560 matches
-
specială, datorată faptului că, studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie o „boală” și în persoana alienatului un „bolnav psihic”, psihopatologia caută să descifreze, dincolo de aparențele clinico-medicale, semnificația umană a nebuniei și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei sale. Să vedem în ce constau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J. Baillarget (1809-1890) Franța La folie à double forme J. Moreau de Tours (1804-1884) Franța Du Haschish et de l’Alienation Mentale I. Ray (1807-1881) S.U.A. Treatise on Medical Jurisprudence of Insanity (1838) Parlamentul Franței votează o lege privind regimul alienaților mintali Franța „Le régime des aliénées et la liberté individuelle” din 30. VI. 1838. A. Morel (1809-1873) y. Magnan (1835-1916) Franța Teoria degenerescenței în explicarea genezei tulburărilor psihice („Traité de dégénerescence”, 1857) W. Griesinger (1817-1868) Germania Bolile psihice și tratamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
va fi lăudat sau blamat pentru ele. Libertatea și responsabilitatea sunt inseparabile. Complementaritatea între libertate și responsabilitate înseamnă că argumentul în favoarea libertății se poate aplica doar acelora care pot fi considerați responsabili. El nu se poate aplica în cazul copiilor, alienaților mintali sau altor persoane incapabile să învețe din experiență și să-și dirijeze acțiunile pe baza cunoașterii astfel acumulate. O societate care nu recunoaște că fiecare individ are propriile valori pe care este îndreptățit să le urmeze, nu poate avea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cu aceleași apucături începând cu escapadele amoroase, cu femei foarte tinere, și până la chefuri de adâncime, stropite din plin cu șampanie și coniac franțuzesc. Singura diferență ar fi aceea că Silvio Berlusconi a primit un pumn în gură de la un alienat mintal, Traian fiind în permanență păzit de S.P.P. ca ochii din cap, fiindcă ar fi primit mult mai mulți decât simpaticul italian. De fapt Traian a dat un pumn în gură unui copil. Diferența cea mai elocventă este între Traian
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
crapă sub presiunea unei posibilități infinite, deschisă Omului, a unui Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat irezistibil îndemnat să sucombe magiei care are drept sursă Neantul, drept motor păcatul și drept vehicul cunoaș terea autonomă. (Benjamin Fondane, Le Lundi existentiel) Fondane stabilește această distincție în prima parte din Conștiința nefericită, cea între o "gîndire filosofică" și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanităților alienaților, exemplu această parodie după Jean Richepin: Tralalali, tralalala, Am mai ucis un gardian. Tralalali, tralalala, Acum sunt liber - castelan. LUCIA MANTU Lucia Mantu caragializează și ea în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în general, postmodernismul nu este altceva decât un neomodernism, o modernitate recentă, de fapt, "o formă exacerbată de modernitate", deoarece, în sine, modernitatea nu poate fi depășită sau încheiată din moment ce conține în definiția sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de a-i transgresa paradoxurile, devenind astfel un "modern tulburat", care încearcă să redescopere tradiția și cultul discernământului 87. Subliniind dificultatea dată de neclaritățile modernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este posibil, informații privind numele băncii sau al instituției financiare nebancare susceptibilă de a fi implicată, precum și orice alte informații care ar putea conduce la reducerea dimensiunii anchetei (articolul 4 alineatul (2) litera (c) din UEUS-EJ). Totuși, în conformitate cu articolul 4 alienatul (4) din UEUS-AJ și sub rezerva articolului 15 din UEUS-AJ, un stat își poate (...) restrânge obligația de furnizare de ajutor: la infracțiunile pedepsibile în temeiul dreptului statului solicitat și a statului solicitant (articolul 4 alineatul (4) litera (a) punctul (i
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tuturor evanescențelor. E de așteptat deci, n-avem încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul nu are de ce să fie chiar atît de maniheist în punerea diagnosticului. Situația plasticii românești a momentului nu e chiar atît de alarmantă în privința rezultatelor (ba, dimpotrivă) și nici nerăbdarea analiștilor ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub semnul unui, opus, esprit de finesse, de ce nu de Funès. Așteptînd amîndoi, de la distanță, momentul revederii. Cu aceeași avidă curiozitate. Însemnarea de față? O divagație. Un impromptu. Doar atît. 14 ianuarie Alienistul, jovial stenic și prosper, îl invită pe alienat (de-abia ținîndu-se pe picioare) să intre în cabinet. Aveți o mină bună azi! îi spune pacientului său și-i arată scaunul. De politețe (pentru că mai sînt și alienați politicoși), pacientul nu-și manifestă pe loc scepticismul în privința formalului diagnostic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît. 14 ianuarie Alienistul, jovial stenic și prosper, îl invită pe alienat (de-abia ținîndu-se pe picioare) să intre în cabinet. Aveți o mină bună azi! îi spune pacientului său și-i arată scaunul. De politețe (pentru că mai sînt și alienați politicoși), pacientul nu-și manifestă pe loc scepticismul în privința formalului diagnostic, nu dă din mînă a lehamete, dar schima lui acră, de murătură cam răsuflată spune totul. Îi spune totul medicului. Hai, dom'le, revine acesta, nu-i chiar atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, brusc, îi arde-un rîs (homeric, ar zice portarul de la Socola) și-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel a jovial stenic (și mai ales prosper), unul din acești alieniști de marcă ar fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
finalmente, ce trebuie să ne placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună piesa lui Beckett în limba francezului César. Tradusă și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românesc, vol. I, II, III, Călărași, București, 1935-1938. 12. Șăineanu L., Dicționarul universal al limbii române, București, 1896; idem, 1922. 13. Ureche Grigore Vornicul, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1954. 14. Ursu N. A., Formarea terminologiei științifice românești, București, 1982. II. ASISTENȚA ALIENAȚILOR ÎN MĂNĂSTIRILE MOLDOVEI. OSPICII DE MĂNĂSTIRE Asistența psihiatrică de mănăstire Noțiunile de boală și bolnav psihic nu pot fi concepute decât în cadrul relațiilor care s-au stabilit între bolnav și societate. Boala psihică astfel considerată devine un fenomen medico-social, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de fastuozitatea slujbei și de ambianța extatică, nu puteau fi departe de biserică și de mănăstire. Este lesne de înțeles că, atât prin condițiile istorico-sociale, cât și prin condițiile particulare psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În paginile următoare, vom contura, în lumina informațiilor pe care le-am putut aduna, aspectele cele mai pregnante ale asistenței alienaților al câteva ospicii mănăstirești din Moldova. Aziluri și ospicii de mănăstire Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihici oferită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atât prin condițiile istorico-sociale, cât și prin condițiile particulare psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În paginile următoare, vom contura, în lumina informațiilor pe care le-am putut aduna, aspectele cele mai pregnante ale asistenței alienaților al câteva ospicii mănăstirești din Moldova. Aziluri și ospicii de mănăstire Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihici oferită de mănăstirile din Moldova, deși disparate, în sinteza lor atestă rolul important pe care l-au deținut mănăstirile în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din Moldova, deși disparate, în sinteza lor atestă rolul important pe care l-au deținut mănăstirile în această privință. Concentrând întreaga viață spirituală, artistică, literară și științifică, constituind cele mai frecvente centre ale timpului, mănăstirile medievale în Moldova au oferit alienatului un climat pe măsura mentalității sale și în spiritul societății timpului. În acest spirit, mănăstirile au asigurat mai întâi o asistență de tip psihoterapeutic, fără îndoială utilă, întrucât era conformă psihologiei bolnavului. Această terapie consta din "cetiri", rugăciuni, ritualuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o tradiție. Asistența psihiatrică de mănăstire a fost concentrată în Moldova în două nari centre, care au devenit, în secolul al XIX-lea, importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și mănăstirile Rășca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține. În consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia doar datele recunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mențiunea că icoana era veche încă din 1663, de unde deducem că procesiunea bolnavilor psihici la Golia era și ea mai veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, aducându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aducându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul Ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo. Rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte"51
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Erau deci niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape șase decenii, între 1840 și 1850 mulți bolnavi erau îndrumați
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei. Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc casei tatălui său"53 sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat al Golia) "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său54 ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare din Iași, care, fiind bolnav de ochi și pierzând vederea a început să prezinte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se vindece"55. Prin urmare, cazurile grave sau acute erau de resortul ospiciilor organizate, pe când bolnavii mai liniștiți erau îndrumați și la alte mănăstiri, în special, cum am amintit, la mănăstirea Râșca. Avem, în prezent, mai multe informații despre existența alienaților la mănăstirea Rășca. Astfel, la 21 iulie 1852, Isprăvnicia ținutului Suceava adresează un raport Departamentului treburilor din lăuntru, din Capitală (Iași), în care înștiințează că "Domnia sa Aga Iorgu Cananău, fiind atacat la minte pricinuiește mai multe necuviințe". Departamentul dispune "predarea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rezoluții, la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece, în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o optică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]