567 matches
-
aceeași zi nu i se permite a i se da mâncare; acest fapt s-a întâmplat fiind eu de față și a trebuit să interzic eu, cu autoritatea mea, a se da bolnavului, care se calmase, mâncarea". Mai departe: Dacă alienații se îmbolnăvesc de alte bole, ei sunt nevoiți a suferi până la venirea D-lui Medic din Tg. Neamț a le aplica medicamente, căci D-l Balomir, pe cât m-am informat, nu le aplică nici pansamente; mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
alte bole, ei sunt nevoiți a suferi până la venirea D-lui Medic din Tg. Neamț a le aplica medicamente, căci D-l Balomir, pe cât m-am informat, nu le aplică nici pansamente; mi s-a spus că chiar unii din alienați au murit cu totul de alte bole decât de aceea mintală". Inspectorul Liteanu, care menționase aceste date, își exprimă părerea că "pentru suma de 325 lei ce Casa cheltuiește lunar astăzi, s-ar afla ușor doctori cari să primească Conducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
părerea că "pentru suma de 325 lei ce Casa cheltuiește lunar astăzi, s-ar afla ușor doctori cari să primească Conducerea acestui stabiliment în permanență". Fondul Arhivelor Statului din Iași deține câteva dosare cu o bogată documentație relativă la mișcarea alienaților în acești ani, cuprinzând totodată o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îl tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau de altă natură lasă să se întrevadă, din aceste documente, drama bolnavului mintal al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
internarea lui Șendo Zolnstein, care fiind "atinsă de alienațiune mintală provenită din cauza beției învechită au devenitu față de societate, după cum se constată de un timp și mai este posibil a sta liber, trebuie a se interna de urgență în ospiciu de alienați, neputând aștepta nici o zi". Rezoluția din 12 mai 1892 (deci peste 12 zile): Răspuns că plata minimă cu care se poate admite internarea în Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului este de 35 lei lunar, dar că spre a fi internat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de la Mănăstirea Neamțului este de 35 lei lunar, dar că spre a fi internat să ni se comunice actul de constatare a stărei mentale făcut cu cel puțin 2 medici în prezența procurorului și în urmă să se regleze transportarea alienatului la Mănăstirea Neamțului". La 1 iunie același an, pacientul a fost omorât într-o încăierare, neajungând a mai fi internat. Complicarea formelor de internare, care prevedeau necesitatea întrunirii a doi medici și a unui procuror, implica transportul bolnavului într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe contrapagină, care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referă la un număr de 125 de alienați (!) care zăceau, literalmente, în beciurile arestului polițienesc fără nici o asistență. Cazuri de acest gen erau sesizate deseori. Capacitatea redusă a ospiciului nu putea satisface, desigur, necesitățile. Ca urmare, în ultimele două decenii de existență a ospiciului se obișnuia chiar evacuarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
enorm. Am putut număra la Arhivele de Stat Iași sute de astfel de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific vocabularului popular și termenii alienat și alienațiune în vocabularul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și orientarea psihiatrică adecvată a medicilor din diferitele comisii, stilul științific al diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect evoluția activității medicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de la tablourile pe care le vedem în prezent. În 1905 ultimii bolnavi ai Ospiciului au fost transferați la Socola. S-a încheiat astfel unul din capitolele cele mai semnificative din trecutul asistenței psihiatrice românești. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA Ospiciul de alienați de la mănăstirea Golia din Iași a avut o evoluție asemănătoare cu ospiciul de la Neamț. Pe baza documentației existente, nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea aceleia de la Neamț și nici că nivelul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca și al unității similare de la Neamț, cuprinde două perioade distincte. Cea dintâi, începând din secolul al XV-lea, poate fi reconstituită numai cu aproximație. Am menționat, la începutul acestui capitol, despre icoana Sfintei Maria care atrăgea la Golia pe alienați. Această icoană a polarizat, cu timpul, tot mai mulți bolnavi care au căutat vindecare la Golia. Dar, pentru perioada cuprinsă între 1576, când a fost zidită, și 1832, când aflăm de un azil existent aici, ne lipsesc informații edificatoare. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
însuși Consiliului puterilor girante (care fusese instituit prin tratatul de la Paris). O broșură redactată de grecul E.S. Loverdos, "Question de monastère de Golia, à Iassy" (1859), acuza guvernul de a fi impus construirea în incinta mănăstirii a unei case de alienați, care să fie întreținută de mănăstire. După ce a administrat ospiciul între 1852 și 1860, Ministerul treburilor din lăuntru al Moldovei a transmis instituția Epitropiei, acordându-i o sumă anuală de 530 galbeni. În această primă perioadă au funcționat ca medici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nici o activitate agricolă cum era la Neamț. Probabil că bolnavele stăteau tot timpul în saloane, pe cele două bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele mari "boite roșii". De altfel, mobilierul, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele patru clopote chema, probabil, la masă. Deși exista un "thermometru", pe paturi se așterneau mindire rupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar în număr de 4 și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienat; aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persista încă în urmă cu 4-5 decenii, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu un spital și denumit aproape oficial de pe la 1860 "Ospital", denumire care nu a fost niciodată acordată Ospiciului de la Golia. La Golia exista în schimb, cum am amintit și mai sus, o viață religioasă mai susținută. La 1866, "paraclisul ospiciului alienaților din monastirea Golia" conținea "1 chivotu pe Sf. mase de argint pe alăcuri suflată cu aurul pentru Sf. taine; 1 rându de Sf. vase adică un potir, un discu, o stea pe alăcuri suflată cu aur; o linguriță de argintu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
scăpate, servitori etc., dacă se bucurau de protecția Epitropiei, care deseori dădea dispoziții în acest sens, trecând peste prevederile legale și fără nici un fel de comisie medico-psihiatrică. În acest fel se internau servitori bătrâni din unele case boierești ale Iașului, alienați care compromiteau anumite familii nobile ca și unii alienați cu care nu avea cum proceda altfel Comisariatul de Poliție. Aceste internări devin frecvente după 1890. Ca urmare a înființării Facultății de Medicină, Ospiciul de la Golia, în opoziție Ospiciul de la Neamțu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care deseori dădea dispoziții în acest sens, trecând peste prevederile legale și fără nici un fel de comisie medico-psihiatrică. În acest fel se internau servitori bătrâni din unele case boierești ale Iașului, alienați care compromiteau anumite familii nobile ca și unii alienați cu care nu avea cum proceda altfel Comisariatul de Poliție. Aceste internări devin frecvente după 1890. Ca urmare a înființării Facultății de Medicină, Ospiciul de la Golia, în opoziție Ospiciul de la Neamțu, s-a mai dezvoltat după 1880 activitatea medicală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavilor mintali. De altfel, pe parcursul dosarului întâlnim, în repetate rânduri, când termenul de bolniță, când acela de ospiciu, ceea ce demonstrează că, în limbajul curent, chiar în limbajul oficialității, diferența nu era semnificativă. Titulatura oficială era, însă, aceea de Ospiciu de Alienați. O serie de date menționate în acest document aruncă o lumină interesantă asupra asistenței acordate bolilor mintale la această instituție, asupra organizării așezământului și asupra rolului deținut de mănăstire în organizarea instituției. Împrejurările reviziei sunt determinate de decesul subit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal, alteori ca Spitalul Comunal de Alienați. A fost condus de L. Zbișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist (Dl. farmacist Zbișewschi) deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim menționat nicăieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
știri pe care le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai ales la aspectele contabile ale instituției: le vom menționa doar în măsura în care din ele putem extrage date cu caracter medical. În mod indirect rezultă că ospiciul, Spitalul Comunal de Alienați, a fost înființat de comună, subordonat acesteia prin intermediul celui de-al V-lea dispărțământ sanitar. Medicul acestui dispărțământ, dr. C. Bottez, avea sarcina de a vizita periodic instituția, fapt care rezultă din mai multe note de plată, în total 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu privire la starea Spitalului Comunal, raport care aparține aceluiași medic dr. C. Bottez. Pe baza acestui raport, putem reconstitui câteva din datele cele mai importante privind existența și condițiile de funcționare ale instituției. Raportul menționat ne informează că Ospiciul Comunal de alienați a început a funcționa în ziua de 26 iulie 1885. La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp, se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
informează că Ospiciul Comunal de alienați a început a funcționa în ziua de 26 iulie 1885. La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp, se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de dile", cu rezultate menționate de dr. Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 august, cuprinsu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp, se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de dile", cu rezultate menționate de dr. Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 august, cuprinsu de mania acută cu idei de persecuțiuni, au ieșit deplin vindecat la 24 octombre după un tratament de 84 dile. Altul, Dimitrie Sasu intrat la 16 august, suferind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
24 octombre după un tratament de 84 dile. Altul, Dimitrie Sasu intrat la 16 august, suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în ziua de 13 septembrie după 28 dile de tratament. Rămân deci în prezent în ospiciu 4 alienați (femei), 2 române și 2 israielite". Aflăm diagnosticul acestor bolnavi: o manie pelagroasă "considerabil ameliorată; o histerică cu idei nymphomane și ea destul de ameliorată, dar care prezintă, încă, din vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
histerică" este staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil, este în afara orașului și insuficient ca spațiu; astfel, " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu, e de asemenea vicios, patru camere una pentru gardieni, una pentru bucătărie, rămân două propriu-zise pentru alienați, din acestea una foarte mică abia permite instalarea a două paturi și acestea lângă ferestre, alta mai mare în care ar încape trei paturi, dar care fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui generis: "zilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-l Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe ace zi, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau total necorespunzători "majoritatea lor fiind niște înrăutățiți care au epuizat toate slujbele înainte de a ajunge gardieni de ospiciu", iar unul dintre aceștia "ține de administrația prășitorilor de șanțuri" (Dr. Bottez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mentale nu mai sunt de demonstrat". Se mai prevedea schimbarea personalului, a modului de aprovizionare cu alimente etc., deoarece "cu mici sacrificii pecuniare, absolut indispensabile, s-ar putea realiza toate aceste ameliorații și dubla sau chiar tripla, fără inconvenient, numerul alienaților actualmente tratați". Medicul primar al orașului, dr. Th. Philipescu, a înaintat Consiliului Comunal acest raport care a avut ca primă consecință schimbarea personalului. Ospiciul a funcționat totuși (așa cum rezultă din câteva chitanțe, borderouri de medicamente și acte de corespondență administrative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]