891 matches
-
Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se desprimăvărase, iar fermecătoarea lună mai adusese în camera noastră mireasma și parfumul îmbătător al tuturor florilor de pe mapamond. Ce parfum degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat, făcând cale-ntoarsă de unde am plecat. M-am culcușit în patul nostru cu saltea de paie, căutând pe bâjbâite corpul fratelui meu Sandu, la spatele căruia mă încălzeam seară de seară. Dar nu l-am găsit. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47) ("Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?") ...Acum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
om, atâta doar că era mult mai mare, avea aripi și era făcută din lumină. Îngerul dormea profund, respira în somn egal, liniștit. Gârmoci a început să dârdâie ca varga: Bă, așa ceva nu s-a mai pomenit! a grăit el amețit. Devenise iar tipul nesigur, care nu e capabil să ia decizii. -Precis e trimis de americani, și-a dat cu părerea Fanache. Paștele mamii lor de imperialiști, ăștia nu ne lasă deloc în pace, se țin de capu nostru! Paștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-și petrec timpul liber cu familia, ci la crâșmă. În Italia, baru rile sunt pline de dimineață cu oameni care mănâncă un corn și-și beau cafeaua. În România, barurile sunt pline de la ora 6 dimineața cu bărbați beți sau amețiți deja. La un moment dat nu le mai pasă nici de muncă, între timp au văzut că femeia se descurcă și singură. Dacă femeia mai pleacă și în Italia, e și mai bine. Poate am greșit procentul. Poate sunt mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gară, unde plângeam amândoi, deși aveam treizeci și trei de ani. Dar s-a ridicat deodată, aprigă ca o leoaică, și m-a târât pe sus la un hotel, unde mi-a oferit o noapte de pomină. Când m-am trezit dimineața, amețit Încă de excese, eram singur. Nu putuse Înțelege ca generozitățile mele să rămână nerăsplătite. DEȘI EROU SENTIMENTAL CAPABIL DE EFUZIUNI, DEVOtamente și generozități romantice față cu femeile, de parcă aș fi fost mâ nat spre ele ca purtat pe unde providențiale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trupurile lor se cuprinseră într-o îmbrățișare plină de iubire, de promisiuni și de dorință. - Vreau să fii a mea, nu vreau să te pierd! Ești iubirea mea, jumătatea mea, te iubesc! - Mi-e rușine, mi-e teamă! Mă simt amețită! Nu știu, nu știu... - Hai nu-ți fie teamă de nimic! Te voi iubi mereu! Ai să vezi! Ai să dorești să nu mai pleci de lângă mine, iar eu te voi aștepta în fiecare zi cu brațele deschise și-n
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au crăpat sub mine!... Gherasime!! îl zgâlțâie Ștefan. Nu mă fierbe!! Nu mai vin?!?! Turcii?!?! Mahomed?!?! Vorbește!! Turcii, Măria Ta!... Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-o supăr pe mama, care era și așa destul de necăjită. Cel de Sus a ținut totuși cu noi. Când tata a venit la masă, a întrebat de fete și repede ne-a strigat în casă. Văzându-mă palidă și amețită, m a trimis să mă spăl și să servim masa împreună. Apoi a "certat-o" pe mama și ne-a trimis să ne odihnim. Cânepa am lăsat-o pentru a doua zi. Doar sănătatea e înainte de toate, îi spune tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
roșește Și amar te pedepsește Sabia de foc cerească, Pronia Dumnezeiască, Să te duci, să piei Cum pier negurile, Când bat vânturile, Cum piere roua de soare, Cum piere spuma de mare". Văzând că nu-mi revin, că sunt încă amețită, mama a trimis-o pe Oltea, sora mea, după tata, la primărie. El era plecat cu scrisul prin sat și nu era ușor de găsit. Atunci bătrâna Doca, a încercat alt descântec, tot de deochi: "Am strâns vacile de la nouă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îi lăsa pe toți cu gura căscată. Cea mai apreciată dintre problemele lui a fost cea cu hora : „într-o horă joacă cinci băieți. După ce au jucat cît au jucat, doi dintre ei au obosit și s-au simțit cam amețiți. De aceea s-au lăsat păgu bași. Cîți băieți au mai rămas în horă ?“. Pe aceasta mai cu seamă o dădea învățătoarea de exemplu peste tot, chiar și în ședința cu părinții. O mare încredere i-a arătat tovarășea mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se pare că, dacă nu ți-aș scrie totul, tot ce pot să-ți scriu, firul viitorului nostru s-ar rupe - și nu vreau să se întâmple asta din vina mea. Mouette, sfătuiește-mă, spune-mi ce să fac. Sunt amețită de parcă m-aș fi învârtit în cerc nebunește și parcă, oprindu-mă, capul mi se-nvârtește în continuare singur, ca o giruetă. În Dickens, eroii pun totul pe seama vân tului de apus, eu aș fi fericită să pot spune același
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Problema Cioflec e cumplită, cred că nu mai rezist. 2) Nu ți-ai mai recunoaște țara. Eu sunt în hârdău până în gât. Fii prudentă pe-acolo. Imposibil de scăpat din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama II Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi creat una pe alta, de a ne fi întâlnit, în această lume de jos. Și ispășesc. Cu tărie, cu demnitate până la capăt, Mouette. Acum ispășirea e benignă: ne scriem, avem parte aproape de fericire. II Dimineața, 20 mai [1948], joi [...] Amețită, la 5½ dimineața am sărit din pat; se întâmpla să fie joi și n-aveam dimineața decât o oră de muncă voluntar-obligatorie, numai după-masă aveam lecții de pregă tit și seminarul politic, unde suntem ascultate, unde ni se pun note
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sur, care înainta cu grijă, parcă dezmorțindu-și inelele. Se târa greoi, ridicând foarte ușor capul și plecându și-l repede pe podea, ca și cum ar fi căutat o urmă. Când se apropie de lacul de lumină, se opri o clipă amețit. Apoi se îndrepta legănat spre Andronic. Parcă lumina lunii îl vrăjise și pe el ...“. După o lungă noapte, Andronic și șarpele dispar într-un mod la fel de misterios ca cel al apariției lor. Conform dicționarului Doinei Ruști, șarpele este: „semn al
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
s-ar potrivi lui Păunescu. *În presa literară se întîlnesc destule false probleme, „teoreole” și „confruntări” care, adesea, nu-s decît întreceri în elogii. *Sînt zile în care mă simt „la pămînt”, cu resursele fizice și psihice epuizate. Vlăguit, stors, amețit, alunec în apatie și scepticism. În asemenea momente mi se pare că toți mi au luat-o înainte, iar eu nu mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot mai des
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o acumulatoare de negentropie. O nuanță se impune desigur și aceea se referă la viața vegetală, aceea care transformă energia primară a Soarelui În negentropie, viața animală doar profitând și desigur prelungind, În ea Însăși, acea primară, vegetală, negentropie. Dar, amețiți deja de atâta entropie și tot atâta negentropie, abstracte de-a dreptul dar atât de semnificative În demersul veșnic al acestei rubrici, să le lămurim printr’un exemplu, barem din când În când. Negentropia, sau entropia tinzând spre zero, Înseamnă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
păreți ! Ce elegant vă purtați ! Dacă, fără să vă mint, graiul V-ar fi la fel de minunat ca straiul, Ați fi, pe drept cuvânt și de bună seamă, În aceste mândre păduri, cea mai de vază persoană. Corbul, de meșteșugitele vorbe amețit, Vru frumosul glas să și-l arate în dulce ciripit. Deschise mare pliscul, gata să-nceapă gala, Dar vai, prada-i căzu fără să-și deie seama! Vulpoiul șiret pe dată o-nșfăcă Și spre sărmanul corb în acest fel
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pierdut prin preajmă bulz mămăligă în brânză prăjită pe jar bumb nasture bumbariu îmbufnat bumben înțepenit, rece buna, bunu bunica, bunicul bundăhaină îmblăită buștină ceață butuc buștean C canapei canapea ce se strânge ziua cale drum îngust de hotar căldărit amețit, beat cănceu cană pentru apă capeneață cutie cărigă roată cărare drum de picior, potecă căroaie căruț cu două roate tras de om cărăbănit dus căscat nesimțit, nepăsător cătrăniță chibrituri cârpuță batistă cefăi(a) a clefăi, a mînca cu zgomot celar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
meu și în mașina lui Aimee Light’s și în casa mea, știam acum că mă mințise, chiar mai grav - simțeam asta cu un fior premonitoriu - că indiferent care fuseseră intențiile sale, încă nu se sfârșise. Mă simțeam un pic amețit, iar carnea mă durea din lipsă de somn și de hrană pentru că nu mâncasem nimic în afara unui biscuit cu brânză, iar când am ieșit de la registratură m-am pomenit uitându-mă pierdut spre Commons - zona plată, centrală a campusului. Fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nevoie, după ce se scarpină în cap de necaz. Zi după mine: jur! Jur! Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul din cuvânt în cuvânt. Ei, acuma, spune ce știi? Apoi, conașule, eu sunt rândașul de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă, și de farmecul cântecului parcă i se ștersese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aș fi rămas mai înmărmurit. Desigur, am trebuit să mă îngălbinesc grozav, pentru că am simțit tot sângele îngrămădindu-mi-se la inimă. Noroc că la lumina slabă a lumănărilor de stearină nu se putea bine distinge schimbarea mea la față. Amețit, bezmetic ca un om care nu vede decât ruine în jurul său, m-am îndreptat șovăind spre ușă, am ieșit în antret, unde am stat o clipă ca doar îmi voi veni în fire, fiindcă mi se tăiese picioarele și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]