1,886 matches
-
să fi fost leagănul umanității, s-au cioplit pe ei în ipostaze de zei nemuritori, într-o pădure gigantică, ce renăștea continuu peste strădania lor de a se eterniza. Direcția aceasta este scurtată, spre un figurativ postmodern, cu o viteză amețitoare atunci când regăsim chipul uman cioplit, din lemn, într-o ramă care dă să se spargă sub efortul de însuflețire al personajului uman. Același efort se regăsește în superbele care de luptă, puse în mișcare de caii și călăreții de bronz
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
sunete, care alcătuiesc țîpuritura frenetică, și dansul pe toc, pe vârf, pe talpă și iar pe toc, la dreapta, la stânga, din nou pieptiș, o azvârlire a fustelor albe, încrețite, ciocnindu-se între ele în serii înspumate. Apoi răsucirea adevărată, vârtejul amețitor, și iarăși încetinirea bruscă, pendularea într-o parte și cealaltă parte, frânând ritmul, încurcând legănările, zvârlite în sens contrar, fustele domolin-du-se, căzând peste genunchii goi, o clipă, două. Pentru ca vârtejul să reînceapă mai viguros, într-un tropot și mai viu
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
ciment se întinde de la ușa casei pînă la trotuar. Un strat gros de frunze acoperă pătrățelele de gazon. Căsuțele îngrijite strălucesc în lumina soarelui de toamnă. Uneori, acea zonă din Residential Part unde locuiesc oamenii înstăriți îți lasă o impresie amețitoare. Aici bogăția este atît de idilică, cum numai în povești poți afla. Dădace negrese, cu șorțuri și bonete albe, îi plimbă pe micii gentlemeni. Fetițe cu părul roșu și ochi albaștri dau de-a dura cercuri galbene. Lîngă vilele bogate
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
variație și asociere de clișee: „pisici îmbuibate", „butoanele banilor publici". Greu tolerabile sunt alegoriile extinse, cu exces de imagini suprapuse, producând un involuntar efect comic: „a transformat România întreagă în parcul său de distracții, răsucind și contorsionând într-un montagne-russe amețitor legea fundamentală și aruncând în tunelul groazei pe milioanele de cetățeni din această țară". Polifonia caracteristică discursului politic românesc culminează cu un argotism: finalul textului condamnă vehement „continuarea prăduirii națiunii". Termenul prăduire provine din verbul argotic a prădui. Faptul că
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
levitație, telepatie și alte metode gnoseologice de același calibru. Ce anume a produs însă declicul care l-a făcut să întoarcă definitiv spatele pasiunii care-i modelase viața, gândirea, creația - marea politică? întuneric la amiază îl lansase pe o orbită amețitoare: îmbogățit instantaneu de drepturile de autor care veneau din toată lumea liberă, avea reședințe luxoase în mai multe țări, cheltuia fără socoteală și era vedeta fără de rival a campaniilor anticomuniste finanțate de CIA (biograful Scammell crede că fără știrea lui - cel
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
trecutului, iar revelația din final se va dovedi pe cât de neașteptată, pe atât de teribilă. Dacă prima parte a romanului e o superbă și dureroasă evocare a iubirii pierdute, descoperirea șocantă a protagonistului transformă Fructul pasiunii într-un thriller psihologic amețitor și totodată într-o meditație despre relația părinte-copil. Bo s-a dus la culcare. Televizorul e stins. Încerc să citesc dintr-o carte despre dispariția unor specii de animale, scrisă de un biogeograf al insulelor (profesia asta mi se pare
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
atît de îndesat, încît nu mai era loc de nimic. Zăcînd pe covor, vedeam pe sub ușă umbrele palide ale picioarelor ei. Ca niște mesaje, îmi spuneam. Misive. Cu Lena mă uitam la desene animate - Roadrunner, Scooby-Doo - dar televizorul, cu imaginile amețitoare și pălăvrăgeala haotică, și scenele de camaraderie și violență, mă întrista. Așa am început să pipăi rafturile în căutare de cărți. Todd, prietenul ei, era amator de biografii. Chiar dacă citeam cu greu, anevoios, îmi croiam drum în viețile politicienilor, cîntăreților
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
aceeași enigmă indefinită etc.” (p. 94). Tot acest delir conceptual, care abuzează grav de răbdarea și caritatea cititorului, se desfășoară pe mai puțin de o jumătate de pagină. Dar să ne oprim puțin și să supunem această avalanșă epatantă și amețitoare de cuvinte unei succinte analize. Mai întâi „cuplul” subiectobiect transcendental (mai corect ar fi fost, poate, „transcendentale”, autorul părând a avea în vedere un plural, afară de cazul în care este vizată însăși transcendentalitatea cuplului!) este o himeră conceptuală și arată
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
multiplică în mod grandios; ceea ce în Flori se prezenta sub formă de crochiuri, ia în Conrad forma unor întinse tablouri. Paradisul sudic din primul ciclu de poezii se desfășoară acum mult mai amplu, într-o suită de peisaje repetitive și amețitoare: „Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător, Ici marea turburată sub vînturi asiatici, Cu valuri ce s-aruncă pe coastele sălbatici Lăsa să se auză un gemet infinit! Abia un val se sparge de
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
publicul cu sufletul la gură are semnificația crimei și a pasiunii. Circul sublimează actul ucigaș într-unul artistic, transformă moartea și cruzimea într-o farsă. Ultimul număr al Nataliei, numărul preferat de public, este o spectaculoasă cădere de la o înălțime amețitoare înfășurată într-o eșarfă, cădere care îi rupe trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
ca într-un vis primordial. Semnificativ, filmul lui Malick începe cu anunțarea morții unuia dintre copiii familiei, fapt care provoacă anamneza celui mai mare dintre ei, o anamneză care are drept cadru arhitectura complicată a zgârie-norilor, a izolării la înălțimi amețitoare în structuri cristaline, de o perfecțiune glacială, a unui om solitar. Solilocviile meditative constituie o colecție frumoasă de banalități, de generalități, cărora doar aerul ceremonial al șoaptei și rama muzicală le conferă o profunzime de împrumut și nu de conținut
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
din miliarde de astfel de detalii)!” (p. 392) În pole position însă, la acest capitol, se află prima pagină (chiar din 1 ianuarie) scrisă în anul 2010. Acolo, o aparent anodină observație de natură filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului în slavonă. «Vă spun adevărul» e
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
fierbere: niciodată „liniștit”, mereu grăbit, gata dea lua în răspăr prejudecăți și ordini valorice false, Mircea Iorgulescu vorbește cu nostalgie despre jumătatea deceniului șapte, când el însuși a debutat (în 1966): „Neguri dogmatice se retrăgeau, deschizând privirilor zarea: primenire, gust amețitor de libertate, frenezie a noului și a înnoirii, tineri scriitori talentați primiți cu entuziasm, deocamdată mai mult de o critică și ea tânără decât de cititori, încă reticenți față de scrisul contemporan după un deceniu de absență a cultului valorii. Avânt
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
relativismul care oricum a invadat viața publică și culturală. Scriind rândurile de mai sus, aveam de fapt în minte o țintă precisă: poemul Motanul, al lui Eugen Suciu, publicat în numărul trecut al României literare. E o poezie de-o amețitoare frumusețe, ce merită analizată separat, fără legătură cu scrisul anterior al autorului. Motivul pisicii e unul de care poezia modernă a uzat și a abuzat, de-ar fi să dau doar exemple faimoase precum Le chat, al lui Baudelaire, cu
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
înalta aspirație creatoare. Material și imaterial, motanul Eustache girează soliditatea pactului mereu pus în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a „secretului șascunsț între pleoape”, dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
care orașul/ lunecă pe lângă mine - lent/ ca măruntaiele une tăceri// mîini/ cu memoria lor chimică/ veșnicia/ în cămașa ei de piatră/ încheiată la gît/ roșii crăpături/ în peretele de sfială al zilei/ domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă care rîsul țîșnește/ spre gheara tăcută a menhirilor/ cîte un gang
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
greu și să le scriu numele... toată LUMEA BUNA.../ și mi-ai dat apartamentul lui Monciu-Sudinski ca să-mi arăți/ că sunt dintre EI...// Da, gândurile mele sunt umbra furnicii/ pe lângă Gândurile Tale!// Poezia mea nu valorează nimic pe lângă Poezia Ta, înaltă, amețitoare// Îți mulțumesc că m-ai învățat să scriu curat/ și să nu zăpăcesc mințile oamenilor cu drăcovenii...// Dar poezia mea nu înseamnă nimic pe lângă poezia ta,/ limpede și amețitoare!/ Trebuia doar să încerc să înțeleg Sistemul Tău!// E SCRIS” (p.
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
Gândurile Tale!// Poezia mea nu valorează nimic pe lângă Poezia Ta, înaltă, amețitoare// Îți mulțumesc că m-ai învățat să scriu curat/ și să nu zăpăcesc mințile oamenilor cu drăcovenii...// Dar poezia mea nu înseamnă nimic pe lângă poezia ta,/ limpede și amețitoare!/ Trebuia doar să încerc să înțeleg Sistemul Tău!// E SCRIS” (p. 134). Întoarcerea la care se referă Marius Ianuș e, pe această porțiune, mai greu perceptibilă din afară. Ce se vede de aici seamănă mai mult cu un apel la
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
humă.// Stă cimitiru-n lună, salcîmii domni de umbre/ Ca invitați de seamă asistă și șoptesc/ Prin tainice cavouri amanți cu inimi sumbre/ Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.// Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică/ Și în salonul nopții amețitor dansează/ Sînt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică/ Încet foșnește vîntul și valsul delirează." Tabloul unei eleganțe care copiază viața, cu cadențele ei normale, cvasi-mecanice, stîrnind teama de confuzie. Dacă bucuria valsului poate, foarte bine, să primească o
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
să se vadă dacă mai e substanță dincolo de el, de haloul de care se folosește ca de-un cocon anapoda, strîngîndu-se în jurul cărnii subțiri pe care ar trebui s-o pregătească de zbor. Toată mișcarea e un vertij, o senzație amețitoare de goană pe loc, o luciditate paralelă, de vapori de opiu care așază lumea în altă ordine. De pildă, stîrnind, ca sub anestezie, valurile unui trecut înghițit în semnele, puține, ale prezentului. Din el răzbat, figuri date spre o chinuitoare
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
foarte probabilă în care extratereștri vor lua contact oficial cu pământenii. Societatea niponă consideră că o femeie pe care presa internațională o numește Prințesa Japoniei i-a confirmat convingerile. Prințesa a ținut un discurs straniu, care a împletit în mod amețitor dezvăluiri despre OZN-uri, despre guvernul mondial secret, despre reîncarnare, despre anul 2012, și civilizația din Pământul Interior ”În 1976 am avut o experiență spirituală fantastică; de atunci s-a deschis cel de-al treilea ochi, așa încât am putut comunica
Știu japonezii ceva? Se pregătesc pentru vizita extratereștrilor () [Corola-journal/Journalistic/65519_a_66844]
-
Shanghai Tower va găzdui, pe lângă birouri, magazine, un hotel de lux în vârf, un muzeu și nouă grădini la etajele superioare. Cea mai înaltă clădire din China va fi dotată cu 106 lifturi, a căror viteză este de-a dreptul amețitoare 18 metri pe secundă, astfel că în mai puțin de un minut poți ajunge de la parter până în vârful clădirii.
Vezi cum va arăta cea mai înaltă clădire din China by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63666_a_64991]
-
în viața unui sportiv notoriu, mi-am spus că măcar câteva pagini ar putea fi dedicate acestui personaj singular, pe care l-am văzut evoluând pe Stadionul Republicii prin 1954. Desigur, istoria atletismului a consemnat victoriile și recordurile, precum și acumularea amețitoare de titluri și medalii obținute de Emil Zatopek în țara sa și în lume, la probe care au acoperit întregul evantai al curselor de fond. Cum însă în anii scurși de atunci recordurile lui au fost de mult și de
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
devastat sute de kilometri de pădure din Siberia. Copacii au căzut la pământ într-o formă radială pe un teritoriu de sute de kilometri, iar focul stârnit nu a putut fi oprit decât abia peste câteva săptămâni. În plus, sunetul amețitor al ciocnirii obiectului în flăcări cu pământul s-a auzit de la mii de kilometri depărtare. Forța exploziei a fost estimată fi de 2.000 de ori mai mare decât bombele atomice de la Hiroshima, iar misterul ce înconjoară această înlănțuire persistă
Top 5 mistere inexplicabile ale omenirii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64312_a_65637]
-
iubire nu există decît iluzii multe și deșarte. Asta spune Radu Beligan la nouăzeci și trei de ani. Sărbătorit de Teatrul de Comedie și de Banca Națională Română, într-o clădire ce poate să te facă prizonierul unor înălțimi spirituale amețitoare - sediul băncii -, Radu Beligan a surîs prietenilor, celor cîțiva actori cu care a ctitorit trupa Teatrului de Comedie, și nu numai. Radu Beligan rămîne unul dintre personajele majore pe care le-am întîlnit, pe care continui să-l descopăr, iarăși
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]