2,496 matches
-
istoric în sfera "celorlalți" pe care îi aducea din trecut sau de la antipozi, disciplina era plasată în centrul procesului de alterizare. Această deraiere este de acum bine identificată. Tendințele din ultimii douăzeci de ani, care definesc antropologia ca știință a alterității, constau în reluarea acestui discurs pentru a-l amenda "descentrându-l" (după expresia lui M. Kilani). Este vorba de o încercare de decontextualizare care nu schimbă problema fundamentală, ci o împinge cu o treaptă mai sus pe scara abstractizării. O
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
indică un raport social al cărui conținut concret trebuie să fie constant eliminat pentru a fi ridicat la statutul de finalitate disciplinară 95. Este vorba de un impas în care s-a împotmolit în special critica postmodernă. Dacă noțiunea de alteritate e considerată o producție socială (ceea ce este acum o evidență împărtășită și bine afirmată), atunci accentul cade pe procesul de alterizare. Alteritatea (în realitate, modurile ei de fabricare) reprezintă în sine un obiect de analiză, în calitatea ei de elaborare
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
95. Este vorba de un impas în care s-a împotmolit în special critica postmodernă. Dacă noțiunea de alteritate e considerată o producție socială (ceea ce este acum o evidență împărtășită și bine afirmată), atunci accentul cade pe procesul de alterizare. Alteritatea (în realitate, modurile ei de fabricare) reprezintă în sine un obiect de analiză, în calitatea ei de elaborare centrală și constitutivă a întregului social; ea nu mai desemnează conținutul și vocația ultimă a corpusului antropologic. Există însă o tendință răspândită
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de fabricare) reprezintă în sine un obiect de analiză, în calitatea ei de elaborare centrală și constitutivă a întregului social; ea nu mai desemnează conținutul și vocația ultimă a corpusului antropologic. Există însă o tendință răspândită de a aborda cuplul alteritate / identitate într-un mod atât de relativizat, încât este ridicat la rangul de nouă dogmă speculativă: fațeta raporturilor sociale care îl desemnează se pretează de fapt, ca și altele, la o practică descriptivă care îl autonomizează și se inserează într-
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sexelor, eventual cu promisiunea unei egalizări viitoare. Reevaluate din unghiul construcțiilor sociale și istorice, temele etnicității, identității, precum și ale genurilor s-au răspândit în științele sociale pentru a fi, de cele mai multe ori, reculturalizate. Reduse la ele însele, temele identității și alterității nu oferă decât o grilă de lectură trunchiată a realității. În schimb, ele recapătă sens dacă sunt reinserate în perspectiva antropologică a unei articulări a câmpurilor sociale și a dimensiunilor realității și dacă modalitățile prin care sunt produse sunt analizate
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
chiar inițiatorii ei. Ea provine dintr-o echivalare a câmpurilor de intervenție. Asistența pentru țările sărace se suprapune, prin intermediul acordurilor între nivele instituționale omoloage, cu cea a "cartierelor dificile" din nord și din sud. Proiecția, pe această bază, într-o alteritate fantasmagorică intervine în calitate de supoziție a unei complementarități culturale a competențelor în acțiunea "socială" față de logica pură a economiei. "Reciprocitatea" este într-adevăr enunțată de multă vreme ca o dorință, condensând și exprimând astfel contradicțiile din cadrul ajutorului pentru dezvoltare. Realizarea ei
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
consum lăudat și, opunându-i-se himeric acestuia din urmă, intervine ca un operator de valorizare a indivizilor, a grupurilor sociale și teritoriale și a bunurilor. Prin proclamarea și constituirea unei opoziții mondiale față de piață, purtătoare a unei negări a alterității și în același timp a glorificării ei, se reproduce așadar raportul de impunere și de dominație care leagă "nordul" (adică țările occidentale) de "sud". Într-adevăr, în interiorul acestui dispozitiv ideologic are loc o echivalare a "problemelor sociale" care exprimau cândva
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
care le reproduce la scară proprie, pornește de la o negare a naturii sociale, istorice și politice a "problemelor sociale" pe care își propune să le atace. Ea nu poate apărea decât pornind de la o transformare a modurilor de idealizare a alterității, celălalt fiind în acest caz considerat identic cu sine în lumea unificată imaginar în jurul centralității pieței. Prin urmare, cei doi agenți senegalezi ocupă, în această construcție, și încă de la originea ei, o a treia poziție în înlănțuirea de confruntări sociale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
importante ale evoluției formelor de mediere ale politicului, astfel încât ansamblul asociațiilor poate juca de pe acum un rol central, glorificându-se ca emanație a "societății civile", încarnare a acesteia și creuzet al cetățeniei. Avem prin urmare posibilitatea să observăm importanța unei alterități imaginare chiar în locul în care s-a reunit o majoritate de subiecți, considerați ei înșiși străini și "alții". Logicile care sunt în joc, în această situație particulară, pornesc mai puțin de la o asimilare a străinului din interior și a străinului
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt în joc, în această situație particulară, pornesc mai puțin de la o asimilare a străinului din interior și a străinului de la distanță care l-ar condamna pe cel dintâi la exterioritate. Ele se înscriu într-o încercare de dizolvare a alterității care urmărește desființarea simbolică a inegalității pozițiilor economice și sociopolitice și a ierarhiilor etnicizate devenite pregnante și ocupând cu insistență câmpul politic. Această eschivă imaginară este construită prin proiectarea ei simbolică simultan asupra cartierului și la scară mondială. Dimensiunea economică
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc ritualul lamentatoriu: Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînțeles... Atât de frecvent-citata propoziție rimbaldiană Eu este un altul își verifică periodic audiența; la Nichita, alteritatea Eu, adică El este un mod al integrării totale în condiția umană. "Poetul ca și soldatul / nu are viață personală" -, ceea ce vrea să spună (hugolian, aproape) că vocea poetului e vocea umanității: "Să nu-l credeți pe poet când plânge
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Codurile pe care ea le poate mobiliza sau nu sunt doar de lectură și de interpretare. Tocmai copilăria ei infans, care nu vorbește îi dă întreaga forță: mai "organică" decât limbajul, imaginea ține de un alt element cosmic, a cărui alteritate însăși este fascinantă. Precum Thalassa în jurul arhipelagurilor emerse din sens, valurile de imagini ating țărmurile verbalului din toate părțile dar nu sunt verbale. "Retorica imaginii" nu este, deocamdată, decât o figură de retorică (literară). Se spune mereu despre ea că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
monoteist, un orb poate fi rege, dar un rege grec care-și pierde vederea își pierde coroana. Ochiul este organul biblic al înșelăciunii și al falsei certitudini, din vina căruia este adorată creatura în locul Creatorului și nu este înțeleasă corect alteritatea radicală a lui Dumnezeu, redus la statutul comun al coruptibilului pasăre, om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar prin ochi omul lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creație imaginară ușor de copiat și greu de conservat are puține șanse să tenteze muzeele și evaluatorii. Capitolul XI Paradoxurile videosferei Evident, vizualul privește nervul optic, și totuși nu este o imagine. Condiția sine qua non pentru existența imaginii este alteritatea." Serge Daney Vizualul începe unde se termină cinematografia. Cum ultimul stadiu al privirii regăsește multe din proprietățile primului, semnalul video permite o idolatrie de tip nou, lipsită de tragic. Diferența este că, dacă imaginea arhaică și clasică funcționa după principiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înseși. Iar pericolul care planează asupra funcționării democrației se fundamentează, într-un mod autoregenerativ, fractal, tocmai în autoreproducerea istoriei înseși: o libertate supraponderată pozitiv, impusă prin "corectitudinea politică", poate genera chiar opusul scopului urmărit, acela al integrării, prin acceptanță, a alterității. * * * În concluzie, putem sesiza apariția a noi drepturi/libertăți, calchiate pe grila clasică a democrației instituite în principal prin teoria clasică a contractului social. Recuperaea axiologiei clasice a drepturilor și libertăților se reformulează după următoarele coordonate: 1. Diversificarea tipurilor de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comune. Nu e numai potență individuală, ci și produs social, rezultat al asimilării valorilor venite din comunitate, solidarizarea cu grupul de apartenență care impregnează și-l incorporează pe fiecare individ din mediul dat. De la individual la colectiv, de la singularitate la alteritate. Dar și autotransformare, traversarea unor experiențe de viață, interacțiunea cu contextul (social, economic, cultural), implantarea individului În teritoriul germinativ; o dinamică personală rezultând din dialogul cu lumea, o muncă de construire a unui spațiu simbolic, reunind imaginea de sine și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 552. 27 Constantin Noica, op. cit., p. 160. 28 Pentru Eugeniu Coșeriu, cele două soluții physei și thesei, departe de a fi antitetice, sunt din punct de vedere filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul e caracterizat prin alteritate" (Eugeniu Coșeriu, Filosofia limbajului, conferință ținută la Sibiu, mai 1999). 29 Ecaterina Mihăilă, op. cit., p. 267. 30 Ibidem, p. 272. 31 Ibidem, pp. 267, 276. 32 Traian D. Stănciulescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul e caracterizat prin alteritate" (Eugeniu Coșeriu, Filosofia limbajului, conferință ținută la Sibiu, mai 1999). 29 Ecaterina Mihăilă, op. cit., p. 267. 30 Ibidem, p. 272. 31 Ibidem, pp. 267, 276. 32 Traian D. Stănciulescu, Miturile creației. Lecturi semiotice, Editura "Performantica", Iași, 1995, p. 200. 33
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în mod matern, adică cu iubire extremă (interpretând iubirea paternă a lui Dumnezeu și cea maternă a Bisericii și a Mariei ca iubire stăruitoare și fără rezerve); în mod sponsal, adică interpretând iubirea în linia reciprocității (promovând spiritualitatea și cultura alterității, inaugurând umanismul ce-luilalt om care se alimentează de la două focare: celălalt ca și mine, celălalt înaintea mea). De aceea, închidem misterul preotului în rugăciunea către Tatăl, în interiorul rugăciunii către Cristos, în rugăciunea către Maria, Mama preoților. Ultima rugăciune este aceea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de a-l elibera din clișeul comod de „cadet” genial al trifuncționalismului dumézilian. Căci Wikander a optat în primul rând - și mai ales acest profil ne interesează aici - pentru partea multă vreme nevăzută a partenerului iranian arhaic, adversar politic și alteritate religioasă, constant înregistrat de literatura și istoriografia greacă și latină, fără a cărui cunoaștere nici Eschil, nici Herodot, Xenofan, Plutarh sau Ammianus Marcellinus nu mai pot fi astăzi complet inteligibili, nici capitole întregi din istoriografia bizantină, Agathias sau Procopius din
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
principalele categorii pozitive prin care zoroastrismul va fi clasat în cadrul istoriei religiilor 4. Abia mult mai recent, o dată cu decizia explicită de separare a premiselor metodologice ale istoriei religiilor față de coordonatele teologice creștine 5, s-a încercat definirea particulară, non-morală, a alterității absolute a „răului” în cadrul zoroastrismului, ca negare, destrucție a creației 1. Dar, de la 1771, data tipăririi Avestei în traducerea lui Anquetil, Persia nu mai poate însemna pentru Europa doar Coranul și Islamul șiit, Gulistanul lui Saadi, poemele lui Hafiz sau
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau Jacob Brucker, în ale căror scrieri Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nu pe ea se pote pune basa unui studiu care să hotărască originea Arilor”5. Fiind aproape aleatorii prin precaritatea intermedierii, asemenea citări sunt de cele mai multe ori lipsite de posteritate, abolesc cu morga erudiției frisonul descoperirii, al surprizei față de o alteritate dispusă radial și simultan pe coordonate distincte (geografia Asiei, temporalitate a Antichității, orizont religios și filologie asiatice), și chiar posibilitatea unei construcții. Abia la un personaj prea puțin cunoscut ca Teodor Iordănescu găsim o pertinentă explicație, cel puțin filologică, a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
textelor de bază ale principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]