517 matches
-
poziția obișnuită a Taberei VI. În comunitatea montaniștilor au apărut controverse relativ la întrebarea dacă vreunul din ei ajunsese la vârf cu 29 de ani înainte de ascensiunea confirmată a lui Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953. Consensul general între alpiniști este însă că cei doi nu au ajuns niciodată pe vârf. În 1933, Lady Houston, o milionară britanică, fostă dansatoare de cabaret, a finanțat " Zborul Houston peste Everest din 1933", în care un avion Westland Wallace condus de marchizul de
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
această ocazie de Tenzing i-a fost de folos când a făcut parte din expediția britanică din 1953. În 1953, o a noua expediție britanică, condusă de John Hunt, s-a întors în Nepal. Hunt a ales două perechi de alpiniști pentru a încerca să ajungă pe vârf. Prima pereche (Tom Bourdillon și Charles Evans) s-a apropiat la de vârf la 26 mai 1953, dar s-a întors din cauza extenuării. După cum era planificat, traseele găsite de aceștia și resursele de
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
extenuării. După cum era planificat, traseele găsite de aceștia și resursele de oxigen au fost de mare ajutor următoarei perechi. După două zile, expediția a efectuat a doua și ultima încercare de a ajunge pe vârf cu a doua pereche de alpiniști, neozeelandezul Edmund Hillary și Tenzing Norgay din Nepal. Ei au ajuns pe vârf la 11:30 a.m. ora locală în ziua de 29 mai 1953 urcând pe Pasul Sudic. Atunci, ambii au afirmat că reușita a fost rezultatul unei munci
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
sugerat că un fenomen meteorologic neobișnuit a făcut ca nivelul de oxigen din aer sa scadă brusc cu aproximativ 14%. Impactul furtunii asupra alpiniștilor de pe cealaltă parte a muntelui, creasta de nord, loc în care au murit, de asemenea, câțiva alpiniști, a fost detaliat într-o relatare a filmografului și scriitorului britanic Matt Dickinson în cartea sa "The Other Side of Everest". În 14 mai 2005, pilotul Didier Delsalle din Franța a aterizat cu un elicopter Eurocopter AS 350 B3 pe
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
decolarea de la cea mai mare altitudine. Delsalle realizase, cu două zile înainte, o decolare de pe Pasul Sudic; unele articole din presă au sugerat că relatarea aterizării pe vârf a fost o înțelegere greșită a relatării unei aterizări pe Pasul Sudic. Alpinistul fără picioare Mark Inglis a dezvăluit, într-un interviu acordat presei în 23 mai 2006, că grupul său, și multe altele, trecuseră, în 15 mai, pe lângă un alpinist în pericol, David Sharp, care se adăpostea sub o stâncă suspendată la
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
a fost o înțelegere greșită a relatării unei aterizări pe Pasul Sudic. Alpinistul fără picioare Mark Inglis a dezvăluit, într-un interviu acordat presei în 23 mai 2006, că grupul său, și multe altele, trecuseră, în 15 mai, pe lângă un alpinist în pericol, David Sharp, care se adăpostea sub o stâncă suspendată la sub vârf, și nu au încercat să-l salveze. Dezvăluirea a declanșat dezbateri ample pe tema eticii alpine, în special la felul cum este ea aplicată pe Everest
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
fi cauzat și alte morți din cauza numărului de oameni necesari pentru a-l scoate. Mare parte din această controversă a fost tratată de Discovery Channel în programul TV "". Documentarul prezintă o hotărâre crucială ce a afectat soarta lui Sharp: un alpinist libanez care se întorcea (Max Chaya) transmite prin radio managerului din tabăra de bază (Russell Brice) că a găsit un alpinist în pericol. Nu-l putea identifica pe Sharp, care alesese să urce singur, fără sprijin, deci nu s-a
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
tratată de Discovery Channel în programul TV "". Documentarul prezintă o hotărâre crucială ce a afectat soarta lui Sharp: un alpinist libanez care se întorcea (Max Chaya) transmite prin radio managerului din tabăra de bază (Russell Brice) că a găsit un alpinist în pericol. Nu-l putea identifica pe Sharp, care alesese să urce singur, fără sprijin, deci nu s-a prezentat celorlalți alpiniști. Managerul din tabăra de bază a presupus că Sharp făcea parte dintr-un grup care l-a abandonat
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
se întorcea (Max Chaya) transmite prin radio managerului din tabăra de bază (Russell Brice) că a găsit un alpinist în pericol. Nu-l putea identifica pe Sharp, care alesese să urce singur, fără sprijin, deci nu s-a prezentat celorlalți alpiniști. Managerul din tabăra de bază a presupus că Sharp făcea parte dintr-un grup care l-a abandonat și l-a informat pe Chaya că nu are nicio șansă să-l ajute pe Sharp (la peste 8000 de metri altitudine
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
a abandonat și l-a informat pe Chaya că nu are nicio șansă să-l ajute pe Sharp (la peste 8000 de metri altitudine, puțini oameni au suficientă forță să ajute un om semiconștient, iar Max Chaya era doar un alpinist amator). Întrucât starea lui Sharp a continuat să se deterioreze toată ziua și alți alpiniști au trecut pe lângă el, șansele sale de salvare au scăzut: picioarele i-au degerat, nemaiputând să meargă; următorii alpiniști care coboară au și mai puțin
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
ajute pe Sharp (la peste 8000 de metri altitudine, puțini oameni au suficientă forță să ajute un om semiconștient, iar Max Chaya era doar un alpinist amator). Întrucât starea lui Sharp a continuat să se deterioreze toată ziua și alți alpiniști au trecut pe lângă el, șansele sale de salvare au scăzut: picioarele i-au degerat, nemaiputând să meargă; următorii alpiniști care coboară au și mai puțin oxigen și mai puțină putere de a da ajutor; nu mai este timp să se
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
iar Max Chaya era doar un alpinist amator). Întrucât starea lui Sharp a continuat să se deterioreze toată ziua și alți alpiniști au trecut pe lângă el, șansele sale de salvare au scăzut: picioarele i-au degerat, nemaiputând să meargă; următorii alpiniști care coboară au și mai puțin oxigen și mai puțină putere de a da ajutor; nu mai este timp să se întoarcă șerpași care să-l ajute. Cel mai important, decizia lui Sharp de a renunța la orice sprijin l-
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
este timp să se întoarcă șerpași care să-l ajute. Cel mai important, decizia lui Sharp de a renunța la orice sprijin l-a lăsat fără ajutorul pe care ar fi putut conta. În timp ce subiectul era discutat, în 26 mai, alpinistul australian Lincoln Hall a fost găsit în viață, după ce fusese declarat mort cu o zi înainte. A fost găsit de un grup de patru alpiniști (Dan Mazur, Andrew Brash, Myles Osborne și Jangbu Sherpa) care, renunțând la tentativa de urcare
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
fără ajutorul pe care ar fi putut conta. În timp ce subiectul era discutat, în 26 mai, alpinistul australian Lincoln Hall a fost găsit în viață, după ce fusese declarat mort cu o zi înainte. A fost găsit de un grup de patru alpiniști (Dan Mazur, Andrew Brash, Myles Osborne și Jangbu Sherpa) care, renunțând la tentativa de urcare a vârfului, au rămas cu Hall și au coborât cu el și cu un grup de 11 șerpași trimiși să-l aducă jos. Hall și-
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
21 mai 2007, când alpinista canadiană Meagan McGrath a declanșat operațiunea reușită de salvare a nepalezului Usha Bista. Guvernul Chinei a asfaltat un drum de din Ținutul Tingri până la Tabăra de Bază chineză pentru a face față numărului crescând de alpiniști de pe partea nordică a muntelui. Acesta este cel mai înalt drum asfaltat din lume. Construcția a început la 18 iunie 2007 cu un cost de 150 milioane yuani (). Flacăra olimpică din 2008 a ajuns pe Everest, urcând pe Pasul Nordic
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
vârf în mai 2010 la vârsta de 13 ani. Recordul celor mai multe ascensiuni îl deține Apa Sherpa, care a urcat în mai 2010 pentru a douăzecea oară. Cea mai rapidă ascensiune pe creasta de nord a fost realizată în 2007 de alpinistul austriac Christian Stangl, care a avut nevoie de 16 ore și 42 de minute pentru a parcurge cei de la Tabăra III până la vârf, depășind recordul de 17 ore al italianului Hans Kammerlander, record stabilit în 1996. Ambii au urcat singuri
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
8 ore și 10 minute pentru traseul de . Cea mai rapidă ascensiune fără tuburi de oxigen pe creasta de sud-est a fost realizată de francezul Marc Batard în 22 ore și 30 de minute în 1988. Cel mai în vârstă alpinist care a ajuns pe Everest este Min Bahadur Sherchan, care a ajuns pe vârf la 25 mai 2008 la vârsta de 76 de ani. Până la sfârșitul anului 2001, 1491 alpiniști urcaseră pe Everest (560 dintre aceștia între 1998 și 2001
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
și 30 de minute în 1988. Cel mai în vârstă alpinist care a ajuns pe Everest este Min Bahadur Sherchan, care a ajuns pe vârf la 25 mai 2008 la vârsta de 76 de ani. Până la sfârșitul anului 2001, 1491 alpiniști urcaseră pe Everest (560 dintre aceștia între 1998 și 2001). De-a lungul timpului 175 de oameni au murit pe Everest. Condițiile care clasifică o zonă drept „zona morții” se aplică Everestului (altitudini de peste ). În plus, Everestul este o zonă
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
dificil, în 1980. Controversa privind tuburile de oxigen s-a intensificat după dezastrul din 1996. Prin cartea lui, "Into Thin Air" (1997), Jon Krakauer a criticat utilizarea tuburilor de oxigen. Krakauer a scris că utilizarea tuburilor de oxigen permite unor alpiniști, altfel nepregătiți, să încerce ascensiunea vârfului, conducând la situații periculoase și morți. Dezastrul din 11 mai 1996 a fost parțial cauzat de numărul foarte mare de alpiniști (34 în acea zi) care încercau să urce, cauzând aglomerație la Treapta Hillary
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
tuburilor de oxigen. Krakauer a scris că utilizarea tuburilor de oxigen permite unor alpiniști, altfel nepregătiți, să încerce ascensiunea vârfului, conducând la situații periculoase și morți. Dezastrul din 11 mai 1996 a fost parțial cauzat de numărul foarte mare de alpiniști (34 în acea zi) care încercau să urce, cauzând aglomerație la Treapta Hillary și întârziind pe ceilalți, dintre care majoritatea au ajuns la vârf după ora 14, oră la care de obicei cei care nu au ajuns pe vârf se
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
se descurcă bine cu coborârea și a mărit viteza de coborâre, lăsându-l pe Adams în urmă. Adams spune în "The Climb": „Pentru mine, era un lucru normal, Anatoli mergea în față, iar pe mine nu mă deranja asta.” Unii alpiniști au raportat furturi din provizii, furturi care le pun viețile în pericol. Vitor Negrete, primul brazilian care a urcat pe Everest fără oxigen, și care făcea parte din grupul lui David Sharp, a murit în timpul unei ascensiuni, și furturile din
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
În plus față de furturi, cartea lui Michael Kodas "High Crimes", lansată în 2008 descrie lipsa de etică a unor șerpași și călăuze, prostituție și jocuri de noroc la Tabăra de Bază din Tibet, fraude la vânzarea tuburilor de oxigen, și alpiniști care adună donații sub pretenția că adună gunoaie de pe munte. La altitudini înalte, există puține forme de viață care se pot adapta la condițiile climatice extreme. "Euophrys omnisuperstes", un păianjen minuscul, a fost descoperit până la altitudini de . Aceste ființe trăiesc
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
(n. 25 martie 1930, orașul Lecco, Italia; d. 31 mai 1982, Lecco) a fost un alpinist și explorator italian, care a devenit faimos în Italia și în lume prin participarea sa la Expedițiile Ra I și Ra II (1969-1970), în cadrul cărora a navigat pe Oceanul Atlantic, făcând parte din echipajul condus de către norvegianul Thor Heyerdahl. s-a
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
(n. 21 februarie 1961, Piatra Neamț) este un alpinist, geolog și cameraman român, fiind primul din România care a cucerit vârful Everest (8.848 m), la 17 mai 1995. s-a născut la data de 21 februarie 1961, în municipiul Piatra Neamț. A urmat cursurile liceului "Petru Rareș" din Piatra Neamț
Constantin Lăcătușu () [Corola-website/Science/308486_a_309815]
-
sau Diamir ("Regele munților") este al nouălea vârf ca înălțime de pe Pământ și al doilea ca înălțime din Pakistan. înseamnă "Muntele Golaș", în hindi "parbat" derivă din "parvata" "munte". Muntele a fost descoperit de frații germani Schlagintweit. Este considerat între alpiniști ca unul dintre piscurile de peste 8.000 de metri altitudine ca unul cele mai grele de escaladat. În contrast cu Muntele Everest, chiar "ruta convențională Kinshofer" este foarte dificilă din cauza pantelor mari și pericolului avalanșelor, care au dus la 61 de accidente
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]