531 matches
-
cunoscusem puțin, în 1962, cînd îi luasem un interviu pentru Gazeta literară; fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
dar și sarcastic, în chipul gravurilor unui Dürer sau Daumier. Secvențe, scene și destine se perindă în stilul unui imens film documentar, alcătuind o mapă a răstignirii societății românești în ultimele decenii de comunism. Fragmentată, fracturată, intermitentă, dar fără să ambiționeze trecerea în ficțiune, cartea lui Ion Lazu este rodul tenacității benedictine a cartografului generator de precizie și, prin supralicitare, a unei hiperrealități; autosuficientă prin ineditul situațiilor, comunicarea spirituală și fluidul uman, și deci aptă să gireze atât de râvnitul spațiu
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
celor neinițiați în arcanele universului guvernat de burghezie și moșierime, clasicul li se propune ca un Vergiliu ce cartografiază bolgiile infernului. Uitarea rămâne la fel de culpabilă ca și asocierea cu Dușmanul, cu acel dușman omniprezent pe care actul fundamental de la 1952 ambiționează, rațional, să îl extermine sau să îl neutralizeze, prin acțiunea instituțiilor sale dedicate apărării binelui public. Evocarea "urgiei unor timpuri vitrege sub care era amenințat să piară acest popor" delegitimează orice tentativă de a colora nostalgic o epocă căreia îi
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
se făcuse bărbat în toată puterea cuvântului. Frumos și isteț, tânărul lăcătuș- fierar avea o musculatură de gladiator, o istețime de filosof și un simț al frumosului de adevărat artist. Cu asemenea calități, nu era de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
deloc un lucru prea ușor. Trebuia să dai numeroase probe de pricepere, de ingeniozitate și să execuți lucrări nemaifăcute de alții. Pe Biscornet nu l-au descurajat asemenea rigori, pe care le socotea pe deplin justificate. Ba chiar l-au ambiționat și mai mult. Una, însă, l-a pus serios pe gânduri. I-a creat insomnii și neliniști: realizarea ușilor de la intrarea în catedrala Notre-Dame din Paris. Și mai mult decât până atunci, toate visele lui Biscornet nu ieșeau din acest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
s-a agitat; în ea sărise un greieraș. Acesta a încercat din răsputeri să înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi, albine, alți păianjeni, dar el le-a ținut piept, ba chiar pe unii i-a și mâncat! La începutul iernii, el era mai mare decât un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață, despre ezitare și refuz, despre părinți și familie etc. Scrisul său îmbină divagația savantă cu anecdoticul sau cu meditația gravă. Fără să ambiționeze așa ceva, cu o cuceritoare modestie, tânărul Predescu riscă să devină dacă nu profesorul de înțelepciune al generației sale, atunci, cel puțin, martorul cel mai convingător al faptului că acești oameni tineri au învățat să gândească cu propriul cap. E inutil
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
scopul a fost ieșirea din ea. Instaurarea altei realități, decât cea prin care trecem obișnuit, nu înseamnă în definitiv fuga de ea, ci doar o altă citire. De acest fel de citire se preocupă Horia Bernea, pentru că tinerețea sa se ambiționează să descopere asta. Lucrările, asamblate în discursul de la Muzeul Național de Artă Contemporană, sunt însoțite în paralel de o serie de carnete și schițe, ca și când ele ar trebui explicate într-un fel de lecție, pentru cine știe să le citească
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
că altcineva poate să se încumete a se compara cu el. Valoarea o deduceau din "poziția socială", singura în care credeau. Probabil că fără stimulentul acestor două femei Pomponescu ar fi fost mult mai sceptic în privința posibilităților sale, femeile îl ambiționau și-l înveninau, de aceea satisfacțiile sociale rezolvau parțial drama lui intimă, dîndu-i o proeminență pe alte căi decât pe aceea a creației. Pomponescu nu renunțase complet la ideea de a face un lucru excepțional. Ideea unei "catedrale a neamului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
v-ajungă. Cu toate astea, îi dădu cinci mii de lei, pe care Doru îi vîrî în buzunar ca pe niște hârtii fără valoare, neexprimând nici un interes. Ioanide începuse de la o vreme a fi curios de copiii săi și se ambiționă a-i cerceta mai de aproape. Totuși excursia lui Doru ar fi trecut neobservată dacă în după-amiaza acelei zile telefonul nu i-ar fi produs o nouă surpriză. Cineva întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Jujik, Ucraina), altul polo nez (Etcetera - repetitiv, previzibil după cinci minute, În ca re fiecare păpușă era mînuită-n fel și chip de trei artiste, apoi...brrr!!!, ucisă !) și-n fine, cel mai deranjant, un repre zentant al Ciprului care se ambiționa să mînuiască singur, cîte trei siluete mari, deodată - efortul ducînd la un dile tantism greu de egalat. Am Întrebat-o pe una dintre or ganizatoare cum se explică prezența unor spectacole mo deste la un așa de mare festival : mi-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și ei firimitura de la masa altora, trebuind să se mulțumească cu o jumătate sau un sfert de bărbat. Mai mult nu i se dădea și știa că mai mult n-are cum să obțină, oricât de tare s-ar fi ambiționat să forțeze nota cerând, pretinzând, împroșcând cu reproșuri, cu atât mai mult cu cât acum depindea cu totul de banii lui Velicu... Păi, tocmai că depindeai, Mirelo, acum îl vroiai doar pentru tine, cu mai mult foc decât altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul oceanului...!! Închise și deschise ochii. Peretele se afla la locul lui nemișcat, așa cum Îl știuse din todeuna. Se ambiționă și, cu privirea lui bolnavă, insistă din nou asupra lui. Nu fu nevoit să aștepte prea mult, halucinația se dovedi mult mai periculoasă desfășurându-se cu o deosebită forță...! Neânchipuit de multe reptile cu capete diforme, Înspăimântătoare, spintecau apa În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice dar, nisipul Încărcat cu particole elecromagnetice se lipeau de el strivindu-l, fiecare fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii...!! Pierdut În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
explicându-i incredibilul: dacă undele electromagnetice nu-și Încetează activitatea În interval de douăsprezece-paisprezece perioade de intesitate maximă atunci, circuitul moleculelor electronice se va repeta la aceleași intervale regulate până În momentul când inima suprasolicitată va ceda! Tony Pavone Însă, se ambiționă să trăiască. Timp de douăzeci de unde de șoc „Ucigătoare”, inima lui continua să reziste și În această situație treptat, de fiecare dată voința bolnavului birui forțele electromagnetice care se supuse Îcăpățânării lui să nu cedeze și astfel după doi ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bisericească...? Dumitale nu ți-e rușine...?” Plin de furie se adresă dascălului. „Încuie din nou porțile...!!” Tony Pavone Încercă să-l convingă. „Stimate domn, fi-i om de Înțeles. Nu te așeza Împotriva muncii noastre, s’ar putea să mă ambiționez lăsând totul baltă. Pentru a procura acest beton am cheltuit timp și bani din propiul buzunar. Mâine va fi prea târziu...! În definitiv, morții pot fi Îngropați și fără alei betonate iar materialul să poată fi folosit În cazuri de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu vreau să te dezamăgesc dar, acest material se poate procura numai cu aprobare specială dela - Ministerul Planificării. Totul pleacă la...Export...!” Ce era de făcut...? Să piardă lucrarea după atâta timp pierdut și bani cheltuiți...? Nu se poate. Se ambiționă. Burduși servieta cu țigări americane, se mai aprovizionă cu ceva numerar, luând depozitele de materiale de construții ale orașului la rând, În mod sistematic. Epuizantă alergare. După multe zile de căutări febrile și parlamentări bizare, nu reuși să cumpere nici măcar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diferenței dintre el și ceilalți ne avertizează însă că povestea adolescentului Vadim Maslennikov poate fi citită nu numai ca poveste a vieții ratate, dar și ca o anatomie a psihologiei creatoare. Anatomie întreprinsă de o conștiință care pare să nu ambiționeze altceva decât să ne vorbească despre experiențele care au dus-o la actul final - sinuciderea. Construindu-și povestea pe firul cronologic al întâmplărilor exterioare - anii de liceu, Primul Război Mondial, începuturile studenției, revoluția - eroul narator își împarte relatarea în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit, nevinovată și încolăcită moale între perne, într-o sâmbătă și eu m-am ambiționat s-o pedepsesc sever, bărbătește. Gata, nu ne mai vedem! Cum să adoarmă când are întâlnire, cum? Nu pricepeam, eu nu dormeam două nopți înainte de plimbarea noastră rituală pe Sărărie, până în Copou... Am înființat, distrus, Clubul Moluștelor Celebre! Doi componenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
să nu-i dea nimic fetei. Și atunci își clocește singur banii, până ce, într-o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai certat cu moș Costache, l-ai ambiționat, și omul se răzbună. S-au mai văzut zgârciți care mor pe o rogojină și lasă averea pe la aziluri, la stat! Aglae îngălbeni deodată. - Da, da, la stat! o sperie Stănică - Trebuie să fie nebun! - Asta e singura nebunie pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Lilianei. Am ținut să știi că exclamația ta m-a smuls dintr-o temniță în care mă coborîsem singură mai adînc decît ar fi vrut cei din jur. Spui unui copil că-i prost, la un moment dat, ca să-l ambiționezi. Dar îi lauzi și meritele, oricît de modeste, ca să-i dai curaj... Cred că-n noaptea aceea, după ce mi-ai spus că-s frumoasă, l-am urît pe soțul meu. Nu trebuie să te căsătorești, din caritate, cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de la o ședință cu CEO-ul pe Europa și Asia... Mă uitam la bătrân, mă uitam la ceapă și simțeam cum mi se ridică tensiunea. Precupeața nu zicea nimic, dar îi citeam în priviri că ține cu el. M-am ambiționat și i-am oferit dublul prețului. Contraoferta dură l-a clătinat rău pe tataie, așa că a încercat să ne blocheze negocierea: „Domnișorico, las-o pe femeia asta, n-auzi că ceapa e a mea?“; se crampona de ceapa aia de parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
și perfecționarea deprinderilor profesionale și îmbogățirea permanentă a cunoștințelor în domeniul său de muncă. Iuliana nu era departe de Eugen sub aspectul interesului acordat pregătirii și ascensiunii profesionale. A urmat cursurile universitare în orașul natal și tot acolo s-a ambiționat să învingă timpul printr-un program riguros de pregătire individuală în vederea obținerii tuturor gradelor și treptelor specifice învățământului general și universitar. Nu a avut timp de viață personală, nu a dorit să se risipească prin activități distractive pe care le
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
00 punct, așa cum era prevăzută în planul întocmit atent de el, doctorul Tomescu strângea în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști. Nu a fost chiar ușor. Biata femeie s-a abținut până aproape de plecare. Se ambiționase să reziste, să nu-și dea în vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe Iustin, de rămas bun, la ușa apartamentului. Atunci a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că... — Lasă, Aurică! i-o tăie polițistul. Vino tu aici cu mașină cu girofar și-ți dau cuvântul meu că io, cu mâna mea, te scot din arest - tot așa cum te și bag acum. — Ce, credeți că nu pot? se ambiționă Aurică. — Ba, poți, sigur că poți, rânji polițistul. Numai învață să furi și fă-ți și tu niște amici, că vezi ce greu e să lucrezi singur în ziua de azi! LA LOC teleCOMANDA Haz de macaz Alex SAVITESCU Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]