866 matches
-
celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fiacre. Eram ca doi frați, mustață albă - mustață brună, aceeași alură, aceeași pălărie, și el era cel pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine, bastonul nu-i folosea decât ca podoabă. Voia să culeagă fiecare trandafir al acelei primăveri târzii. Sunt fericit să spun că avea să trăiască până la nouăzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un cântăreț din tar, un virtuoz al zarb-ului, un flautist. Mai târziu au venit dansatorii, În majoritate băieți tineri. În cursul recepției nu se arătă nici o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș da o noapte din viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putere, de parcă mi s-ar fi mutat în gât. „Tooot.” „E bine, atunci. Vezi, păcat că nu ești mai mare. Ai putea fi prietenul meu, ne-am plimba cu motocicleta și ne-am săruta.” Am tăcut și mă simțeam, nu știu cum, amețit. Orice cuvânt ce se va rosti acum va fi, cu siguranță, dulce ca mierea. Ea a tăcut și a venit mai aproape. Dintr-o clipă în alta, se va lipi cu tot trupul de mine, apoi mă va trage spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
până ce urechile mi se umplu deodată de un hohot de râs înăbușit, lipsit de orice grijă. Profiți de starea în care mă aflu, se plânge el cu plăcere, apoi deschide ochii, iar eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
liniștit, nu te învinuiesc cu nimic. Vreau doar să-mi spui ce s-a întâmplat. — Ne-am dus să bem într-un bar din Shibuya și am intrat în vorbă cu două studente de la nu știu ce colegiu. Erau și ele cam amețite, așa că ne-am îndreptat spre un hotel din apropiere și ne-am culcat cu ele. În toiul nopții, Nagasawa a bătut la ușa mea și a zis că ar fi cazul să schimbăm fetele, așa că eu m-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am băut whisky, iar Midori vreo trei sau patru cocteiluri. După ce am plecat de la bar, Midori avea iar poftă să se urce într-un copac. — Nu sunt copaci prin apropiere, i-am spus eu. Și chiar dacă ar fi, ești prea amețită ca să te poți urca. — Măi, ce mă enervezi! Întotdeauna strici totul. Ei bine, sunt amețită pentru că așa vreau să fiu. Și ce-i rău în asta? Pot să mă cațăr în copaci și dacă sunt beată. Mă urc până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Midori avea iar poftă să se urce într-un copac. — Nu sunt copaci prin apropiere, i-am spus eu. Și chiar dacă ar fi, ești prea amețită ca să te poți urca. — Măi, ce mă enervezi! Întotdeauna strici totul. Ei bine, sunt amețită pentru că așa vreau să fiu. Și ce-i rău în asta? Pot să mă cațăr în copaci și dacă sunt beată. Mă urc până sus, sus, în vârf și de acolo fac pipi peste toți trecătorii! — Nu cumva vrei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
comandat bere la halbă și pizza cu anșoa. Nu-mi era foame, dar am mâncat patru din cele douăsprezece felii. Midori a terminat restul. Repede ți-ai mai revenit! am zis. Nu cu multă vreme în urmă erai palidă și amețită. — Pentru că e cineva care-mi satisface toate poftele, răspunse ea. Mi-a trecut și oboseala. Pizza a fost extraordinară! — Ia ascultă, chiar nu e nimeni acasă la tine? am întrebat-o. — Pe cuvânt că nu e. Sora mea e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oarecum jenat. S-a ridicat și și-a cerut scuze, iar eu mi-am dat seama că era mult mai beat decât îl văzusem vreodată. Am noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ. —Iartă-mă... Iartă-mă... Zăpadă afurisită... Iartă-mă, draga mea! A căzut din nou la următorul colț. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate pe care le-a mâncat, fiindcă nu i s-a mai întâmplat până acum. Fereastra e deschisă, iar mirosul nu e chiar atât de nasol. Mai mult, sunt destul de amețită ca să consider asta un semn al naturii sale umane supuse greșelii. Sunt pe punctul de a mă îndrăgosti de el. Sunt pe punctul să-mi pierd capul. Dacă mai face un singur lucru minunat, chiar și un mărunțiș care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și pleacă, de la L’Oréal Paris!“ Daisy rânjește. —Ei, de acum n-o să mai fie cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asemenea blondă superbă - la urma urmei, după părerea lor, Barney avea dreptul la o ultimă distracție înainte de însurătoare - dar există amănuntul picant, care-i pune în încurcătură, că ea, blonda, era, din câte știau ei, iubita lui Finn. E foarte amețită toată situația. Vijay și Stewart au încetat cu totul să se mai laude cu partida lor în trei - după comentariile lui Finn sunt prea speriați ca nu cumva să pară homosexuali. Sunt supărată pe el că nu le-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Parker care, îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza congelatorului. Ieși un sertar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nimicuri până ne-am terminat și vinul, apoi am rămas tăcuți, înghițind în sec și privindu-ne. Creștea între noi o tensiune care curând ajunse de nesuportat. Ea cedă prima, lăsîndu-se pe spare între pernele de pluș. Am îmbrățișat-o amețit, i-am ridicat tricoul până la subțiori și mi-am lipit obrajii de sânii goi, cu bănuți arămii. Ne-am mângâiat multă vreme, până când i-am descheiat nasturele metalic de la blugi și i-am tras fermoarul. Zgomotul acela ne-a trezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seama că m-au adus la neurologie. Fetele au tot soiul de nevroze, pareze și isterii. Aici ne aflam, mi-am zis, într-un fel de limb luminat până la transparență de auriul autumnal de afară... Am ieșit din camera Ginei amețit, incapabil de vreun gând. În holul apartamentului era întuneric, bătrânii ei plecaseră de mult la culcare, iar televizorul din colț era înghițit de penumbră. Singura lucire metalică, unsuroasă, rembrandtiană, venea de la marginea unei mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar crotalul clinchetea amenințător din coadă. Toate aceste ființe păreau încă amețite, dar își reveneau văzând cu ochii. Ca niște inimi leneșe, meduzele pulsau în spirt, iar peștii grei, de poate zece kilograme, se zbătuseră până răsturnaseră cilindrii și acum izbeau cu cozile ude dalele podelei, căscând din fălcile dințate. Gâfâind, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o iubesc, aș fi vrut s-o strâng în brațe și să rămânem așa, să nu ne mai ducem acasă. Am mers de mână până la ea. Nu ne-am spus decât câte un "pa" la despărțire. M-am întors singură, amețită. Vedeam și am văzut toată seara în fața ochilor (sau îndărătul lor), trupul roșu-portocaliu al Esterei, obrajii ei plini, ultimul ei zâmbet care-i dădea expresia amară, exotică, a africanelor. Când mai aveam nu mai mult de douăzeci de pași până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumina, și "citesc" cu ochii închiși ziarul. Literele peste care-mi trec degetele îmi apar în minte ca luminate de o mica lanternă de buzunar. În acea noapte am visat că mergeam pe cărare, în mijlocul pădurii, din ce în ce mai îngrețoșată și mai amețită. Priveam în pământ, și amestecul acela de lăstari, omizi, frunze moarte, ciuperci ude - îmi tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cea mai mică n-am mai găsit-o, chiar eu am oferit-o ca acuzată pe Zizi, pe care-o lăsasem pe o bancă. Jocul mă furase și mă entuziasmase așa de tare, și de altfel eram oricum atât de amețită și apăsată de un rău interior, încît nu mi-am dat seama decât a doua zi de ticăloșia pe care-o făcusem. Dar atunci am plâns degeaba. Cu mâinile îndoite la spate și legate cu un fir de ață, Zizi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de lilieci, care s-au rotit după noi până la colțul străzii noastre. Ne-am oprit fiecare la casa ei. Chombie alergă spre mine șchiopătând și mârâind, dar mă recunoscu și se potoli imediat. M-am strecurat în camera mea, complet amețită, incapabilă de orice gând, cu o oboseală teribilă în oase. Putea să se întîmple orice, chiar să nu mai intru în REM niciodată, dar simțeam că n-aș fi suportat să visez în noaptea aceea. Totul mă durea, totul mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât cu corpul și cu mintea. Eram torturată, martirizată de acel limbaj care mă visa. Am deschis ochii după un timp (cît de lung, mi-ar fi fost greu să spun) și m-am ridicat în capul oaselor. Eram încă amețită, dar distingeam de-acum culorile aurii ale după-amiezii. M-a fulgerat gândul că trebuie să ajung la REM. Ba chiar am avut sentimentul acut că am întîrziat, de parcă mi s-ar fi dat (cînd?) o indicație precisă privind secunda în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi așteptat. Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel nici nu l-aș fi isprăvit decât în câteva zile. La început n-am priceput nimic, era un fel de povestire încîlcită. Am sărit vreo douăzeci de pagini și am rămas uimită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]