3,081 matches
-
a justiției, care se ocupă de avocatură. și, dă-i, gâlceavă; și, dă-i, mascaradă; și, dă-i, insultărime, de ambele părți. și nu numai.Un scriitor, extrem de talentat, n-ar fi putut dezvolta o asemea încrengătură de răutăți, de amărăciuni, de porniri oarbe, care au dus la distrugerea imaginii, a personalității omului însuși. Dar, iată că realitatea a bătut, și de data aceasta, ficțiunea. O scurtă perioadă de timp copila a stat,legal, zice-se, la tată; au sosit, însă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
caieteprogram din care nu știai cum Îi cheamă pe unii interpreți, deoarece erau...patru pe un rol, și plasatoarea uitase să-i taie de pe foaie pe absenți. Ciudat! Despre modul În care autoritățile locale au grijă de cultură scrie, cu amărăciune & sarcasm, Petru Cimpoeșu, În excelentul supliment cultural Meridian . Dorind să vadă un recital al unei mari actrițe, pe scena teatrului băcăuan, i-a fost greu să ajungă-n sală, deoarece niște aurolaci blocaseră intrarea-n instituția de spectacol. S-a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de ani...primar la Breaza! ; nu știam nici că Florin Tornea - care mi se părea o persoană onestă, În perioada În care colaboram la revista Teatrul - a fost unul dintre cei care au contribuit la Întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să Învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cele mai incredibile și perverse lupte. Dar... „I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și simplu rîsul, de parcă acesta s-ar obține ușor. Găsesc un studiu mai vechi În care citesc, cu plăcere, cît de importantă este această chestiune În, spre exemplu, limbi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
le va observa din primele clipe. Din fericire, nu-i genul acela de frate mai mare care îți face observații din zori și până-n miez de noapte. Dar e de ajuns să se uite așa, cu un soi de ascunsă amărăciune, și să dea din cap nemulțumit, abia perceptibil, și să mă simt deja stresat. Cu toate acestea, pe lângă multe alte calități remarcabile doar e frate-miu! o mai are și pe aceea de a nu-mi replica niciodată "vezi, ți-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a întâmplat nene, nu". Concluzionă: "E clar. Din cauza lu' umflatu' ăla s-a întâmplat tot necazul". Dădu din cap cu gravitate: "M-a afectat la psihic". Se sumeți din nou: Că nu-mi era mie d-ajuns supărările și amărăciunile mele! Mai vine și târtițosu' ăsta să mă zgândăre, să mă facă mental cu capu'. Și acu, poftim, na! Uite ce s-a-ntîmplat". Mai medită câteva clipe, după care zise șoptit, cu sprâncenele ridicate a teribilă nedumerire: "Vorba e ce fac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de șpaclu primitiv, moștenit probabil încă din timpul primei vârste a fierului Hallstatt, pentru cunoscători. Explică sursa amărăciunii sale: "I-am zis dă ieri după-amiaz' lu' Sofica: Ai, fă, dă grijă și nu uita să pui apă și la "Vii" și la " Morți", că al'fel să lipește, dreacu', ptiu, Doamne-iartă-mă!, ceara dă tablă. Da' ea, cu gându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi cu România Mare, amândoi băieți deștepți, dă caracter și dă viață, nu? Cân' colo, tu umblai să mă lași orfan dă ce mai ciugulesc și io, dân amărăciunea mea. Lasă Petrică că d-acuma sunt cu ochiu' pă tine ca pă butelie. Geană o să fiu, alcolistu' dracu'! Și am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie și cu tot neamu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
formele de frică produse de o acumulare a timpului psihologic și o negare a vieții. Alimentarea cu aceste ingrediente distructive era produsă de însăși iubita mea minte, care producea acest tam -tam. Mintea producea teama viitorului și regretele, resentimentele, suferințele, amărăciunea și toate formele de lipsă a iertării, erau produse de abundența trecutului. Vedeți câtă abundență există în mintea noastră? Prin această abundență mentală, eu nu aveam cum să trăiesc și să simt viața din mine la momentul dat. Era imposibil
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
va primi acel zâmbet și ne va răspunde în același fel. Un zâmbet poate face mare diferență în viața noastră. Am punctat un pic despre acest minunat lucru, care este zâmbetul, deoarece majoritatea l-am uitat prin sertarele prăfuite de amărăciune. Consider un handicap sau mai bine spus o boală urâtă, lipsa zâmbetului de pe buze, nu costă nimic să zâmbești, este totul gratis și inepuizabil și nici nu poți ști vreodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău. Dumnezeule Doamne, ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor luminos sau în acel trecut enigmatic al clipelor fericite; cutele amărăciunii se dizolvă, se destind și un zîmbet fermecător luminează întreaga figură. Cu acest zîmbet intens, aproape ireal se închide filmul lui Sergio Leone.
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
asupra cauzelor accidentului, bazate pe metode științifice. Cum naiba se face că inși atît de insipizi, ca acest căpitan flecar și fanfaron, au un succes atît de mare la femei? se Întrebă maiorul În gînd, nu fără o undă de amărăciune - o Întrebare pe care și-o mai pusese, de altminteri, și cu alte ocazii. Cisternele nu plecau direct spre Khomatown, cum crezuse inițial, ci veneau mai Întîi spre Baakho adică În direcția contrară, manevră Încadrată de maiorul Smith În strategia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe cel care a dat știrea, sînt ca niște hiene toți ziariștii ăștia care ar fi în stare să facă orice numai ca să ajungă să transmită ceva senzațional. Așa este, confirmă Poștașul, ia uite aici emancipare, se distrează Bătrînul cu amărăciune, agenția română Agerpress zice că de acum înainte nu va mai fi controlată de cenzură, se confirmă deci negru pe alb că linia a doua se infiltrase deja peste tot. Ora 10.15 după-amiază, se scoate asul din mînecă, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-oi fi crezut că ar putea fi vorba de cei care au prins deja rădăcini pe-aici de ani de zile, spune Roja, de fraieri pică întotdeauna cei mici. — Ăstora nu li se întîmplă niciodată nimic, constată Curistul cu amărăciune. Dacă ar fi după mine, aș face o razie generală și i-aș culege pe toți de pe străzi și de prin localuri ca ăsta în doi timpi și trei mișcări. — Ești naiv, îi răspunde Roja, dacă ăștia n-ar trafica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam să schimb istoria, bîiguie cu amărăciune în suflet, să facă o pauză, îl durea genunchiul, poți să încerci altă poziție, îi e bine și așa, să revenim la oile noastre, zice. — Ideea era că nu pentru asta am venit, ești cu musca pe căciulă, îi aduce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu prea rău... nici prea bine, fața ei se schimonosește și rîde cu amărăciune. Vreau neapărat s-o văd zîmbind din nou. E atît de frumoasă cînd zîmbește. Mi-e tare dor de el. De ce numai cei buni mor tineri? mă Întreabă ea și mă Întreabă cu adevărat, adică o Întrebare adevărată, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
însurasem cu Antonia. Firește, nu-i dădusem lui Georgie o imagine corectă în ceea ce privește căsnicia mea. Care bărbat nu-și amăgește amanta în această privință? Viața mea alături de Antonia, în afara faptului că nu aveam copii, ceea ce reprezenta o permanentă sursă de amărăciune pentru mine, era una cât se poate de fericită și de reușită. Numai că pur și simplu mi-o doream și pe Georgie și nu vedeam de ce n-aș fi avut-o. Cu toate că, așa cum am arătat, nu puteam spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se citea o îndrăzneală amestecată cu un fel de compasiune jenată. Gura ei mare și mobilă se mișca de parcă ar fi mestecat în ascuns vorbele blânde pe care mi le-ar fi putut spune. Aveam un sentiment de nedumerire și amărăciune, sentimentul că lucrurile îmi scăpaseră total de sub control. — Atitudinea mea nu este deloc rațională, Antonia, am spus, aud perfect ce spui, dar cuvintele tale sunt lipsite de sens pentru mine, de parcă aș ști că ești nebună. Cred că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer erau foarte îndrăgostiți unul de altul. Mărturisirea iubirii lor și supușenia mea în fața ei, ba chiar - aș zice cu multă amărăciune - binecuvântarea pe care aproape că le-o dădusem, descătușase în cei doi o bucurie frenetică. Nu-i mai văzusem niciodată atât de veseli, atât de plini de viață, atât de triumfători. Dădeau impresia că sufletele lor dansează. În fața unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ție. — Da' de unde, nu există o asemenea regulă, am spus. Iar în casă s-au investit și banii ei, nu numai ai mei. O să împărțim lucrurile pe cale amiabilă. Ești absolut formidabil! spuse Rosemary. Nu simt la tine nici un strop de amărăciune. Dacă aș fi în locul tău, aș clocoti de furie. Te-ai purtat cu omul ăla de parcă ți-ar fi fost cel mai bun prieten. — El este încă cel mai bun prieten al meu. — Văd că iei lucrurile cu multă detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu multă detașare, spuse Rosemary. Vezi numai să nu exagerezi. Undeva în sufletul tău nu se poate să nu fii amărât și revoltat. Cred că ți-ar face bine să tragi câteva înjurături zdravene. Tot sufletul mi-e plin de amărăciune, am spus. Cu revolta însă e altă poveste. E inutilă. N-am putea să vorbim despre altceva? — Să știi că eu și Alexander suntem alături de tine, spuse Rosemary. O să căutăm un apartament pentru tine și o să te ajutăm să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să lunece pe capul meu, spre spate, pipăindu-mi forma craniului ascunsă sub păr. Gândirea unui sculptor pornește de la craniu și merge spre exterior. Am mai rămas pe loc un timp contemplând capul Antoniei până ce am simțit că mă copleșește amărăciunea. Cred că nu peste mult timp am să-ți cer ceva tare de băut. Apropo, ți-am trimis o ladă de vin Vierge de Cléry și niște coniac. — Le-am primit azi-dimineață, spuse Alexander. Dar nu mi-ai trimis vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am simțit că am luat-o razna de-a binelea. Scena cu Antonia mă lăsase țeapăn și fără vlagă, de parcă aș fi fost bătut sau aș fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adaptat imediat. Am rămas nemișcat, puțin surprins, și am închis ușa în urma mea. Apoi am observat o persoană care stătea singură la capătul celălalt al mesei. Era Honor Klein. Când am văzut-o mi-am dat seama din nou, fără amărăciune, că eram cam beat; și am mai rămas o clipă pe loc, sprijinindu-mă de ușă. Dar am constatat imediat - lucru care mi s-a părut puțin ciudat - că pe ea n-o prea interesa apariția mea. Parcă m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]