2,720 matches
-
pentru o săptămînă de la un student, nu de la filozofie, nu de la filologie, ci de la agronomie. Pe o bancă, sub o coroană de ramuri protectoare din care, la răstimpuri, cădeau cu pocnete Înfundate castanele, Augustin a dat glas cîtorva pagini. Am amețit amîndoi și am pornit-o pe patru cărări spre Terasa Chios. Cele două sticle de bere ne-au mai trezit. Dacă la Întoarcerea În internat ne-ar fi prins că mirosim suspect, nu mai călcam noi pe străzile Clujului pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din nou ca un gheizer. Ceasornicarii au plecat spre Illinois În căutarea lui Mr. George, iar Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doamna Bailey i-a pus o mînă și a Îndesat-o Într-un jeț, zicîndu-i „madam“! Pe Floare, minunea revederii lui Gheorghe o vrăjea la fel de tare ca hora Învăpăiată a Frumoaselor pe cîmpiile de SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre Chicago a doua zi, petrecuți la gară de cei doi ceasornicari. De muiere avuseseră grijă ca de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Doar războiul Troiei de la un măr de aur pornise cel puțin așa auzisem... Așa că luasem pietrele la rând și atingeam fiecare piatră de o bucată de fier găsită tot acolo, pe plajă. La o vreme, când m-am ridicat fiindcă amețisem de-atâtea pietre câte-mi trecuseră prin mâini, l-am văzut pe bătrân. Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ard împreună. Așa e datina. Eu plângeam și-l rugam pe Vishnu, zeul nostru protector : nu pentru mine, nici pentru el , ci pentru tine, dragul meu te-ar fi lăsat să mori de foame. Mergeam încet, plângând și rugându-mă. Amețisem de la vaietele bocitoarelor și sunetele ascuțite ale instrumentelor muzicale, ca un bocet fără sfârșit... M-au suit pe rug. Au aprins focul. Închisesem strâns ochii, să nu mai văd nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat În brațele lui... ― Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru ajutor. La revedere. ― La revedere, domnule doctor - au răspuns frumoasele Într-un glas... Amețit de toate câte i s-au Întâmplat, Gruia a plecat spre Maternitate. Pe drum, i se Învârtea prin cap numai „Tanti Ileana, tanti Ileana...” În sfârșit, a ajuns și În salon, unde Maria Îl aștepta deja. ― Ai reușit, dragule, să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici mare dihonie între ei n-ar fi fost vreodată. Da tu ce mai faci, mă Virgile, că nu te-am mai văzut la față de mult! schimbă în cele din urmă Lazăr vorba, arătându-și dinții într-un zâmbet prietenesc, amețit de lichiorul tare. Am auzit că Mariana o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică, om corect, luă patru bancnote și-i băgă înapoi în buzunar portofelul cu restul de bani, oferindu-se generos sa-i vândă și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pare că nici nu trebuie așteptat prea mult, iarna poate deveni și mai aspră că acesta e doar începutul. Azi este sâmbăta. Încerc să cred că cel mai prudent este de trecut duminecă noapte, când vigilența grănicierilor ucrainieni este bine amețită de vodcă, ceea ce trebuie să confirme Atanasie... Dragoș, tu știi cel mai bine să te înțelegi cu el. Cred că este încă aici, vezi dacă acceptă misiunea, dacă știe când îi sunt nepoții de serviciu și cum poate lua legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care s-a lăsat încântată de spusele ei pe care le probau un pașaport nou-nouț făcut pe numele Minodora Racoce, care avea viza de ieșire din țară, însoțită de fiica ei Alindora Bosch, în vârstă de doisprezece ani. A mai amețit-o pe Minodora spunându-i că în Cehoslovacia o așteaptă Vasili Vasilievici Cozmei, care are noutăți despre doctorul Gerhard Bosch. Nu am reușit să o înduplec pe Minodora să nu aibă încredere în mesagerul acela care mie îmi părea dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
revin. Bine-nțeles că nu au fost omise nici amenințările de rigoare și mângâierea ostentativă a tocului ce găzduia revolverul din dotare. Mai ales că de data asta zâmbetele se manifestau la vedere, aproape sfidător. Oare de ce nație o fi amețitu' ista că nu le prea are nici po-russki și nici pe românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru pentru hulubii lui și-l lasă cu bălegarul necurățat ca pe caii de rând. Căluțul, ca răspuns, mai zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a binelea și i-a făcut o bolfă cât pumnul drept în numele Tatălui. Plus că l-a trântit în bălegarul amestecat cu urină și l-a călcat cu copitele. Drept pedeapsă, Gheo nu i-a mai dat nici măcar rația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne îmbarcăm cu toții în acceleratul de Timișoara!! Da-da! Plecăm la Timișoara! Au răspuns o mie de glasuri într-unul singur, fără să mai țină seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Înțelege, Iosefina!.. Nu-mi pasă de nimeni și de nimic! Dar, omule, stai un pic!.. Tu ești plin de surprize... Tu însuți ești o mare surpriză pentru mine... După ce-mi turnași în scăldătoare parfum de trandafiri, de era să amețesc, după ce-mi făcuși pe suprafața apei acea inimă din petale de purpură, la nici o oră după împreunarea noastră de vis, mă respingi cu brutalitate... Că doar nu ești un dur, Cătăline... Dur, nu! Dar rațional, da! Și sunt obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se bagă abia la sfârșit. Și toată trebușoara asta o face numai omul cu femeia lui, care joacă în amestecul de bălegar, suflecați până mai sus de genunchi, ca tinerii la hora satului. Că animalele, de le pui la frământat, amețesc de duhoare și cad în bot, și nu le mai ridici nici cu escavatorul; în timp ce oamenii rezistă, că omu-i mai tare decât boul și mai răbdător. Tu să știi că ai dreptate, bre Tăloi! Că eu am fost de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
A căzut, mister. A căzut de sus, de pe schele, pe când lucra la cei patru apostoli ai voștri, pe boltă. De obicei se lega de schelă, acolo sus, cu o centură de siguranță. Avea frică de înălțimi. Mi se părea că amețea chiar și atunci când își arunca ochii spre cer. În ziua aceea, pentru o clipă, nu s-a asigurat cu centura. Când s-a prăbușit, ucenicii mi-au spus că a strigat, prin aer, ceva ciudat, de parcă simțea că venea sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai maro, două îi sunt chiar pe spate. Bunicul meu are doi ochi de un bleu deschis, puțin tulburi, ce te amețesc, sunt de toată frumusețea și mici, de o frumusețe unică. Îl iubesc cu toată ființa mea. El e iubirea. I se simte în fiecare părticică a sa, în felul în care îi sclipesc ochii, care mă învăluie cu căldura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o după-amiază târzie, iată că trec pe la el. Când mă opresc în fața clădirii, aflată chiar în centrul orașului, și mă uit în sus, simt ceva. Nu e un déjà-vu, însă e un sentiment familiar: acei nori. Simt că îi ating. Amețesc. Ai pățit ceva? Nu, mi-e bine. Dialogul dură puțin. Atât de puțin, încât crezui chiar că nici nu avu loc. Și totuși, și pe tip îl mai văzui. În fine, de îndată ce urcai, mă simții deja mai bine. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu înțeleg de ce nu ajung. De ce, dacă eu fac tot posibilul, trec chiar și peste mine, să ajung, să merg, să mă mișc, dacă eu sunt consecventă, nu ajung la nici un rezultat? Devin și eu inconsecventă și, odată cu amețeala, mă amețesc și eu, învârtindu-mă haotic în cercul unei amețeli invizibile. Ritmul, direcția s-au abandonat dezordinii absolute. Dar nici așa nu se vede nici un rezultat. Și mi-e frică, nu pentru mine, ci ca nu cumva, cât eu sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
crima. Îmi trag un suflu adânc. Tocmai fugii de la iaht până aici. În fața oglinzii, în baie, îmi vine să mă sui pe pereți, însă când îmi iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care să plec: posibilitățile sunt infinite. Ador senzația de tinerețe ce mă străbate. Lumea mi-e la degetul mic. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deasupra capului, după care coborî spre sâni, sfârcuri. Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Da, am observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și mai poate desprinde privirile de la mine. La el eu văzusem ceva nemaiîntâlnit. Însă eram convinsă că mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-o felicit. A continuat să mă întrebe despre Cecilia, ce am găsit la ea de o iubesc atâta, lucru ce mă deranja. Am bătut câteva pahare de vin pe care mi le a servit foarte repede probabil ca să mă amețesc ceea ce s-a și întâmplat și tot sărutându-mă a stârnit în mine dorința de a face sex, mai ales că fusesem în abstinență până atunci. Și nu te-ai protejat? — Asta i-am spus și eu, că am făcut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și pentru iubirea noastră. Noroc! —Noroc! Să fiți fericiți și să ne urmați exemplul, logodindu-vă! —Mulțumesc! Dă, Doamne, bine! Tot ce-a mai rămas în sticlă am să beau pentru aceasta. Ia-o mai ușor, Matei! Vrei să te amețești? Dă sticla încoace! Nu! Până n-o golesc nu v-o dau. Să fie clar! Ce dacă mă îmbăt. Mă îmbăt de fericire, c-am vorbit cu ea dar și de durere că nu-i lângă mine. Matei se cam
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai vedem? Nu mai pot trăi fără tine. Ajunge cât am fost despărțiți. Sperăm să avem parte și de alte zile tot atât de frumoase cum au fost acestea. Să lăsăm viitorul și să trăim clipa. Simt că șampania m-a cam amețit puțin constată surâzând Cecilia. Numai o cupă? —Tu te-ai îmbătat vreodată? —De două ori în viața mea. la petrecerea de absolvire a facultății și când mi-ai închis telefonul după ce mi ai urat la mulți ani. Prima dată eram
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]