761 matches
-
George Parker care au deschis în 1904, în New York, o agenție de relații publice, devenind cunoscuți ca reprezentanți ai unor mari corporații industriale. În lumina acestui "păcat originar" al unor jurnaliști care au schimbat interesul public pentru interesul privat, relația ambivalenta (de complementaritate și de concurență în același timp) dintre jurnaliști și specialiștii în RP își dezvăluie toate semnificațiile. Modele de Relații Publice Istoria RP este marcată de patru mari etape 87 care dezvăluie, în fond, progresivă deschidere a organizațiilor către
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
a nu fi. Microcos¬mosul are, de asemenea, granițele marcate de prezența ofidiană, căci șarpele crește sub talpa casei, spațiu „bazic” (Vasile Lovinescu), la a cărui temelie se încolăcește, delimitând așezământul în mod magic. Precum dragonul, șarpele are o simbolistică ambivalentă: una negativă, pe care a augmentat-o creștinismul și una pozitivă, de genius loci. Prima conotație pare să aibă ca origine orientul, unde șarpele apare ca „principiu al răului” iar cultura populară a preluat această perspectivă: „el a fost făcut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale filmului său un fetus de (fix) 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile. Stă mult cu camera pe el, ca să ne intre bine în minte și să ni-l amintim ; este, cred, singurul moment în care, deși am sentimente ambivalente față de acest voyeurism-limită (de ce să nu arăți, la urma urmelor ? ! Doar ceea ce vezi este chiar titlul filmului !), consider că, aici, Mungiu forțează și manipulează... Căci ceea ce vedem (și, în funcție de sensibilitatea fiecăruia, ne emoționează sau șochează) este o virtualitate încheiată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
știrea lor, ci ei sunt puși să trăiască - pentru o vreme, intermitent (căci există aspecte ale acestei vieți care ne rămân necunoscute) - sub supravegherea camerei de filmat. O anumită tensiune aparte rezultă pentru privitor din această situație în înalt grad ambivalentă, în măsura în care el devine conștient de ea ; și cred că el e făcut, îndemnat să devină conștient de ea prin alternanța unor scene de o naturalețe calculată, aranjată și a unor scene sau episoade care nu fac (sau, mai bine zis
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
credem pe Marx, decadență a burgheziei, vreau să mă opresc asupra acestui „fenomen”, „proces”, „eveniment”, element esențial al mentalității moderne care e succesul sau „cariera”. Evident, succesul, element tipic al burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca, dar și coborî. (Burghezia și pleiada ei uriașă, inegalabilă, de scriitori, de la Balzac și Zola la Hermann Hesse, Th. Mann și Musil, au creat o întreagă, memorabilă și greu egalabilă operă - în sensul „descendent” al cuvântului carieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Foucault etc., Îl sancționează imediat pe filozoful politic neoconservator (cu gîndul la prototipul său real, desigur), reamintindu‑ne că „Abe” era el Însuși mare consumator de mode pariziene - numai că e vorba de modele vulgare ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește În alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. Și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reprezintă normalitatea psihică, căreia i se opune boala mintală sau anormalitatea psihică. Atât normalitatea, cât și anormalitatea coexistă în persoană, deși sunt antinomice, prin natura contrarie a sensului lor valoric. Faptul de a le cuprinde pe amândouă denotă caracterul organizării ambivalente a sistemului personalității. Această ambivalență este supusă principiului echilibrului contrariilor, reprezentat în cazul corpului viu prin principiul vitalității. A fi sănătos sau a fi bolnav sunt două situații ontologice egal posibile de „a fi” ale persoanei umane. În virtutea principiului vitalității
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
stări de echilibru. Pendularea persoanei umane între normalitate și anormalitate ține de însăși structura și tendințele dinamice ale acesteia, specifice naturii sale. Din punct de vedere structural și implicit dinamic, ființa umană nu este unitar organizată. Ea are un caracter ambivalent, oscilând între contrarii. Această dispoziție structurală ambivalentă, care se opune principiului imobilității, este reprezentată prin principiul vital. Principiul vital include atât normalitatea, cât și anormalitatea, ca forme egal posibile de a fi ale acestuia, specifice „corpului viu”. El este conform
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
normalitate și anormalitate ține de însăși structura și tendințele dinamice ale acesteia, specifice naturii sale. Din punct de vedere structural și implicit dinamic, ființa umană nu este unitar organizată. Ea are un caracter ambivalent, oscilând între contrarii. Această dispoziție structurală ambivalentă, care se opune principiului imobilității, este reprezentată prin principiul vital. Principiul vital include atât normalitatea, cât și anormalitatea, ca forme egal posibile de a fi ale acestuia, specifice „corpului viu”. El este conform principiului afirmării și negării, în care rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
deosebită seriozitate și prudență, întrucât ele pot fi simple crize sau pot masca debutul unor boli psihice severe, cu o evoluție gravă în viitor. În toate situațiile trebuie să avem în vedere faptul că adolescentul este prin natura sa „discordant” „ambivalent”, „inadaptabil” și că el „este privit” de adulți într-un mod special. Redăm mai jos câteva aspecte generale, mai importante, ale psihopatologiei adolescenței: nervozitatea și oboseala sunt legate de regimul fiziologic glandular al personalității adolescenților și pot duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a procedeelor terapeutice și stabilirea unor relații pozitive de comunicare-colaborare între medic și bolnav în scopul rezolvării suferinței. Din punct de vedere psihologic, orice boală se caracterizează prin trei elemente (J. Delay, P. Pichot): îngustarea sferei umanului; egocentrism; o atitudine ambivalentă de tiranie și dependență. Toate acestea traduc instalarea unui comportament de tip regresiv al persoanei umane în condițiile apariției și evoluției clinice a unei boli. Aceste aspecte se vor reflecta în ceea ce privește dispoziția afectivă, dar și în comportamentul individului în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceasta nu-i deranja pe germani, atâta timp cât orice acțiune împotriva sovieticilor și a autorităților de la București făcea un serviciu, direct sau indirect, Reich-ului. Nu putem, totuși, să nu observăm că legionarii implicați în acțiunile „Guvernului de la Viena” aveau o gândire ambivalentă, cu numeroase accente ilogice. Pe de o parte, se lamentau că România era sovietizată, pretindeau că veniseră să lupte alături de germani contra rușilor, dar evitau sabotajele, pretextând posibilele represalii care s-ar fi abătut asupra populației. Un martor german implicat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avantajelor adiacente: reducția realului la scheme ideale aseptice și simplificate, inflație haotică de informații și incitări, primatul excitației asupra inhibiției, a reușitei cu orice preț în defavoarea reflexiei, a imediatului asupra termenului lung, a fragmentarului asupra întregului (vezi și Linard, 2000). Ambivalente ca orice invenție tehnică, aceste instrumente clatină edificiul didactic, generând pe lângă facilități și alte întrebări: ce mai este învățarea în era digitală, cum putem accede la cunoaștere cu aceste instrumente, prin ce se diferențiază cunoașterea umană față de cea furnizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sau care este obnubilată. Sociabilitatea se formează într-un mod inedit, fiind cimentată de o rețea de relații virtuale între subiecți, susținută de suportul tehnic, devenind astfel „tehno-socialitate” (asupra acestui aspect, vezi Saint-Martin, 2005). Fiece modificare în media-sferă naște reacții ambivalente în plan educațional, pozitive și negative, de atragere și de respingere față de astfel de realități. Noul în materie de știință a fost întâmpinat fie cu ardoare și bucurie, fie cu grijă și teamă. Spațiul de tip ciber, cu elementele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
experți). Clasa de elevi este altceva decât un spațiu izolat și închis față de lume. Noi actori tind să intre în cadrul ei: savanți, dar și idioți, oameni de bine, dar și șarlatani, indivizi raționali, dar și nebuni. Internetul este un instrument ambivalent, generând efecte pozitive, dar și periculoase, perverse. Rețelele media izolează, dar și apropie în același timp. Ele se cer a fi controlate de sus -, prin norme legislative, de pildă -, dar și de jos, de la emitenții sau consumatorii ce manipulează produsele
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
hidroxid, ca și FeS rezultat din procesul anodic. În final, pentru că mediul în care se desfășoară global procesul de coroziune nu poate fi decât unul oxidant, Fe2+ se oxidează la Fe3+ (ca și cationul legat de sulfat dacă el este ambivalent): fapt care desăvârșește trecerea fierului în forme exclusiv insolubile, un ultim mijloc de limitare a feed back-ului. Un astfel de depolarizator catodic microbian este acel Desulfovibrio ([116], citat de [16]); același autor confirmă experimental și stimularea, desigur de către partenerul de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
într-o lume care nu mai ține cont de existența sa761. Am regrupat, așadar, sub tematicile prezentate mai sus, cele mai importante aspecte ale receptării literaturii și culturii finlandeze, așa cum sunt ele reflectate în revista "Columna". Statutul acesteia este oarecum ambivalent, nefiind propriu-zis o apariție a spațiului românesc, dar publicând contribuțiile oamenilor de cultură români, alături de cei finlandezi. Nu în ultimul rând, este singura publicație care se dedică în intregime interferențelor culturale româno-finlandeze, fapt care îi asigură o poziție de prim
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
intensitate. Pe acest principiu sunt construite scările (scalele) de atitudine și multe chestionare. Postulatul teoretical continuumului bipolar nu este însă atestat întotdeauna în cercetările empirice (punctul zero, de mijloc, al continuumului poate fi saturat de necunoaștere, răspunsuri neutre, ambigue ori ambivalente sau chiar de stări conflictuale). Cercetări mai de profunzime au infirmat funcționarea postulatului bipolarității la toți indivizii și cu privire la orice atitudine. Mai mult, în calitate de componentă afectiv-apreciativă la nivel individual, atitudinea majorității este unipolară („îți place ceva sau nu îți place
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
bipolarității la toți indivizii și cu privire la orice atitudine. Mai mult, în calitate de componentă afectiv-apreciativă la nivel individual, atitudinea majorității este unipolară („îți place ceva sau nu îți place”, „ești de acord sau nu”), dar la mulți oameni sunt prezente și atitudini ambivalente, ambivalență care nu se confundă nici măcar cu ambiguitatea: aceasta presupune că știi ceva despre obiectul atitudinii, dar nu-ți poți defini clar aprecierea. Ambivalența înseamnă că anumite caracteristici ale obiectului atitudinal îți plac, le apreciezi, iar altele nu. Sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
său oniric (faptul că ea este receptată, simultan, și de alte personaje nu contrazice această viziune). Distrugerea portretului din penultimul capitol al cărții este o tentativă de exorcizare a modelului, iar hipotextul romanului lui Eliade poate fi detectat în relația ambivalentă dezvoltată de estetul decadent Dorian cu propriul portret, zugrăvit de Basil Hallward. A doua grilă de lectură este mai puțin evidentă,95 dar nu mai puțin incitantă. Întregul roman poate fi interpretat ca o frescă a prăbușirii aristocrației în favoarea unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
entsprechend, entsteht. Hierzu gehören folgende Werke: Alexandru Lăpușneanul von Constantin Negruzzi, O făclie de paște von I.L. Caragiale und La Vulturi! von Gala Galaction. Eine zweite Art beschreibt eine sogenannte "Grenzerscheinung", die ich als "Schwellengrauen" bezeichne möchte und die als ambivalent zwischen dem Natürlichen und Übernatuerlichen, dem Realen und Fantastischen angesiedelt ist. Dabei liegt die Ursache dieser missglückten Identifikation in der vor Angst erschütterten Psyche der Hauptfigur. Folgende Texte wurden in diese Kategorie aufegnommen: În vreme de război von I.L. Caragiale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
eine Geistermeute, die, von einer Teufelschar begleitet, die Dorfgemeinschaft der Badislawen angreift). Erwähnenswert sei auch, dass ein Schriftsteller mit verschiedenen Werken gleichzeitig in zwei Kategorien eingeordnet werden kann: ein Beispiel bietet Caragiale, dessen Werke sowohl das natürliche als auch das ambivalente Schwellengrauen veranschaulichen, sowie Galaction, dessen Schriften sowohl das natürliche als auch das übernatürliche Grauen vertritt. Manchmal aber gehen die verschiedenen Modelle so fliessend und subtil ineinander über, dass die jeweilige Klassifizierung nur aufgrund einer sehr aufmerksamen und detaillierten Interpretation erfolgen
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de altfel, mulți autori care confundă teroarea (ca expresie a anxietății rafinate) cu groaza (ca expresie a repugnantului extrem), plasând ambele concepte sub auspiciile generoase ale termenului de horror. Cf., de exemplu, Sullivan, 1986: 116-17. 7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal, temut și dorit deopotrivă" (2005: 13). 8 Ambele cuvinte latinești sunt înrudite cu un binom terminologic sanscrit. Verbul terrere poate fi pus în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
motive să le creditam în acest aspect particular. Rinaldeschi apărea drept fiul lui Giovanni în toate celelalte documente, si o eroare a scribului este improbabilă. Într-adevăr, "Giuseppe" era un nume de botez rar în Florența secolului XV, probabil datorită ambivalentei ce-l înconjura pe Sf. Iosif în tradiția populară ce-l vedea drept încornoratul lui Dumnezeu 41. Cu o singură excepție, sursele sunt de acord cu privire la procesul și execuția lui Rinaldeschi în Palatul Podestà . Una dintre relatări care derivă din
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
reprezintă mai curând o lipsă de atitudine față de obiectul în cauză. O a doua interpretare care poate fi dată punctului neutru este aceea că el reprezintă punctul de cumpănă în conflictul de evaluare pozitivă-negativă, reflectând prin aceasta o atitudine ambivalentă. O a treia interpretare este bazată pe șirul de rezultate neutre obținut prin răspunsuri neconcludente. Acesta înseamnă că la subiectul care posedă asemenea rezultate nu s-au închegat atitudini clar definite față de obiect. După ce am determinat direcția atitudinii față de obiect
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]