494 matches
-
Am discutat tot ce trebuie despre teoria ta, ideea aia cu leziunea, chestia posterioară dreaptă care s-a desprins de migdala respectivă. Migdăluța? Weber se lasă pe spate, uluit de exactitatea amintirilor lui Mark. Până și el uitase discuția lor. —Amigdala. — Știi ceva? Mark își retrage mâna din mâna lui Weber și mimează un surâs slab. Atunci, când mi-ai spus asta, eram convins că ai luat-o-n pula mea pe arătură. Strânge din ochi și clatină din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este o veche cunoștință a mamei tale, s-au cunoscut la Sibiu unde el venise În refugiu și mama ta era tânără și-l ajuta la cabinetul lui medical. Îi ținea zdravăn pe pacienții care se operau de polipi și amigdale ca să nu miște În timpul operației. După război el s-a Întors În Cluj și de atunci nu s-au mai văzut ani de zile. L-a reîntâlnit Într-o zi pe la Hala Traian, În piață și de atunci se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
calului și cu tătăneasă, am făcut guturai și frison. Am stat la pat vreo două zile, timp în care, din nara dreaptă mi-a curs un lichid subțire maroniu, foarte iute, care mi-a provocat durerea urechii drepte și a amigdalei drepte, iar din nara stângă mi-au ieșit bucățele roșii, cu foarte puțin sânge. A fost o stare de boală destul de incomodă, dar am suportat-o și am lăsat organismul să evacueze tot ce are de aruncat. Și într-adevăr
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fluxul vieții”, spunea acum dacă-l întrebai. Era o titulatură în numele căreia putea să-și permită absolut orice. Gândirea sa exersată folosea oricui, chiar fizicienilor, medicilor și politicienilor liberali, care culegeau exemple și informații logic utile domeniilor proprii: epistemologie, public țintă, amigdale, gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau și ei ambiguu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
căldură și încep să mă doară. - Te doare rău? - Câteodată nu pot să dorm. Trebuie s-o pun pe mama să-mi facă frecție. - Ai reumatism de la vârsta asta? - Și mie mi-e cam frică. Și nu înțeleg de ce, că amigdalele mi le-am scos, și doctorul a zis că din cauza amigdalelor am reumatism. - Și acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism. - Da. - Doctorii... - Da. Iar am tăcut. - Mai aveți mașina aia de scris? a întrebat deodată. - Da, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pot să dorm. Trebuie s-o pun pe mama să-mi facă frecție. - Ai reumatism de la vârsta asta? - Și mie mi-e cam frică. Și nu înțeleg de ce, că amigdalele mi le-am scos, și doctorul a zis că din cauza amigdalelor am reumatism. - Și acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism. - Da. - Doctorii... - Da. Iar am tăcut. - Mai aveți mașina aia de scris? a întrebat deodată. - Da, o mai avem. - Mi-ar plăcea și mie să scriu la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mama să-mi facă frecție. - Ai reumatism de la vârsta asta? - Și mie mi-e cam frică. Și nu înțeleg de ce, că amigdalele mi le-am scos, și doctorul a zis că din cauza amigdalelor am reumatism. - Și acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism. - Da. - Doctorii... - Da. Iar am tăcut. - Mai aveți mașina aia de scris? a întrebat deodată. - Da, o mai avem. - Mi-ar plăcea și mie să scriu la ea, dar... - Vrei să ți-o aduc? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asta. Nu e În apele ei. Mergem la budă și ne zgârmănim ca lumea pe cur, pe pulpe și pe organele genitale, apoi ne modelăm o linie de cocaină. Pe care o stingem cu o Glenmorangie ca să ne ștergem de pe amigdale gustul de spermă bolândă a drogului. Pe urmă ne dăm seama că mașina noastră a rămas În parcarea de la serviciu, din cauza egocentrismului curvei Shirley. Luăm un taxi până la Corstorphine, cu aparatul de taxat marcând prețul unei runde cu o curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
așa de ușor acum după ce m-ai îmbolnăvit, șuieră el printre dinți, iar eu tremur din tot corpul, eu te-am îmbolnăvit, ingratule, eu te-am îmbolnăvit? Dar cuvintele mi se împleticesc în gât, se chinuie să iasă, flutură printre amigdalele inflamate din pricina furiei, cine oare pregătise un capitol atât de scurt de viață pentru noi și cum se va termina el și ce anume se va întâmpla cu Noga, iar în clipa în care îmi amintesc de ea, lacrimile încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el spune, dar este deja două și jumătate, iar eu zic, am trecut pe la magazin, am făcut câteva cumpărături. Și unde sunt cumpărăturile, întreabă el, iar eu mă apăr, le-am trimis prin curier, vor ajunge imediat, el urlă, cu amigdalele inflamate, nu te cred, scroafă ce ești, ai fost să te fuți, ai fost să îți primești pula pe care eu nu ți-am putut-o da, eu îl privesc uluită, cum îi voi putea dovedi că se înșală. Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
anumite decizii sau a unei anumite probleme. De cele mai multe ori, răspunsurile emoționale sunt mai puternice. De Martino et al. (2006) au demonstrat, folosind imagistica medicală, că efectele de încadrare sunt asociate cu activitatea unei părți anume a creierului uman, numită amigdală și localizată în lobul temporal medial, având un rol cheie în sistemul emoțiilor (Druckman și McDermott, 2008, p. 300). Totuși, este necesară studierea diferențiată a emoțiilor, dincolo de distincția globală a valențelor emoții pozitive versus emoții negative, dat fiind că emoțiile
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai sau să ți se umfle amigdalele cât casa sau, și mai bine, să îți vină pacostea tocmai în momente ca astea? De bună seamă, Dumnezeu avea ceva împotriva mâncării bune și a sexului de calitate și nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi greu să transmit”. Este alibiul pentru o lungă tăcere, care îl scutește să transmită alte detalii false. Miercuri, 29 ianuarie, notează în jurnal: „Am petrecut noaptea trecută tolănit pe punte, privind luna și reflectând la destinul meu”. Frumoasele mele amigdale! Le-am apărat, într-adevăr, cu dinții. Habar n-am de ce le-am apărat, ani și ani. Ani și ani, de mic copil, doctorii m-au presat să le scot: „focare de infecție”, „porcării”, „rădăcină a răului”, „cuib de microbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
e un fleac!”, „nici nu vei simți...” „e mai simplu decât o apendicită...”, „vei pluti după aceea în al șaptelea cer...” etc. Ca de obicei, o execuție sumară părea o minune a științei și logicii. N-am cedat. Poate pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acel țesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani și ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbușite. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
științei și logicii. N-am cedat. Poate pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acel țesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani și ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbușite. Acum vin doctori mari, șefi de oreleuri, ștabi în pediatrie și susțin nu numai că: „amigdalele nu trebuie extrase din principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că, mari sau mici, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
duc să moară acolo, în acel țesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani și ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbușite. Acum vin doctori mari, șefi de oreleuri, ștabi în pediatrie și susțin nu numai că: „amigdalele nu trebuie extrase din principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că, mari sau mici, dacă nu-s foarte infectate, ele trebuie bine păstrate, fiindcă au un rol progresist în corpul nostru. Ele ne protejează, ele produc globule albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trebuie bine păstrate, fiindcă au un rol progresist în corpul nostru. Ele ne protejează, ele produc globule albe, care globule albe devorează microbii. Ele contribuie la formarea anticorpilor care se luptă cu virusul poliomielitei. Și - mergându-se pe linia reabilitării amigdalelor - se ajunge la ideea că „nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva virușilor cancerigeni!...” Nenorocitele mele amigdale! Ele au ajuns să aibă un destin omenesc... Poveste: „Doi cerbi s-au bătut în Caucaz; coarnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Ele contribuie la formarea anticorpilor care se luptă cu virusul poliomielitei. Și - mergându-se pe linia reabilitării amigdalelor - se ajunge la ideea că „nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva virușilor cancerigeni!...” Nenorocitele mele amigdale! Ele au ajuns să aibă un destin omenesc... Poveste: „Doi cerbi s-au bătut în Caucaz; coarnele li s-au încurcat atât de cumplit, încât nu s-au mai putut separa. Animalele n-au acordat nici o atenție oamenilor apăruți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
percepția fețelor implică o anumită regiune din partea inferior posterioară a lobului temporal, în timp ce recu noașterea emoțiilor transmise de o față umană depinde de alte regiuni, care decodifică semnale emoționale specifice. Partea creierului numită insula anterioară descifrează dezgustul sau durerea, iar amigdala este sensibilă la emoții precum frica. Recunoașterea emoțiilor și înțelegerea semenilor Creierul alocă, așadar, resurse impresionante pentru cele mai importante lucruri atunci când vine vorba de supraviețuirea speciei: recunoașterea emoțiilor și înțelegerea semenilor. Creierul răspunde mai puternic la imaginile cu persoane
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
strâns, încât gâtul ei făcea cute... Codițele fetelor ca niște elice de elicopter, duminica, pe cărarea de pe malul lacului Sopot, când fanfara jandarmeriei cânta melodii zglobii... Prima mea mânătarcă... Ziua în care noi, elevii, am avut liber din cauza caniculei... Când amigdalele mele se inflamaseră din nou... Când mi-am înghițit întrebările... Ceapa are multe foi. Ele sunt nenumărate. Abia ce i-ai jupuit una, că se și înnoiește. Tocată, te face să lăcrimezi. Abia când o decojești spune adevărul. Întâmplările petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trecu la cușca următoare. Retrovirusul fusese creat prin bioinginerie pentru transportarea unei gene cunoscute sub denumirea ACMPD3N7, una dintre familiile de gene care controlau decarboxilaza paraldehidă aminocarboximuconat. La BioGen era numită gena maturității. Când era activată, ACMPD3N7părea să modifice răspunsurile amigdalei și circumvoluțiunea girusului cingulat, în creier. Rezultatul era o accelerare a comportamentului de maturizare ... cel puțin la șobolani. Femelele pui, de exemplu, aveau manifestări precursorii comportamentului matern, de exemplu prin rostogolirea fecalelor în cuști, mult mai devreme decât în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a aeroportului, e așa zăpușeală! Atâta că Dincolo pot să aibă aer condiționat peste tot, dar Gimmi, care ai lui sunt toată ziua afară, Gimmi zice că Dincolo e Încă și mai rău, că de la aer condiționat ți se umflă amigdalele și câte un ochi. Atunci zi-le și tu la babacii tăi să mai stea pe-acasă, l-am sfătuit pe Gimmi. Oricum, aici, la noi, ele erau cu fețele buhăite, de plâns, de râs, de căldură, cu amândoi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
piramidon - așa era pe atunci - sau o aspirină și ne băgam În pat. Dacă ne durea În gât ne spunea să facem gargară cu apă și sare și ne punea comprese cu spirt În jurul gâtului. Dacă ni se infectau amigdalele, le badijona cu albastru de metil. A doua zi nu mai aveam aproape nimic. Mâncam ușor vreo două zile; brânza de vaci, supă de găină, pâine prăjită și ceaiuri din plante medicinale. Când eram deocheați, ne Închina - nu ardea tăciuni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
voi fi comparat, studiat și catalogat ca fiind necorespunzător pentru gusturile ei. Dacă aș fi fost mai în vârstă, cu siguranță m-ar fi păscut un infarct, fiindcă tremuram tot și vena de la gât îmi bătea un ritm alert până în amigdale. Începuse să mă mângâie peste tot și se împingea în mine într-un fel anume care mă scotea din minți. N-o să mă credeți când o să vă spun că eram mai mult speriat, decât excitat. Paturile de lângă mine se mișcau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]