7,971 matches
-
mai ales figurile, tipii care mestecă, înghit, deschid iar gura și iar clefăie. Poate și că fiind foamete, oamenii te frapează mai ales atunci cînd reușesc să mănînce... De aceea văd, îmi imaginez întreg procesul... Cum mestecă, cum înghit, cum alunecă pe esofag bolul alimentar, cum acesta își vede de drum mai în jos unde îl iau în stomac în primire diferitele substanțe și cum acestea încep repede să-l atace, să-l prepare, să-l transforme. Uneori, deși nu totdeauna
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
și prezentul. Pentru ea timpul nu curge inexorabil înainte, ci se contorsionează în reflecție, introspecție și auto-descoperire. Dar o descoperire care nu aduce nimic bun, nu oferă confort spiritual, ci dimpotrivă, o uriașă neliniște și chiar o înstrăinare de sine. Alunecînd, prin vis și amintire, în vîrsta copilăriei sau a primei tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una. Din câteva case izbucniră incendii. Dar pompierii erau ocupați cu tulumbele în lupta cu monștri. Câteva biserici se zăreau fără cruci, iar una chiar fără clopotniță. Câte un
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una. Din câteva case izbucniră incendii. Dar pompierii erau ocupați cu tulumbele în lupta cu monștri. Câteva biserici se zăreau fără cruci, iar una chiar fără clopotniță. Câte un trup de muscă doborât, se zărea pe-acoperișul unor clădiri
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
din Piatra-Neamț. Putem spune că, prin Cafeneaua, și Dragoș Galgoțiu a știut să intre în spațiul goldonian realizînd cu adevărat o comedie savuroasă, structurată pe lanțul clasic ale qui-pro-quo-uri, cu un ludic conținut, nu gros și ostentativ, reușind să nu alunece în facil, în manierism, eliminînd seria de trucuri ieftine care să stîrnească rîsul cu orice preț. Cafeneaua strînge laolaltă oameni, povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
Damasio, este că a existat un moment inițial în istoria ființelor umane cînd răspunsurile au apărut înaintea întrebărilor. Cu alte cuvinte, cînd conștiința și-a făcut simțită prezența chiar în absența unui mediu de care să fie conștientă. Fără a aluneca într-un antifenomenologism suspect, Damasio își explică poziția într-un chip relativ simplu și convingător: conștiința reprezintă disponibilitatea individului de a percepe și reacționa la ceva, și nu percepția ori reacția în sine. Creierul este centrul acestei activități narative frenetice
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
ceva deosebit? - Parcă nu. - Ei, află că acum o oră am scos pe unul de sub roțile trenului. Traversam amîndoi, prin cabina frînarului, o garnitură staționînd la Nicolina, trenul s-a pus în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum mă aflu) poate găsi mai mult decît superspecializare: Răspunsul pe care el (omul - nota mea, C.R.) îl va da, întrebîndu-se despre sensul ființei, va fi totodată o luminare
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de efemer putrescent. Astfel percepută, așezarea denumită "Stațiunea" trădează o formă de gulaș, în coaja
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
mai fioroasă variantă, scenele de teroare, e mare întindere și cu mii de figuranți, zbucnind prin fum și printre grămezi de moloz, țineau de realitate, monstrul care pusese totul la cale nu se prăbușea, urlând de pe schele și nici nu aluneca în recipientul bolborositor cu substanțe dizolvante, ci, în fatala dimineață de 11 septembrie 2001, aștepta liniștit, la adăpost de orice pericol, raportul ce nu întârzia să-i sosească. Cei ce aleseseră să se jertfească, ducând cu ei în neant mii
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
țara. În secret, cultivam poezia parnasienilor, ca și a lui Paul Valéry, din care știam pe dinafară strofe întregi. În ciuda vremurilor, viața mea ordonată, însetată mai curând de adevăruri logice, general admise, pătrunsă de un bun-simț înnăscut, mă împiedica să alunec pe panta satanică, spectaculoasă, a poeziei. Mult mai târziu, pe la începutul anilor șaizeci, în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși, prea multă claritate strică, mai ales că și-o revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca în verbozitate, în manieră obositoare, într-atît stă pe muche de cuțit ingeniozitatea. Practicînd această orfevrerie a cuvintelor rare, mai ales din registrul neologistic (cum făcea, memorabil, G. Călinescu și cum reușesc și astăzi cîțiva critici, extrem de puțini, cei ce pot
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
numai cunoscuta operație matematică, ci și metaforă a sărăcirii fostei burghezii în anii '50. Lumea se transformă în poveste (o fractură provocată de medic pentru a îndrepta oasele sudate greșit devine pretextul aventurilor lui Peroneu pentru salvarea frumoasei Tibii), sau alunecă în senzorial și fantastic. întîlnirea cu lumea nu corespunde hărților (în sens larg), realitatea văzută capătă caracteristicile ochiului care o privește, plină de mari zone albe, acoperită de poveștile prin care nu transpare urîțenia. Și ieșirile în lume sînt reîntîlniri
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți ai soldaților Planetei, acești soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți, încă din vară... Aud zborul tăcerii, cu aripi frânte, însetate de cărările pustiului și lumina plăpândă a stelelor ce cad spre dimineață... Mă strecor în taina visului meu și stau la masă cu iarba, povestindu-ne
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
numea Tango, premiera lui din orașul amintit. Piesa asta îți prinde urechile și, dacă nu ești atent, te înghite cu totul. Dezbaterea noastră, de multe ori polemică, atingea și minute de tensiune care făceau să pătrundă în mine groaza: mașina aluneca într-o parte sau în alta, aparent fără control, depășirile se făceau la limită. Intrase în mine teroarea experimentului, cum s-ar zice. Cînd pacea a domolit dialogul, am avut ocazia să ascult și să privesc, mai mult din profil
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
probă de foc, titanică și mai ales - fatalitate! - de durată lungă. De aici dedublarea discursului despre modernizare și inevitabila cenzură a simțului realității la cei mai mulți. Dar nici cei puțini, criticiștii, nu erau într-o postură mai comodă, ei neîntârziind să alunece în nostalgii paseiste și primind eticheta - atât de rezistentă în timp -, de reacționari. Critic neîmpăcat al tradiționalismului, E. Lovinescu eticheta drept fatală formarea de sus în jos - de la formă la fond adică - a civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
analize a fundamentelor lumilor fictive și a motivelor sale (postmoderne și nu numai). Acestea gliseazăunele peste altele în nuanțări, fapte și diluări: "pentru Ștefan Agopian cauza primă și ultimă a lucrurilor este cartea, însă, după cum spunem, o carte pe care alunecă suprafața deformatore a multor cărți - oglindă". Ruxandra Ivăncescu - Ștefan Agopian. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Colecția "Canon", Brașov, 2001, 80p., 25.000 lei
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
categorisit. N-am încercat niciodată să fiu scriitor străin. Mi-am dorit să fiu scriitor englez. S-ar putea ca reușita mea să se bazeze tocmai pe faptul că n-am izbutit ce mi-am pus în gând. Poezia ta alunecă în multe universuri literare, printre ecouri vagi din T.S. Eliot, Auden, Wordsworth, Peter Porter și alții. Ce rădăcini literare ai și cine ai zice că ți-a influențat poezia? Prima mea experiență literară adevărată a fost T.S. Eliot. Citisem mulți
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în cuvinte. Te împiedici în culori și forme, alegi vorbele cele mai retrase, inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să ne previi, să ne îngrozești, să ne alini, să ne amuzi, ori să-ți pui sigiliul pe sufletul nostru de lectori? Budapesta este un locus pentru incertitudine, emblema lui. O iubesc și mă feresc de
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
înlocuit - a ce se petrece, chiar cui se petrece. Mi-ar plăcea ca poezia să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector - cât de mic ar fi el - pe lume. Aș minți dacă mi-aș idealiza viața. în Transylvana scrii: 'Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii.' Și poezia ta e o astfel de cursă riscată ( scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă 'nu mai e nicăieri.' Ai cincizeci și doi de ani. între dizlocare
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
după nuvela "Mur" a lui Sartre, a fost un eșec comercial. După o tăcere de aproape șapte ani, "Harry..." a fost surpriza Festivalului de la Cannes 2000. Neliniștitor, dar și cu acel aer familiar de "ceva deja știut", insidios și straniu, alunecând pe nesimțite în fantastic, cu un scenariu impecabil și bine ținut în mână de regizor, acest film se află sub semnul lui Hitchcock și al lui Polanski. Indiscutabil, Moll e un cineast ce nu trebuie pierdut din vedere! *"Sub nisip
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu este o propunere împlinită, o perspectivă a zilelor noastre asupra piesei, o mizanscenă provocatoare. În ciuda calității artistice
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
întîia oară lumea din jurul ei. În vreme ce percepțiile obișnuite, care sînt ancorate în rutină și mai mult ascund decît dezvăluie, arta solicită o percepție a anumitor trăsături ale unui obiect, obiectul în sine fiind neimportant. În experiența cotidiană noi mai mult alunecăm peste, dincolo de obiecte, pentru că ne sînt atît de cunoscute încît nu le mai vedem cu adevărat. Apelăm pur și simplu la amintirile pe care le avem despre ele, la ceea ce deja știm, mizînd mecanic pe consecvența lor. Arta, însă, literatura
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
de început privesc cele două personaje principale cu un ochi foarte ironic, mediat de autor. Dar pe măsură ce se desfășoară romanul, personajele pun stăpânire pe el, devin complexe și sensibile, se schimbă ca rezultat al interacțiunii dintre ele, pe când vocea autorului alunecă mai în spate. Changing Places și Small World au fost gândite de la bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]