735 matches
-
să schimbe lumea; egalitatea pe care o enunță nu privește relațiile între oameni pe pămînt. Totul era perceput din perspectiva relației individului cu Dumnezeu și a Bisericii fraterne. Se pare că, explică Louis Dumont 88, scopul ultim este o relație ambivalentă cu viața în lume, căci lumea prin care peregrinează creștinul în această viață este în același timp un obstacol și o condiție pentru mîntuire. Cea mai convenabilă este perspectiva ierarhică, căci nimeni nu respinge sau neagă în mod direct viața
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
scriitor în cel mai prost sens al cuvîntului. (C,p.434) Din fericire, el nu va adopta niciodată acel "eu" de portăreasă, dacă lăsăm deoparte acuitatea observației și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vorbește tot mai des despre "transmutarea realului în spectacol", despre o "societate de consum" sau despre o "logică mediatico-comercială" care pare a acapara spațiul nostru de referință. Dacă modernitatea s-a conturat pentru mulți interpreți ai săi ca un fenomen ambivalent, dual, cu atât mai mult pentru postmodernitate s-a accentuat mai ales fața negativă a accelerării și a modificărilor pe care le presupune. Dezorientarea, supravegherea electronică sau superpanopticonul social, atomizarea, preeminența valorilor narcisist-hedoniste, apariția societăților postmoraliste, a "erei vidului", "dizolvarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pericolului dat și de unele asocieri din "cercul culturii alternative" dintre antimoderni și premoderni, astfel încât susținerea proiectului încă nedesăvârșit al modernității va căpăta o alură centrală printre preocupările filosofului german, chiar dacă aceasta a fost interpretată de multe ori ca fiind ambivalentă. Astfel, Kellner consideră că atacul habermasian îndreptat asupra discursurilor postmoderne "își asumă frecvent o vină prin asociere (cu Nietzsche, Heidegger și fascismul), iar apărarea modernității, a Iluminismului și a moștenirii universale a filosofiei și a rațiunii eșuează adeseori în a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
referință mitul lui Theuth 244 și definiția lui Aristotel, după care "sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufletești, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite"245. Scrierea era privită la vechii greci ca pharmakon de natură declarat ambivalentă, hipnotizând memoria, "infectând" interioritatea omului și devenind astfel un suplement primejdios 246. Platon consideră ideală o memorie fără semn, fără suplement, deoarece acesta introduce primejdia redublării și, în loc să stimuleze viața, simulacrul dă naștere unei serii infinite de "monumente moarte". O dată cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
n-ar fi atât de distincte pe cât am crezut întotdeauna că sunt. Una este a împleti șuvițe colorate diferit în speranța de a produce ceva nou și alta a crede că "filosofia" a "demonstrat" că culorile sunt realmente "nedeterminate" și "ambivalente""317 (s. a.). Și pentru teoriile literare situația s-a pus în termeni similari. Astfel, discursul literar, alături de cel filosofic, sunt considerate ca formând corpusul fundamental care poate oferi o viziune coerentă asupra lumii. Pentru Dominique Maingueneau, de pildă, chiar dacă cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în proces"408. Luând ca ilustrare a schimbului simbolic darul, Baudrillard arată cum acesta, deși poate fi absolut arbitrar, este în același timp singular, semnificând în întregime respectiva relație. De asemenea, orice material al schimbului simbolic este în sine unul ambivalent, deoarece reprezintă atât mediul desfășurării relației, cât și pe acela al distanței, sau chiar al agresiunii. Astfel, simbolicul pare a se situa dincolo de semne, excluzând diferențierea și o serie de distincții comune până atunci: "simbolicul stabilește o relație de schimb
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fervent și se concretizează în spectacol; ideea de relații sociale a dispărut, dar comunicarea este la apogeu etc. Aceste schimbări marchează în opinia sa "sfârșitul modernității", care reprezintă "tocmai momentul când toate efectele progresului, ale creșterii și ale eliberării, devin ambivalente. Este momentul [...] când fiecare progres aparent (inclusiv acela al libertăților și al drepturilor omului) se cere apreciat sub specie ambiguitas și a contrario"474. Situația descrisă este aceea în care toate sistemele sunt lipsite de sens și consistență, dar cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu ar fi decît o confederație de federații liber constituite. Este vorba, mai precis, de o formă contemporană de organizație anarhistă sau medievală în care conceptul însuși de suveranitate și-ar pierde sensul. Însă, discreditată într-un fel de atitudinea ambivalentă față de fascism a promotorilor săi în anii treizeci (Sternhell 2000), această școală federalistă nu mai numără astazi decît foarte puțini partizani. Cu toate acestea, influența ei se exercită asupra familiilor politice regionaliste și ecologiste, care s-au "federalizat" sub forma
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
său oniric (faptul că ea este receptată, simultan, și de alte personaje nu contrazice această viziune). Distrugerea portretului din penultimul capitol al cărții este o tentativă de exorcizare a modelului, iar hipotextul romanului lui Eliade poate fi detectat în relația ambivalentă dezvoltată de estetul decadent Dorian cu propriul portret, zugrăvit de Basil Hallward. A doua grilă de lectură este mai puțin evidentă,95 dar nu mai puțin incitantă. Întregul roman poate fi interpretat ca o frescă a prăbușirii aristocrației în favoarea unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
entsprechend, entsteht. Hierzu gehören folgende Werke: Alexandru Lăpușneanul von Constantin Negruzzi, O făclie de paște von I.L. Caragiale und La Vulturi! von Gala Galaction. Eine zweite Art beschreibt eine sogenannte "Grenzerscheinung", die ich als "Schwellengrauen" bezeichne möchte und die als ambivalent zwischen dem Natürlichen und Übernatuerlichen, dem Realen und Fantastischen angesiedelt ist. Dabei liegt die Ursache dieser missglückten Identifikation in der vor Angst erschütterten Psyche der Hauptfigur. Folgende Texte wurden in diese Kategorie aufegnommen: În vreme de război von I.L. Caragiale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
eine Geistermeute, die, von einer Teufelschar begleitet, die Dorfgemeinschaft der Badislawen angreift). Erwähnenswert sei auch, dass ein Schriftsteller mit verschiedenen Werken gleichzeitig in zwei Kategorien eingeordnet werden kann: ein Beispiel bietet Caragiale, dessen Werke sowohl das natürliche als auch das ambivalente Schwellengrauen veranschaulichen, sowie Galaction, dessen Schriften sowohl das natürliche als auch das übernatürliche Grauen vertritt. Manchmal aber gehen die verschiedenen Modelle so fliessend und subtil ineinander über, dass die jeweilige Klassifizierung nur aufgrund einer sehr aufmerksamen und detaillierten Interpretation erfolgen
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de altfel, mulți autori care confundă teroarea (ca expresie a anxietății rafinate) cu groaza (ca expresie a repugnantului extrem), plasând ambele concepte sub auspiciile generoase ale termenului de horror. Cf., de exemplu, Sullivan, 1986: 116-17. 7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal, temut și dorit deopotrivă" (2005: 13). 8 Ambele cuvinte latinești sunt înrudite cu un binom terminologic sanscrit. Verbul terrere poate fi pus în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rost bătrânelor idei și mituri. Am putea zice numai "mituri", fiindcă, în fond, orice idee creatoare e un mit. Lucian Blaga, Cultură și cunoștință Instituțiile ca atare nu sunt niciodată suficiente dacă nu sunt temperate de către tradiții. Instituțiile sunt întotdeauna ambivalente, în sensul că, în absența unei tradiții puternice, ele pot servi și unor scopuri opuse celor pentru care au fost create. Karl R. Popper, Conjecturi și infirmări Una din ipotezele noastre este că schimbările cultural-politice și economice din România ultimelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unele constatări nu vor fi reluate. Astfel, tradițiile descriu uniformități în atitudinile oamenilor, în comportările, scopurile, valorile, gusturile lor. Așa că tradițiile țin mai mult de persoane decât de instituții sau se manifestă între persoane și instituții. Acestea din urmă sunt ambivalente. Poliția, de pildă, poate ca în loc să protejeze oamenii împotriva violenței să devină ea însăși violentă, încarcerând abuziv sau pretinzând bani de la oameni etc. La fel, se poate ca opoziția parlamentară, în loc să împiedice guvernul să delapideze banii adunați din taxe, să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
urmate de acțiunile ulterioare ale guvernelor, mai mult sau mai puțin consonante cu evoluțiile vieții sociale concrete ale popoarelor din cele două zone, sunt diferențe și contraste care îndeamnă la amânări prudente ale îndeplinirii exigențelor. Această virtute a prudenței rămâne ambivalentă. Ea este o virtute a unor demnitari ai Uniunii, care devine și factor pentru înmulțirea condiționărilor de integrare și de acces la parteneriate și fonduri comunitare pentru esticii mai neobișnuiți cu practici încărcate de tot felul de măsuri restrictive. Se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
agresivă și subversivă, pentru că preia atributele rațiunii, dar poartă întregul arsenal de seducție al feminității, cu alte cuvinte, feminitatea înarmată cu atributul viril al cunoașterii și al voinței de putere. Nu încarnează Lou Andreas-Salomé, în epocă, un astfel de personaj ambivalent, în proximitatea căruia Nietzsche se complace într-o postură abia camuflat masochistă? În 1891, comisia artistică a Universității din Viena înaintează Ministerului Educației planul pentru decorarea plafonului Marelui Hol al Aulei Universității construită de Heinrich von Ferstel. Comisia propunea patru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sânziene În feudalismul timpuriu, În perioada influenței slave. Se crede despre aceste zâne că ar fi un fel de vestale ce amintesc de vechile rituri ale protecției și fertilității agrare, dar se consideră de asemenea, că ar avea un caracter ambivalent. Ele pot fi și crude și din acest motiv nu trebuie să li se pronunțe numele. Sunt numite „drăgaice” sau „iele” sau „frumoase” și se consideră, În general, că sunt tinere, frumoase, sprințare și nemuritoare. Vrăjitoarelor le place să danseze
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
nici nu ating pământul și parcă zboară În văzduh”. Este evident că țopăiturile și salturile, ori săriturile pe verticală imită galopul calului și În același timp, după cum spune Eliade, zborul și dansul vrăjitoarelor (zânelor. Relațiile Între Călușari și zâne sunt ambivalente, dansatorii cer ajutorul Merodiadei sau Doamnei zânelor, dar totodată riscă să devină victimele alaiului ce o Însoțește. „Călușarii imită zborul zânelor, dar În acelși timp Își manifestă solidaritatea cu calul, simbol masculin și eroic prin excelență”. Perioada În care se
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea curajoasă a angoasei condiției umane, la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aflate în slujba barbariilor. Umanismul s-a răspîndit și a favorizat introducerea drepturilor omului în multe locuri, însă a lăsat de asemenea ca asuprirea oamenilor să-și găsească un nou adăpost sub numele său. Știința și tehnica își continuă procesele ambivalente, aducînd imense binefaceri și imense flageluri. Cultura europeană s-a universalizat, nu doar sub efectul hegemoniei puterilor europene asupra lumii, ci și pentru că lumea dominată și colonizată nu s-a putut elibera decît însușindu-și formula statului-națiune, precum și puterea tehnică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Prima întrebare care se cuvine adresată este de ce au sprijinit toate partidele parlamentare, cu excepția PRM, abandonarea unui sistem electoral pe care îl cunoșteau atât de bine și care oferea avantaje vizibile liderilor naționali ai acestor formațiuni? Explicația este mai degrabă ambivalentă. O interpretare din perspectiva teoriei "alegerii raționale" ("rational choice") ar susține ideea că partidele aflate la guvernare PNL și PDL (prin președintele Băsescu) au ales să promoveze modificarea pentru a valorifica electoral nemulțumirea publicului față de liste (Gherghina, Chiru și Ștefan
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
timpului. În contextul în care banii privați reprezintă singura sursă de a umple golul finaciar din visteria partidelor din Europa Centrală și de Est, experiența românească ne arată că donațiile private sunt încurajate prin folosirea banilor publici. Un asemenea proces ambivalent dezvăluie rețeaua complexă a procedurilor de corupție aflată la îndemâna partidelor românești contemporane. Prima contribuție relevantă pe care o aduce această lucrare literaturii asupra finanțării partidelor constă în ilustrarea felului în care o creștere generală a complexității cadrului legal referitor la
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică a feminității. Iubirea carnală este subminată în cele din urmă de dimensiunea ei legendară. Imaginea ambivalentă a feminității, așa cum se conturează ea în creația eminesciană, în poezii precum Venere și Madonă sau Înger și demon, este una tipică romantismului. De fapt, așa cum observa G. Călinescu în Opera lui Mihai Eminescu, ideea salvării prin femeie apare în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în timpul campaniilor electorale de viitoarele partide de guvernământ. De altfel, Take Ionescu oscila între propunerile liberalilor și soluțiile conservatorilor. În cele din urmă a fost de acord în totalitate cu programul liberal de reforme, în timpul războiului și după aceea. Poziția ambivalentă a lui Take Ionescu era sesizată de C. Stere într-una din intervențiile sale: ”pentru viitorul reformelor noastre, este mai primejdioasă atitudinea acelora din opoziție care le sprijină, decât atitudinea acelora care le combat [...] Take Ionescu ar fi gata să
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]