1,413 matches
-
locul desfășurării unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce s-ar fi întregit cu romanul Toragai, al stepelor străbătute de călăreții nomazi. Zarea de baștină, de formare, de asemeni, Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-a obsedat pe Pavel Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul, în persoana
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
de a-și culege urzici de pe la poalele zgậrậienorilor. La polul opus, bunicul era un om foarte cult; dragostea mea pentru carte de la el am moștenit-o, pentru că foarte mult timp îl vedeam citind. Citea orice: manuale școlare, romane, reviste, ziare, almanahuri, tot ce-i pica în mậnă. Nu obosea niciodată citind în fậnul proaspăt cosit, rậnduit cu grijă în podul grajdului. Călătorea mult, în tinerețe fusese “găzăr” și rămăsese cu dorul Ardealului în suflet. Trecea frecvent Carpații, întreținea relațiile cu ungurii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și-a tras una peste frunte și a dat din el niște blesteme groaznice. Oh, a zis el, from what power hast thou this powerful might? Palidul William Își nota fraza, ca un plagiator mișel ce era. Dee consulta febril almanahurile și publicațiile. — Pe Sângele Domnului, pe Numele Domnului, cum am putut fi atât de prost? Îi insulta pe Nuñez și pe Spenser. — Așa-i că trebuie să mă gândesc eu la toate? Cosmograf de cizmă, a urlat el livid către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un „Tokay“ din ’56, insuportabil de dulce, găsit în pivniță; prezervativele chinezești cu talc, în cutiuțe mov, de câte trei (degeaba suflam în ele, cu gândul să explodeze; prin cauciucul gros ca o șosetuță nu trecea nici vârful unui ac); almanahurile vedetelor „Cinema“, cu pozele cărora jumătate din generația mea s-a delectat în baie (cealaltă jumătate folosea Paris-Match-urile furate de-acasă de copiii activiștilor); casele de la Șosea, păzite de buzdugane, grifoni de piatră și geamuri ascuțite, cu gratii groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
farmecul ei iarna, rece și nevrozat. Aerul miroase tare, lumina se șterge din retină și de pe zidurile multiculturale. Cauți de pomană: nu dai de-o stradă simplă, clară, pe care secolele să nu se fi încălecat, cu tot cu istoria lor de almanah. Zidurile arată ca un graffiti alb, lucrat de mii de autori necunoscuți. Dacă sapi sub asfalt, găsești oase și săbii. Greci, romani și bizantini s-au căsăpit unii pe alții prin curți sau balcoane. Tătari, mongoli și lipoveni au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le descopăr mai târziu pe geamurile camionagiilor, alături de iconițe. Puteau fi și pagini de calendare, de exemplu ADESGO, cu mămicile bălaie, învelite-n ciorapi până la gât. Ne strângeam toți copiii în curtea blocului și rupeam paginile din „Sportul“ sau „Almanahul Flacăra“ (rar observai desfăcându-se câte-o pereche cărnoasă de sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile estivale, în care am fi putut descoperi carnea goală și dedesubturile ei. Dar nici cei care făceau almanahurile nu se născuseră ieri: ba sutienele erau mari sau de sfoară (ca pantofii supraetajați din anii ’70), ba te trezeai cu secvența voalată de pete de creneală. Cezar și Mihnea insistau pe scenele cu sportive, căutând disperați ultimele performanțe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă încăpățânam să nu țin seama. Toate, mai puțin una. Cercetarea periodică a tentativelor mele comice și serioase mă făcea să mă simt prost. De la fotoliul părintesc în care mă mângâiam cu poza Claudiei Cardinale în față (o decupasem din Almanahul Cinema), trecând prin paturile sordide și reci ale căminelor studențești din Grozăvești (unde, în întuneric, căutam sexul Feliciei și mi se dădea peste degete) și ajungând la doctorițele de la Policlinica 11 (pe care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unii, spre distribuitorii ambulanți de pe bulevarde, iar, după alții, către tunelele secrete ce duceau la pivnițele lui Scurtu. Mica literatură se deplasa cu viteză redusă prin toate colțurile orașului, oprind timpul și privirea în evantaie de culori și celuloză: Vaillant-urile, almanahurile „Scânteia“, vederile de epocă scrise pe spate cu cerneală roz, ghidurile montane, colecția ziarului „Curentul“ pe iulie-august 1940, Legendele Olimpului (repovestite de Alexandru Mitru), manualul micului grădinar, pozele sepia ale militarilor de la Oituz, cărămizile de „Omagii“, frânturi din colecția BPT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
violete. Pe mese, lângă referatele uitate de studenți, sclipeau vreo două farfurioare de ceramică. Sus, pe dulap, o pendulă miniaturală, maro, stil chinezesc, secolul 19. O văzusem și-n „H“, dar pe-albastru. În dulap, câteva cărți și niște reviste „Almanahul Flacăra“. Cineva aranjase totul cu gust și perseverență, ca înainte să ieși la pensie. Până și perdeluțele fâlfâiau cuminți pe calorifere. „Ce naiba e-aicea la voi?“, mi-a șoptit Mihnea. „Muzeul Satului?“ „Ușor.“, l-am potolit. „Eu am adus violetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o moară de oloi, un atelier de cărămidărie - altul decât cel de la Ciurea - și tăbăcării. Mijlocul veacului al XIX-lea a adus și în capitala Moldovei o preocupare vizibilă pentru dotarea atelierelor existente cu mecanisme moderne, acționate de forța aburului. Almanahul „Albina Românească” surprindea în amănunt vizita lui Gotlieb Knor, „mecanic hidraulic”, venit din Germania cu scopul declarat de a construi mori și diverse mașini. O dată cu trecerea timpului, industriile Iașilor au început să se diversifice, de la mici ateliere de confecționat chibrituri
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și teatru, ieșea din șabloanele propagandei de partid se expunea stigmatizării, ca abatere, fie „naturalistă”, fie „idilică”, fie „negativistă”, fie „obiectivă”, de la tipic, de la ceea ce trebuia să fie „semnificativ” din punct de vedere ideologic. Un articol de direcție, publicat în „Almanahul literar” de George Munteanu, descria astfel culpele raportabile la p.: „Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici în calea dezvoltării poeziei noastre - își au rădăcinile nu numai în necunoașterea realităților actuale, ci și în subaprecierea tacită de către anumiți poeți a câștigurilor realizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
și literatura română la liceul din Oradea. A elaborat o Istorie a literaturii române, folosită ca manual în școala sa. A devenit pentru un timp un fel de lider al mișcării literare orădene, reorganizând și conducând Societatea de leptură, editând almanahul literar „Fenice” (1866-1867), în care a publicat versuri și proză (mai izbutită fiind o povestire cu titlul Fiia lui Menumorut). Orientându-se tot mai mult spre preocupările religioase, scoate în 1868 revista „Amvonul”, apoi trece ca profesor de liturgică la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
este arestat și întemnițat pentru delict de opinie. Între 1965 și 1971 este economist la Întreprinderea de Electricitate București, ulterior dedicându-se literaturii. În 1982 devine secretar al secției de proză a Asociației Scriitorilor din București și redactor-șef la „Almanahul literar”. Debutează cu un fragment de roman la „Gazeta literară” în 1968, iar editorial, în 1970 cu romanul Ultimii. Colaborează cu proză, reportaje, critică de teatru și film la „Luceafărul”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Romanul Zile de nisip (1979; Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
pensionează la cerere în 1986. A fost angajat și în învățământ, ca profesor la Reșița și la Timișoara (1969-1976). Este fondatorul Societății literar-artistice „Sorin Titel” din Banat, al cărei președinte devine în 1990. Fondează revista „Anotimpuri literare” (redactor-șef adjunct), almanahul literar-cultural „Frăția”, inițiază seria nouă a revistei „Vrerea” (redactor-șef) și editează volumul colectiv Primul lup de mare (1996), consacrat centenarului Victor Vlad Delamarina. Debutează în 1968, în „Orizont”. A colaborat la revistele „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Almanahul oștirii”, „Altarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
-șef adjunct), almanahul literar-cultural „Frăția”, inițiază seria nouă a revistei „Vrerea” (redactor-șef) și editează volumul colectiv Primul lup de mare (1996), consacrat centenarului Victor Vlad Delamarina. Debutează în 1968, în „Orizont”. A colaborat la revistele „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Almanahul oștirii”, „Altarul Banatului”, la ziare românești și sârbești. Volumul de debut, Apa de duminică, apărut în 1982, cuprinde proze scurte, având ca obiect de investigație sudul montan al Banatului din perioada postbelică, descris în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
de vale nu ar fi nimerită și pentru cele de deal (mai ales pentru dealurile cu versanții Îndreptați spre nord), una valabilă pentru zonele de coastă nu ar fi la fel și pentru regiunile continentale. În plus, data recomandată de almanah este aproape sigur una ce nu implică mari riscuri, deoarece cel mai rău lucru care i s-ar putea Întâmpla unui editor ar fi ca sfatul lui să provoace eșecul unei recolte. Ca urmare a acestei prudențe comerciale, se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
William Evrei adoptarea supranumelor lizibilitatea comunității În timpul ocupației naziste a Amsterdamului Johnson, Sherman Jones, Donald Jones, Howard Jones, Peter Judt, Tony Jünger, Ernst Kaganivich, Lazar Kain, Lazar Kautzky, Karl Kerenski, Aleksandr Khateyevich, M.M. Hrușciov, Nikita Kloppenberg, Jack Ralph Cunoaștere practică Almanahul Fermierului disprețul agriculturii științifice față de Squanto Vezi, de asemenea, Mētis Kolakowski, Leszek Kollontay, Alexandra Kropotkin, Piotr prințul Kubitschek, Juscelino Kula, Witold Kusterer, Ken Lalouette, deputat Proprietatea funciară și adoptarea patronimelor și hărțile cadastrale practicile locale de măsurare a terenurilor țăranii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
eu nu precizează despre ce fel de stejar este vorba sau despre ce fel de veveriță, dar probabil este vorba despre cea gri, comună. Pentru indienii americani, aceste detalii erau probabil clarificate de context. Atunci când vorbesc despre sfatul dat În almanah, nu iau În calcul faptul că europenii emigrați și-au elaborat foarte repede propriile metode empirice și, ca toți agricultorii din lume, au fost foarte atenți la ce fac ceilalți cultivatori. În general, nimeni nu vrea să fie nici primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
minte cum s-a desfășurat prima arestare? Da, sigur. A fost pe 21 august 1948. M-au arestat de-acasă, din Șieu, Maramureș, din casa părintească. Au apărut trei jandarmi, au făcut o percheziție sumară În casă, au găsit câteva almanahuri cu regele Mihai, și-au spus că asta-i o crimă, cum de păstrăm almanahuri cu regele Mihai, că era șapte luni și 21 de zile de când plecase din țară. Da’ n-au consemnat asta În procesul-verbal, pentru că jandarmii erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
M-au arestat de-acasă, din Șieu, Maramureș, din casa părintească. Au apărut trei jandarmi, au făcut o percheziție sumară În casă, au găsit câteva almanahuri cu regele Mihai, și-au spus că asta-i o crimă, cum de păstrăm almanahuri cu regele Mihai, că era șapte luni și 21 de zile de când plecase din țară. Da’ n-au consemnat asta În procesul-verbal, pentru că jandarmii erau... din fosta jandarmerie. Încă nu era Înființată Securitatea, la ora aceea... Și unde v-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și avea o slăbiciune mare să știe el tot. Totul trebuia făcut după reguli clare la Einhorn, iar biroul lui era complet organizat - Shakespeare, Biblia, Plutarh, dicționare explicative și tezaur, Dreptul comercial pentru începători, ghiduri despre proprietatea imobiliară și asigurări, almanahuri și cărți de telefon; mașina de scris într-o husă neagră, dictafonul, telefoane pe suporturi și o șurubelniță mică cu care poți să atingi acea parte din mecanismul telefonului care înregistrează căderea unei monede - pentru că și atunci când era în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu un gât mai alb decât fața. Avea pistrui mici și roșii și ochi deschiși la culoare, care nu erau însă blânzi. Avea accent străin; venea din Luxemburg, și se mândrea grozav cu faptul că se înrudea cu nume din Almanahul Gotha din acea zonă a lumii. Uneori, îmi spunea încrezătoare: — E o prostie, eu sunt democrată, sunt cetățean al acestei țări. Am votat cu Cox, apoi am votat cu Al Smith, am votat cu Roosevelt. Nu-mi pasă mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
În biroul lui să-mi dea un pachet. N-am avut ocazia să-l cunosc pînă acum și nu Înțeleg de unde vine aerul amical pe care mi-l arată fără reținere. Pur și simplu mă chiorăsc incredul la teancul de almanahuri și la pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]