățișează ca o știință a fenomenului psihic morbid
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cea clinică, de observație și anamneză medicală a bolnavilor psihici. Psihopatologia, situată între filozofie și psihiatrie, are o identitate proprie caracterizată prin următoarele aspecte: a) obiectul său îl reprezintă fenomenul psihic morbid; b) scopul urmărit este de cunoaștere a persoanei alienată psihic; c) utilizarea unei metodologii preluată din filozofie. Față de acestea se pune problema dacă metodele psihopatologiei au contingență cu experimentul din științele biologice. Din punct de vedere metodologic, psihopatologia este o formă particulară de cunoaștere a bolii psihice. Dar, concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cazul bolilor mintale, bolnavul se identifică, de regulă, cu însăși boala sa, în diferite grade de atingere și intensitate ale procesului patologic. El are o conștiință parțial critică (nevroze) sau absolut lipsită de critică (psihoze, demențe) fiind o persoană alienată psihic. Conștiința ca și propria sa subiectivitate sunt dominate de procesul patologic, în asemenea măsură încât el refuză statutul de bolnav și în consecință, va fi necooperant cu medicul sau chiar va avea o atitudine ostilă față de orice propunere sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proces hermeneutic este de fapt interpretarea unui „atmosferic” specific personal al bolnavului, în interiorul unei sfere comune, lărgite cu cea aparținând prezenței persoanei medicului, așa cum se poate vedea în figura din pagina următoare ms. 112???. Fig. ms. p. 112 BOLNAV Atmosferă alienată ? MEDIC Atmosferă normală Spațiul comun de întâlnire/comunicare medic-bolnav În cazul de mai sus, din punct de vedere hermeneutic nu se mai poate realiza o „întâlnire/contopire a orizonturilor” înțelegerii celor „doi interlocutori”. Imposibilitatea „contopirii orizontului” între medicul psihiatru și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în diferite forme, viața individului respectiv. Dacă psihiatria, ca specialitate medicală, are ca obiect persoana bolnavului psihic, interesul psihopatologiei se extinde dincolo de alteralitatea, de transformarea patologică a personalității, asupra modului de viață al acesteia, căutând să înțeleagă semnificația noii existențe alienate a bolnavului psihic. Vom încerca, în continuare, să facem o analiză sintetică a modelelor de existență în psihopatologie, luând ca referință, formele principale ale tulburărilor psihice. Natural că interpretarea și clasificarea modelelor de existență psihopatologică trebuie să plece de la criteriile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
am jucat fotbal și baschet, am urcat munții, sau, ani în șir, în liceu și în facultate, singurul meu mijloc de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și amețit profilactic de muzica strecurată de căștile inevitabil înfipte în urechi, alergând în neștire pentru a uita de mizeriile și apăsările vieții de zi cu zi în capitalism, acolo unde ai zice că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pânzei de păianjen globale (world wide web), alcătuită din milioane de device-uri, care se conectează prin porturile câte unui hub la networkul global care este astăzi internetul. Și nu mai e nicio metaforă, e chiar realitatea zilelor noastre, când omul alienat al capitalismului triumfător își mai ostoiește singurătatea stând, interminabil, cu fața la ecran pentru a mima comunicarea, călătoria, cunoașterea, sexul sau viața în ansamblul ei. Problema hubului e însă mai mult decât una metafizică. El reprezintă, cum spuneam, o realitate de neocolit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cât și la stânga. Doar că necesitățile luptei politice, ale încadrării într-un partid și într-o acțiune organizată reprezintă de multe ori tot atâtea obstacole și chiar atentate la libertatea interioară a scriitorului. Acesta se vede dintr-o dată izolat, străin, alienat, victimă a propriului său angajament. în opoziție, avangarda exemplul curent este folosită pentru rolul său negativist intrinsec, elanul său revoluționar, spiritul său vizionar, chiar mesianismul său. De îndată însă ce partidul politic de avangardă ajunge la putere (vezi situația din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din experiența directă: viața provincială printre magistrați, avocați și grefieri, reuniuni unde se joacă cărți, vânătoare și pescuit. Percepția artistică a naturii lipsește și ea. Romantismul eroilor crește pe o conformație mintală debilă. Ei sunt niște ființe infirme, mai totdeauna alienate, incapabile de a susține vreo luptă și deci de a merita denumirea de învinși. Niculăiță Minciună, eroul cel mai izbutit, e un copil cu vocația precoce a investigației decompensată de lipsuri sufletești fundamentale. Zeflemeaua cu care țăranii întîmpină observațiile entomologice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au unit municipalitățile, și aranjamente contractuale de finanțare între municipalități și regiuni. Însă, municipalitățile mai mari experimentează cu noile forme de consilii de cartier ca o nouă metodă de a rezolva problemele de excludere socială și de a integra secțiunile alienate ale populației urbane în procesul politic. Fără îndoială, încă există multe probleme nerezolvate cum ar fi complexitatea, lipsa transparenței și a suprapunerii administrative a sistemului, toate acestea rezultând din existența simultană a atâtor straturi diferite de guvernare și guvernământ. Dar
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
timpului liber. Trecerea de la timpul ciclic al societăților primitive la timpul producției, dominat de lozinca "time is money", a introdus o serie de modificări în receptarea sensului activităților umane. Timpul producției sau timpul-marfă, deși se măsoară în special în muncă "alienată", mai păstrează ceva din vechiul ritm al societăților preindustriale; tocmai de aceea Debord îl numește "timp pseudociclic", un timp "al consumului supraviețuirii economice moderne, supraviețuire sporită, în care viața cotidiană rămâne privată de decizie și supusă, nu ordinii naturale ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al societăților preindustriale; tocmai de aceea Debord îl numește "timp pseudociclic", un timp "al consumului supraviețuirii economice moderne, supraviețuire sporită, în care viața cotidiană rămâne privată de decizie și supusă, nu ordinii naturale ca odinioară, ci pseudonaturii dezvoltate în munca alienată"368. Baudrillard preferă să-l numească "mecanism funcțional", din cauza lipsei momentelor naturale semnificative care să se succeadă într-un ritm ciclic. Acest timp transformat de către industrie este investit cu pseudovalori și este la rândul său o marfă consumabilă, din moment ce este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dorințelor într-un spectacol total, în care totul este transpus în imagini și semne la rândul lor consumabile. Această spectacularizare nu mai trimite însă către ceva exterior, întregul consum (fie el și de semne) rotindu-se doar în jurul omului modern alienat. În acest sens, consumul este hedonist și denotă o regresivitate continuă către structura consumatorului, iar abundența pare a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este mort și inspiră teroare. Ceea ce este în întregime solubil în comunicare și devine transparent este în mod iremediabil obscen: "Societatea de consum a fost trăită sub semnul alienării, ca societate a spectacolului dar tocmai, exista spectacol, iar spectacolul, chiar alienat, nu este niciodată obscen. Obscenitatea începe când nu mai există spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dac] dovezile erau incontestabile. Se aplicau m]suri preventive și compensatorii în mod informal și, în aparent], pentru motive ce nu aveau leg]tur] cu faptă în cauz]. O a treia alternativ] constă în a-l declară pe autorul faptei alienat mental, dar f]r] a cere p]rerea unui psihiatru, nici m]car atunci când acest lucru era posibil. Aceast] etichetare schimbă complet statutul și responsabilit]țile morale și sociale ale f]ptașului, precum și capacitatea să de a se implica în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este decât o form] de iluzie, fals] conștiinț] și ideologie. Dar alții (chiar dac] se consider] marxiști sau nu) g]sesc adesea aceast] atitudine greu de înțeles. Marxiștii condamn] capitalismul pentru exploatarea clasei muncitoare și pentru condamnarea oamenilor la vieți alienate sau neîmplinite. Ce motive pot oferi că explicație și cum pot aștepta că alții s] fac] la fel dac] ei nu apeleaz] deloc la moral]? Respingerea marxist] a moralei începe totuși cu Marx însuși. Și eu voi susține c] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Se înșală maeștrii diversiunii dacă își închipuie că românul de bun simț va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate. Prin anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asistență de tip psihoterapeutic, fără îndoială utilă, întrucât era conformă psihologiei bolnavului. Această terapie consta din "cetiri", rugăciuni, ritualuri de închinăciune etc., care continuau, sub o formă ușor schimbată, conținutul descântecelor necreștine de mai înainte. Avem însă dovezi că bolnavii alienați găseau la mănăstiri chiar adăpost. Această acțiune de asistență ambulatorie, dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărui rol
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de transport etc., toate acestea explicând dificultatea cu care se rezolvau cazurile, chiar atunci când erau urgente. Este interesantă, în această privință, o adresă a Prefecturii județului Iași (4040 din 23.06.1892), prin care prefectul Ventura anunță Epitropia că: "indivizii alienați notați pe contrapagină, care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură fără a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referea a un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
au existat perioade de carență, lipsuri, în toate serviciile Spiridoniei se ținea post cel puțin de două ori pe săptămână, miercurea și vinerea (era respectate, de altfel, și posturile celelalte, suplimentare), dar în ansamblu se asigura o hrană relativ suficientă alienaților. Ospiciul avea și o spălătorie (un feredeu) unde se spăla inventarul moale lenjeria bolnavilor și a personalului. Spălătoria, o încăpere mică, avea ca instalații un cazan îngropat, " 1 balie, puțină leșie, 4 frânghii (dar putina și frânghiile erau putrede), precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se plânge printr-o cerere către Direcție, că "bolunzii" îi fură ceapa din grădină (act comunicat nouă de dr. Tadeusz Pirozynski), cerând cele mai severe mijloace de represiune. Din cele 111 obiecte care constituiau inventarul sărac al saloanelor de femei alienate, câteva sunt semnificative: existau "trei mese mari, boite roșii, două gardirobe (sic) boite roșii, 13 scaune de lemn, din care unul sfărâmat și 2 scaune lungi de bradu din care unul sfărâmat". Acest mobilier alcătuia cadrul, destul de sumbru, al saloanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]