844 matches
-
Dorul românesc S-a dus în lume dorul românesc, Să-și caute rostul pe la porți străine. Era-mbrăcat în straiul strămoșesc Și-n suflet purta dorințele de bine. S-a dus în lume dorul românesc Și a cântat din frunza verde amarul... Și doinele cu graiul lor regesc, Le-a cântat cu jalea lui cavalul. S-a dus în lume dorul românesc Și-a împletit speranța cu credința Că va găsi iubire-n tot ce-i omenesc Și-a pus în joc
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
lui răsar mereu poeți, Să poarte mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd apoi plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă încă mohorâtă, Cu cei prea plini de-amaruri și de chin. Pașii lui blânzi se-aud mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt, îl vor iubi, El însuși, Demiurgul poeziei, Se va întoarce sigur într-o zi. Stau singur contemplând tăcut în noapte... Mi-e dor
PAŞI DE LUCEAFĂR ÎN REGHIN de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340352_a_341681]
-
-i acasă, gătită cu flori parfumate, Dar nu e la fel de frumoasă ca-n Țara, unde altfel sunt toate!. Acolo-i mai verde câmpia, suavă-i mireasma de tei Și cântă duios ciocârlia, pe glia străbunilor mei!. E dulce puțin și amarul, iar ,,jugu”-l suporți mai ușor, Închide durerii hotarul, o Doină și-un Cântec de dor!. . . E-n Mai și în trup îmi pătrunde al vieții năvalnic șuvoi, Se tulbură-a inimii unde, când știu ce departe-s de voi
N MAI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340456_a_341785]
-
supun riguroaselor reguli ale prozodiei clasice, citez câte o strofă din două poezii scrise în versuri albe, un stil ce-i permite poetei să lase frâu liber imaginației: „Rănile-mi plângeau / astă-noapte-n palma ta, / în focul acesta lumesc, / îndulcindu-mi amarul / dus de vis, ars de gând, / topită-n lacrimă de scrum, / adunată-n căușul iubirii“ (Durere - pag. 59) sau: „Paradă militară, / de păsări călătoare, / ce mândre defilează, / tăind cerul în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
mămică-ta după ceva? Oți fi avân vun nacaz? În lumea lor aparte, pe oameni îi împreuna doar prilejul (de bucurie ori necaz); în rest, rar când dădeau doi pe-un loc. Fiecare cu treaba lui, cu voia lui, cu amarul lui. Cu rostul lui. Toate mergeau după rost. Rostul era ceva sacru, dinainte rânduit fiecărui om. Dar asta nu însemna că, dacă-i era pus în frunte, era bătut în cuie... Rostul și-l face omul, și-l câștigă și
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
oi duce la poarta Raiului, De-a direapta Tatălui. Acolo-și va petrece viața-n veci. Acesta este creștinismul strămoșilor mei. Pentru ei, moartea e spre Viața; sacrificiul Mântuitorului e pentru fertilitate, pentru perpetuarea vieții pe Pământ. Răstignirea, „chinul și-amarul”, e un spin în care florile se preschimba în albine, din albine în miere, din miere în ceară, din ceară în făclii, din făclii în Lumina. Iar Lumină deschide Raiul. Fără moarte nu există înviere, fără spin nu există Lumină
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
sa: Tata m-a dus la școala normală și mi-a spus să mă fac popă! Eu în schimb am aflat că în Canada, dacă tai lemne, faci de zece ori mai mult decât orice popă! Și omul își revărsa amarul, indignat fiind de neîncrederea pe care părinții lui i-o arătaseră: bineînțeles că nu se făcuse popă și emigrase în Canada, iar acum, mama lui era în vizită, la el... A trimis-o tata să vadă ce fac! Ei credeau
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339923_a_341252]
-
E chestia mea ridicolă poate, neînsemnată dar este a mea. E treaba cu ...artele , artiștii și oamenii de spirit. Au început să se rărească din ce în ce mai mult acei care ne-au încântat decenii de-a rândul și ne-au mai îndulcit amarul. Iata s-a dus recent și Fotino, și câți și mai câți ... Nicolaescu, Iurie Darie, Dinică ... iar în locul lor, silicoane, funduri goale, “povestiri adevărate” de două parale, senzațional ieftin, farse grotești. Ca să nu mai vorbim de condiția artistului în vremea
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei. În acestă operă este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii și pe vechii sciți. De aceea eu consider
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
poem de Ștefan Augustin Doinaș. Când nu se recunoaște în fenomenele de afară, sufletul imploră însușirilor din alcătuire, o vecinătate cu „întunericul tare”, poate un exil, din simplă dizgrație: „Am trimis după apă / sufletul / și el mi-a zis / lăcrimând: / Amarul casei mele, / mai bine alungă-mă / cu strigăte furioase / pe întunericul tare ca piatra!”. Dorul de materialitate atenționează aupra unei suferințe prea mari, din ale cărei chingi spiritul vrea să scape și negăsind înțelegere la nimeni, ridică idoli salutari din
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
cu traiul și cu sacoșa goală! Nu mai avem rușine, avem doar aparența. Luptăm cu portofelul, s-avem ce pune-n oală. Ridică-te, române, răsfoiește ziarul, Hrănește-te cu pulpe, doar imortalizate, Clătește-ți și tu ochii și înneacă-ți amarul, Doar ai murit, române, dorindu-ți libertate, Ridică-te, române, revino printre noi! Să te vedem atunci cum supraviețuiești În lumea actuală, chiar de ai fi strigoi, Te-ai reîntoarce-n ceruri, să râzi și să privești Ce ai lăsat
RIDICĂ-TE, ROMÂNE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340836_a_342165]
-
greșit de au fost pedepsiți să nu se bucure de urmași. Când trecătorii le povesteau despre năzbâtiile copiilor sau nepoților îi treceau lacrimile și oftau cu tristețe că nu se puteau bucura și ei de asemenea vlăstare. Ca să-și înece amarul, bătrînul aduna din pădure tot felul de rădăcini sau crenguțe cu forme mai deosebite pe care le modela cu un cuțitaș sau cu dăltița și ciocanul și creea jucării. Bătrânica se bucură încă de la primul “prichindel” pe care moșul îl
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
mai multe motive. A venit exact între două probe ale examenului de bacalaureat. Împreună cu Lucica au stabilit ca o vor sărbători în prima sâmbătă de după examene. - Dar, ai grijă ce faci la examen! Să nu plângi de ziua ta, că amarul acela nu-l pot înghiți și nici ție nu o sa-ti fie bine..., a zis mama privind-o cu grijă și dragoste fără de margini. Eugen venea seara după fiecare examen, doar pentru zece minute, s-o întrebe cum a fost
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
transparența clipei. Cine mă va elibera de aripi înainte de a mă închide în mine? De la cenușiu la albastru este o cale lungă. Cerșetorii sunt bătrâni și cântă, le e foame. Poeții sunt tineri și cântă - tristețe adâncă. În fiecare cântec, amarul și dorul dau poame. Eu sunt prințul și lăutarul și stau la poarta casei voastre. În scripca mea doarme o împărăție care agonizează și care moare neîncoronată.Nu eu am spus-o. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Totodată / Boris Mehr : Confluențe
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
datoria noastră, să știm că există carte rea, ca și prieteni falși de care să ne ferim, pentru că ea izvorăște din minți viclene și propagă răul; este otravă sufletească ce duce spre moarte, pentru că lasă în urmă păcatul, durerea și amarul. Există nu numai cărți de căpătâi, cărți de mare valoare pe care vă sfătuiesc să le recitiți, pentru că le veți înțelege mai bine, mai complet și mai temeinic și veți pătrunde întregul sens urmărit de autori. Așa a făcut Carol
“VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIŢI-VĂ TINEREŢEA!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342123_a_343452]
-
fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor ierarh, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta pe toți. Personal, vlădica Nicolae Colan a avut de îndurat multe umiliri în acei ani de izbeliște, timp al
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
plural „afumate”, fumul negru și înecăcios, distrugător de viață, oprește lumina creând întunericul suspiciunii existentului, ivirea umbrei presupuse, dublura umană fără de care fiindul ei ar fi șters. „Triste”, adjectiv la plural sugerează dorul, acea durere înfundată a omului, tușită în amarul inimii. Șoaptele (Amurg de toamnă, 1965:44 ), pe care inițiații le aud, îl fac pe poet să simtă vântul care, de departe, anunță o schimbare și în noapte el aude „ ...gemând amorul meu defunct, / Ascult atent privind un singur punct
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
să bareze toate obstacolele. Am învățat ceva ! Iată respectul și iubirea mea pentru sufletul Laviniei, într-un fel, suflet năpădit de dramatism; starea ei de sub semnul durerii, care puțini o înțeleg. Și când lacrimile-i curg, să știe că din amarul lor, vor pleca valurile dulci ale iubirii." Referință Bibliografică: Suflet răsfrânt în cuvinte / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > AMNARUL ȘI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului AMNARUL ȘI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU Motto: Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi. (George Bacovia) Cuvinte cheie
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > AMNARUL ȘI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului AMNARUL ȘI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU Motto: Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi. (George Bacovia) Cuvinte cheie: amnar, amar, regim diurn, om, entitate, literat, profan, Două concepte care au definit și vor determina de-a lungul timpului starea
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
în al doilea cuvânt, timpul folosirii termenilor a făcut să fie eludată o singură consoană, care, în fapt, este simbolul energiei electrice în fizică? Care dintre ele a fost primul rostit, amnarul,sacra unealtă a scânteii și aprinderii focului sau amarul, starea funebră a simțurilor și a inimii deznădăjduite? Litera N a dispărut sau a apărut schimbând sensul unui cuvânt mitic, pe care mintea l-a săgetat spre matricea originală a sufletului? O energie a străfulgerat cugetarea și s-a adăugat
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
în veacuri avea să denumească obiectul dătător de schimbări, în civilizația profundă și încă nepătrunsă a omului. O candelă uriașă s-a aprins în fața celui căzut cu fața la pământ și l-a ajutat să vadă pe cel care i-a produs amarul: Uneori mi se pare că văd totul și înțeleg / că adevărul e ceea ce se face făcând. / Dar cine mă asigură că asta-i de-ajuns? (Antonio Riccardi, Argonaut cu sirenă). În poezia lui Antonio Riccardi contrapunerea celor două lumi e
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
e ceea ce se face făcând. / Dar cine mă asigură că asta-i de-ajuns? (Antonio Riccardi, Argonaut cu sirenă). În poezia lui Antonio Riccardi contrapunerea celor două lumi e netă și nu se constatănicio posibilitate de conciliere: lumea rurală reprezentând amarul iarcea industrială amnarul și, în comun, doar dificultățile existenței, diferite tocmai prin faptul că fabrica a dezrădăcinat individul din acea condiție de viață naturală care, în ciuda vicisitudinilor, îi conferea, totuși, sens, unitate și armonie, luminându-l spre un ton al
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
ne amețește poziția bipedă, lăsându-ne să cădem, la greu, în genunchi, după ajutor. Și atunci strigăm că amară-i viața pe care o trăim în teritoriul dăltuit, încă de la naștere, spațiului nostru vital. Întunericul domină atât amnarul cât și amarul când neputința omului, de a vedea cu ochiul minții, este învăluită de cenușiul întunecat al suspinului: Dacă ești tu însuți, înainte de toate tu însuți, dacă ai rădăcinile adânc împlântate în viață, în concret, nimic nu te poate atenua, nimic nu
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
vreme rece, a pregătirii hranei pentru vigoarea de a înțelege că răul e mai puternic decât binele, el fiind, totodată, și sclipirea literatului, poet sau prozator, într-o lume definită fără inspirație, pentru că inspirația este divină și nu dăruită tuturor; amarul l-a învățat pe om să mediteze asupra situației sale existențiale, să cântărească vorbele și faptele, să audă prin vuietul vremii pașii îndepărtați și respirațiile dușmanilor, care îi căutau ființa să îi distrugă năzuințele: Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]