2,431 matches
-
Întîmplă adesea să adoarmă În căruțul lor. Pe infirm Îl chema Maximov. Într-o zi, contrar obiceiului său, cînd a zărit-o pe doamna Delilah, Maximov nu s-a mai prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la distanță semne amicale cu mîna. Mai Întîi, dînsa preferă să se uite În altă direcție și să traverseze strada. Dar Maximov traversă și el și o urmări Împingînd repede roțile căruțului de infirm, cu o Îndemînare de-a dreptul uimitoare. PÎnă să o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din amintiri, repetam niște citate și Îmi plăcea să cred că ceea ce spuneam ar putea fi adevărat - măcar pentru alții. Măcar pentru el. Mă ascultă cu luare aminte, iar după cîteva clipe de reflecție mă anunță, bătîndu-mă protector și totodată amical pe umăr: — Cred că ești exact persoana de care am nevoie! De parcă aș fi cîștigat cine știe ce concurs. Dar eu nu dorisem cîtuși de puțin să fiu exact persoana de care avea el nevoie. Nu aveam deloc chef de așa ceva. Făcusem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-și dea seama că trăseseră lozul cel mare. Le-am făcut-o, Geniule, ne-a venit în sfîrșit și nouă rîndul, a exclamat atunci Scorpia. I-am spus-o la scurt timp după aceea, pe atunci eram în relații amicale, femeia asta e ca un pietroi pe care ți l-ai legat de gît, o să te tragă la fund, dar el s-a întors în altă direcție, prefăcîndu-se că nu înțelege. La puțin timp mi-a dovedit însă că din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta și pleca. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, Dan făcea așa de fiecare dată când vreo manifestare cu tentă emoțională din cadrul relației lor se îndepărta de făgașul aparent siropos sau de un gen de conviețuire veselă și amicală. Asta nu înseamnă că ea ținea morțiș să stea față în față și să își analizeze împreună relația, bucățică cu bucățică. Educația pe care o primise - de altfel, întreg felul ei de a fi - se revolta împotriva unui astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-se perfect treaz în lumina crudă a zilei, Dan își aminti că, înainte ca el, Barry, Gary, Derry, Gerry și Dave 1 să se apuce de băut bere Lamot, le plăcea enorm să joace squash și le plăcea și altoiala amicală cu prosopul, le plăceau bătăile ca între prieteni și le mai plăcea să bea pe nerăsuflate sticle întregi de Lucozade, toate asociate inevitabil jocului. Primele patru zile de abstinență fuseseră un adevărat iad pentru Dan. Era atât de ignorant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
en temps. Eu sunt o veritabilă mină de informații falice, un puț foarte adânc, poate că vrei să-ți dau și mai multe detalii ezoterice, nu? Dommage. Profesorul își pierduse din prestanță. Tonul îi scăzuse, devenind mai relaxat și mai amical. Intervenise și o notă bizară de compasiune, care aproape că mă convinsese că ieșirile de mai devreme fuseseră simple prefăcătorii, găselnițe iscusite ale istorioarei sale. — E ceva și cu desfășurarea poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a răspuns același lucru : „Nu, omule, nu e domesticit - e civilizat”. După care unul dintre tipi - Gregory Îl chema - s-a Întors spre mine la plecare și mi-a zis, pe un ton cît se poate de firesc și de amical : „La revedere, omule”. M-a dat efectiv pe spate, ce să zic. Deși la ușa lui Jerry nu bătea aproape nimeni niciodată, cunoștea o seamă de oameni prietenoși, care l-au salutat În trecere - „Ce mai faci, Jerry ?” „Tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
De asemenea, de reclamele agenției de voiaj Thomas Cook... Dar Johns Îl lămurise, povestindu-i cu răbdare isprăvile lui Mussolini. 2 Așezat În spatele unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest amical, ca și cum ar fi fost vorba de un elev preferat. Fața lui vulturească, Încadrată de un păr alb ca zăpada, avea o expresie nobilă și cam teatrală, ca aceea a unui personaj din epoca victoriană. Johns se retrase tiptil, mergînd de-a-ndăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și căpățâna aceea era a muflonului, nu-i așa? mă surprind întrebând ca un gazetar de provincie la prima sa deplasare pe teren. Au izbucnit cu toții în râs: - Fugi de-aici, dom’ profesor! mi-a dat dom’ Mardare un dupac amical. Cum să fie ce-ai zis, mu... mă-sa pe gheață, da’ ce, noi suntem la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima picătură de tandrețe și cele mai intime dorințe de a iubi sau de a fi iubit. Acele sentimente - dacă existaseră vreodată cu adevărat - erau moarte de-acum; moarte cu totul, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de cerut, de reclamat, nici măcar de adus la cunoștință. Și fusese o mișcare isteață și îndrăzneață, prefectul în anul următor l-a căutat cu privirea în sala de raport, l-a găsit printre ceilalți și i-a făcut un semn amical cu mîna. Din acea zi nimeni nu l-a mai deranjat cu inspecții ori cereri sîcîite, dar nici el n-a uitat să-i trimită prefectului cam ce se putea găsi mai interesant în Crama lui Hariton. Și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflat niciodată pe lista invitaților. Nu era imposibil. Chiar dacă nu era așa, ar fi fost mai bine să se asigure. Trebuia să se agite, să intre în vorbă cu unul, cu altul, să zîmbeasca și chiar să schițeze cîteva gesturi amicale, semne de recunoaștere, chiar dacă n-ar fi primit nici un răspuns. Era o tehnică simplă, o stăpînea destul de bine, era chiar pe la începutul alfabetului unui angajat al Serviciului. Totul era să fie dezinvolt și să stea în așa fel, încît Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plină de ciudățenii. Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau doi dintre cei mai distinși intelectuali ai orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o mare șansă: primul o bursă de un an la Heildelberg, iar al doilea o bursă de șase luni la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar. Devoțiunea ei suna mai degrabă ca un avertisment sau ca o dojană amicală adresată peste timp Mariei Magdalena care a lăsat să-i scape printre degete șansa vieții ei. După cum văd, nu ocolești subiectele tari, zise el. Dimpotrivă, pe cât pot mi le Însușesc, fără licitație, răspunse ea, strecurându-și mâna dreapta În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă cu un revelion de Iolanda. Deschise șampania lăsând dopul să zburde prin sufragerie apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de argint În cupele cu șampanie. Să fie acesta Începutul unor Întâlniri repetate! zise Petre, privindu-și oaspeții cu o egală simpatie. Ar fi bine, zise Iolanda. Poate punem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi făcea semne amicale de drum bun. Grohăi și el ceva În semn de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea caraghioasă a unui porc din rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de rezervoare de țiței din vecinătatea orașului port Aqaba). În perioada misiunii la Amman, a stabilit și dezvoltat relații utile raporturilor româno iordaniene cu cetățeni iordanieni care au studiat în România și care, în marea lor majoritate, manifestau sentimente deosebit de amicale față de România și de poporul român. La întoarcerea în țară, în anul 1998, a lucrat la Direcția de sinteză, iar în februarie 2000, s-a pensionat. Ulterior, a revenit în M.A.E., la Direcția de sinteză, unde a lucrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în Australia, a contribuit la acreditarea în societatea australiană a imaginii unei Românii independente, dispusă să întrețină relații cu toate statele lumii, a unei alte imagini decât cea promovată de propaganda specifică Războiului Rece. În calitate de Consul general, a stabilit relații amicale cu comunitățile românești din Sydney și Melbourne, motivându-le organizarea, stabilirea de contacte cu autoritățile române, înființarea bisericii ortodoxe române și interesul pentru studii în România. La Sydney, a servit și drept unul dintre intermediarii dialogului care viza normalizarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și internaționale. La Ambasada României de la Paris, în sfera relațiilor sale de presă au intrat cotidiene de mare prestigiu, periodice economice, culturale, Agenția France Presse (A.F.P.), principalele redacții din provincie, organizațiile de ziariști din capitala Franței. Datorită relațiilor sale amicale cu Serge de Guinzburg, de la serviciul diplomatic al A.F.P., Agenția a difuzat cu regularitate știri obiective despre România. În același sens, întâlnirile frecvente cu Bernard Feron, responsabil cu țările socialiste la ziarul "Le Monde", au condus la o relație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fost, desigur, stimulată și de liderii de la Moscova. Situația cea mai dificilă s-a înregistrat în anii premergători revoluției române din decembrie 1989. In decursul a trei mandate la misiunea din Budapesta, diplomatul român a reușit să stabilească numeroase relații amicale cu o seama de politicieni, diplomați și oameni de știință din Ungaria. A reușit, totodată, să învețe și să vorbească, cursiv, limba ungară. In relațiile cu U.R.S.S., diplomatul român a luat parte la pregătirea vizitei în România a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]