964 matches
-
oameni , este cu putință la Dumnezeu!”. Copilul meu nu s-a făcut bine atunci...au urmat sute de nopți în care moartea părea că va birui, sute de nopți în care lacrimile mele au udat podeaua, iar genunchi mi-au amorțit în rugăciune, sute de nopți în care asistente și medici mi-au stat alaturi ca frați de suferință. A fost primul Maslu, dar nu ultimul. Însă , acela a rămas și va rămâne în memoria mea ca unul în care Dumnezeu
CU SUFLETUL ÎN SCĂLDĂTOAREA VITEZDA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340135_a_341464]
-
avut o priveliște așa frumoasă. Lăzărica își îngrijise cu dăruire soțul, care zăcuse la pat mai mult de cinci ani, iar acum era văduvă de peste zece ani. În asemenea condiții vorbele lui Florea Corcoduș erau ca niște șoapte magice, sufletul amorțit de ani de zile al femeii a început să se trezească, fără să-l repeadă, l-a rugat să se întoarcă cu spatele, pentru că vrea să se îmbrace. Florea s-a retras din șopron, lăsând-o singură pe Lăzărica. -Vino
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
plopii albaștri își scutură armurile printre păsările care sfâșie cerul, cad amfore din cer care nasc oceane de mărgăritare, frnzele murmură prin părul tău, ca vaerul dulce printr-un Levant de poveste, numai ochii mei mai luminează grădini care-au amorțit sub povara primelor brume. sâmbătă, 5 septembrie 2015 Referință Bibliografică: cromografii de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CROMOGRAFII DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377612_a_378941]
-
A doua zi trebuia să aibă loc intervenția chirurgicală și starea Aidei nu era prea bună. S-a întins pe pat, simțea oboseală și durere, însă durerea era suportabilă. Cel mai rău îi provoca febra și sfârșeala. Își simțea corpul amorțit pe jumătate și o chinuia o stare oribilă de teamă și neputință, simțea cum se topea și se scurgea asemeni unei lumânări de ceară aprinse . Cineva veni și îi puse un termometru, apoi vocile începură să se audă tot mai
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
să șteargă lacrima ce corodează lumi Furtuni să-mblânzească în părul celei pe care o aștept... Pe piept nu mai este loc de temeri și regrete. Suspinul Al doilea vis se naște și îmi oferă taina și febra Tenebra ce amorțește priviri și zidește pasul, Glasul ei în palme reci se sparge Și-ncet se retrage fărâmițat, sugrumat și înecat Sub mări, sub uitări, în acorduri de pierdute cântări. Regăsirea E cel din urmă vis pe un rug aprins Și un
3 PENTRU REGĂSIRE de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380546_a_381875]
-
ora cinci. Te rog să scoți serviciul de cristal și dulceața de trandafiri de anul trecut. A fost atât de reușită ca aromă, culoare și consistență... un an bun. Acum era doar o servitoare? Nu mai era prietena ei? Vântul amorțise subit și un val de căldură năvăli de pe terasă prin ușile deschise, direct spre masa pe care Letiția pregătea farfurioarele de cristal, lingurițele de argint și șervetele din mătase. Pe terasă, balansoarul scârțâia ușor, cu o singură persoană în el
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DEZAMĂGIRE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul
DEZAMĂGIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379448_a_380777]
-
Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sub bruma durerii de Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017 Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu
SUB BRUMA DURERII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379547_a_380876]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZBOR BACOVENIAN Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce mă doare durerea ta Cumplit, de inima-mi zvâcnește, Iubirea noastră tăcut amorțește Ecoul ei anchilozează șoapta. Mângâieri cu vorbe n-au efect Imun mi-e sufletul bolnav, Mai pâlpâie a nebuniei firav Sentiment, grăbește-ți pasul lent! Eu incă-s nebuna care crede Că jertfa este leac suprem, Sacrificând o amăgire în tandem
ZBOR BACOVENIAN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381092_a_382421]
-
pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
autostrăzii un indicator pe care scria că mă apropiam de un loc de parcare pentru odihnă, m-am hotărât repede să mă opresc și să mă odihnesc câteva minute. După aproape zece ore de condus, picioarele începuseră să-mi cam amorțească, așa că, am ieșit de pe autostradă, în parcarea bine amenajată: Am observat că avea toiletă publică și am mers înăuntru să mă spăl pe față cu apă rece, ca să mă înviorez: In parcare, se mai aflau doi bătrâni cu o casă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lumini de curcubeu... Lumini de curcubeu își scutură aripile amintirii peste noi și nostalgia unei clipe trăiește în contemplarea unui vis pe culmile speranței prin vâlvătaia ce încinge subtile nuanțe ale sufletelor amorțite în zbucium instinctiv. Viv Zrenjanin, iunie 2016 Referință Bibliografică: Lumini de curcubeu... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LUMINI DE CURCUBEU... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373602_a_374931]
-
fumându-și zborul îți vând patima roșie necomercial invocând pas cu pas ploaia debusolată mă culc cu umbra ta înrămată grotesc mai sare clapa dezacordată a pianului când îmi atingi notele joase nu mai cânta atât de exact mi-ai amorțit sufletul scurs in gamba stângă pas de deux palmele amuțesc numărând nodurile dintre noi câte semne crestate lasciv doar in mine suferă de aritmie nu îmi descânta cu o mie de vrăji sau o nuntă în cer poți încă dansa
PAS DE DEUX de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371521_a_372850]
-
cei doi pescari să mă ridic și am reușit să ajung pe vertical, însă nu aveam stabilitatea de a rămâne în picioare fără sprijin. Au mai trecut câteva minute și m-am putut mișca de pe loc. Piciorul stâng încă era amorțit destul de bine. Cum, necum, am strâns bățul telescopic și l-am pus în portbagaj alături de “neprețuitele“ mele râme. Mă durea piciorul stâng. Nu știam ce are. Unul dintre cei doi m-a întrebat dacă pot conduce așa cum sunt. I-am
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
să...? Dar imaginația frânse elanul rațional. Nu atenuaseră, ci chiar anulaseră orice reacție! Așa se întâmplase, probabil, cu liceanul tolănit pe bancheta din fața ei și dinspre capul căruia căștile proeminente azvârleau difuz în atmosferă niște gâjâituri amuzicale. Că nu era amorțit o dovedi jetul de salivă trimis spre podea, printre picioarele călătorilor. Aha! nu dormeau. Aveau doar o inhibiție în a se manifesta, o inhibiție - rod al scârbei, al nepăsării, ce mai, al nesimțirii... Norocul Mirei fu oprirea în stație. Atunci
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
chiar vorbind unul cu celălat, totuși, niciodată nu au avut prilejul să se cunoască. » Amețesc. Pereții fântânii se învârt că un carusel. Iar eu mă izbesc de ei cu putere. E adevărat. Nu mai simt. Parcă mâinile mi-ar fi amorțite și încleștate cu putere într-un mod inseparabil, de sfoară. Nici loviturile nu reușesc să le despartă. Nu am puterea de a face povestea să se oprească. Nu mai pot nici să mă ridic singură la suprafață. Oare chiar voi
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Când dureri se-nchid în mine, muguri sterpi se-ascund de ploi Florile-și omoară pruncii și rămân copacii goi. Firul ierbii nu-ndrăznește să mai nască-n rădăcini, Amorțit de-atâta iarnă, amputat de-atâtea vini... Norii nu vor să mai plouă peste verde și ne uită Primăverile albastre... și nici cerul nu ascultă Cum mai cerne câte-o umbră dintr-un gând de busuioc, Ce-a uitat să
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345862_a_347191]
-
măcinate de durerea iernii care parcă nu se mai lasă dusă, să numere floricelele timide, tremurând de dorință în demersul minunat pe care-l fac cu sârguință în mult așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi doresc o primăvară a fețelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de întristări și de o imensă silă față de ceea ce ne este dat să
MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ŢARĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345882_a_347211]
-
-mi micșora adâncul, pas cu pas. Toarsă-n lacrimi -atmosfera era ninsă-, Sufletul o pasăre fără de popas... Nu pot să scap de ceea ce mi-e scris Deși, același cer aș vrea să-l văd din nou Și,.. ruptă de pământul amorțit în vis În gându-mi își dezghioacă, clipa, un ecou. Referință Bibliografică: FASCINAȚIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1210, Anul IV, 24 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
aliată în această trudă? Evident! Mai ales când am jucat în filmul „Vreau să fiu actriță“, un „one woman show“. Avusesem o perioadă în care nu mai jucasem roluri foarte grele și n-am vrut să cedez ca artist, să amorțesc, să lenevesc. Și-atunci, mi-am propus să fac acest spectacol, la care mă gândisem de foarte mult timp și care a necesitat pregătire fizică. Mergeam cu bicicleta, eram foarte activă, dar, din păcate, suferind o operație la coloană s-
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
toți legionarii ieri seară. Am mâncat și am băut toți aceleași mâncăruri și am băut aceeași apă. Cert este însă că la ceasurile trei din noapte eu am schimbat garda și i-am găsit pe toți ba dormind, ba fiind amorțiți, într-o stare în care nu se putea vorbi prea bine cu ei. I-am scuturat cu greu ca să-și vină în fire iar după ce și-au revenit n-au putut spune mare lucru. Unul spunea de pildă că s-
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
doftorul și azi vine să o vadă ... -Bine ... Dar, am văzut că și-a revenit ... -E bine să o vadă! E păcat să o pierdem. Își șterse gura cu ștergarul cusut cu motive oltenești, și își întinse picioarele care îi amorțise. -Antonio! Rupe foaia de calendar și adumi-o! Femeia se ridică de pe marginea patului acoperit cu o velință din lână roșie împestrițată cu figuri rombice, intră în odaia de alături și se întoarse cu bucățica de hârtie cu data de 13
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]