606 matches
-
deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns Asya cu o voce ușor Încordată din cauza efortului de a părea sinceră și serioasă. Profesorul de la unul din cursuri ne-a rugat să mergem să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
faceți voi acolo? — Am găsit-o pe Levy, Hal! spuse Norman. — Treceți imediat Înapoi, fir-ar să fie! Senzorii au fost activați. Nu sunteți singuri acolo... și, orice ar fi lângă voi, este al dracului de mare. Norman se simțea amorțit și Încet În reacții. — Și ce facem cu cadavrul lui Levy? — Lăsați-l acolo! Treceți Înapoi! „Dar nu se poate, Își zise el cu Încetineală. Trebuie să facem ceva cu cadavrul. Nu-I putem lăsa pur și simplu „aici” Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În urechi. Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se simți amorțit și stupid. Totul se petrecea cu Încetineală. Apropiindu-se de habitat, văzu că ouăle se lipiseră de cilindri, formând un strat alb și compact. — Grăbiți-vă! strigă Barnes. Grăbiți-vă! Se apropie de voi! Se aflau sub sas și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puse stăpânire pe el. Corpul aproape că-i Înțepenise de frig; știa că doar peste câteva secunde urma să-și piardă cunoștința. Trebuia să deschidă trapa! Izbi În ea, În metalul din jurul ramei, fără să mai simtă nimic, cu mâinile amorțite. Roata Începu să se Învârtească singură. Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni, dar nu putu să se urce În cilindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Deși, cred, nu le va fi ușor, în condițiile în care politicul tinde în continuare să și subordoneze mijloacele de informare și, mai ales, educația, cele două zone în care se pregătește terenul pentru manipularea viitorului votant. Conștiința civică trebuie amorțită constant cu supradoze de senzațional căutat sau fabricat: drogul perfect! Este vorba, sunt convins, de una dintre cele mai subtile și eficiente diversiuni din câte a produs „democrația originală” în România postcomunistă. (revista Plumb, noiembrie, 2013) 133 O problemă de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Deși, cred, nu le va fi ușor, în condițiile în care politicul tinde în continuare să și subordoneze mijloacele de informare și, mai ales, educația, cele două zone în care se pregătește terenul pentru manipularea viitorului votant. Conștiința civică trebuie amorțită constant cu supradoze de senzațional căutat sau fabricat: drogul perfect! Este vorba, sunt convins, de una dintre cele mai subtile și eficiente diversiuni din câte a produs „democrația originală” în România postcomunistă. (revista Plumb, noiembrie, 2013) 133 O problemă de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atent, ceafa proaspăt rasă, urechile mari se înroșiseră puțintel de plăcere, haina de pe el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
leacă de înconjur... Carul porni cu boii blânzi, și cu omul toropit, prin fumul burniței. Boierul, tăcut, își întoarse calul și apucă prin pădure, prin răceala pătrunzătoare, prin oftările domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, și-și simțea mădularele amorțite. Ș-avea și-n el ca o nemulțămire nedeslușită. Și parcă și de el însuși și de roibul care-l purta de jumătate de zi, ud și flămând, îi era milă. Poate s-ar fi bucurat de focul din vatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceasurile mele merg exact, răsucesc butonul aparatului de radio. Muzică! Nu-i nimic, în curând or să dea ora exactă. Melodia, veselă și ritmată, îmi dă o indefinită stare de bună dispoziție. Nu înțeleg, însă, de ce simt mâna stângă complet amorțită?! Încerc să o supun unui effort oarecare, dar mi-e foarte greu s-o pun în mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și cântecul cel șăgalnic răsună, acum, parcă mai altfel, parcă mai natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de vină era alcoolul sau șocul morții Evei (chiar dacă nu mă apropiasem de targă, în sinea mea știam că murise), dar nu-mi aduc aminte nimic altceva din drumul spre casă. Andra-Claudia Nicoleanu Într-o oră Aud sunetele unei chitare amorțite și înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întorcea pe o parte, apoi pe cealaltă, închidea ochii și se simțea foarte obosit, dar nu putea să adoarmă. Cobora spre somn, tresărea, iar cobora spre somn și în starea aceea imposibil de descris dintre somn și trezie, cu mintea amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai astfel, chipuri hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Foc și ștergare. Să răsune Domol și trist ce muzică avem. Vă rog. Viola înc-o dată! Mișcă, Buștean! Hai, muzică! O, dați-i aer! Seniori, regina-aceasta va trăi: Natura se deșteaptă; și căldura Din ea răzbate; n-a stat amorțită Mai mult decât cinci ceasuri; ia priviți Cum se deschide iarăși floarea vieții!1 Thaisa se mișcă, deschide ochii, dă semne că și-a revenit. „Trăiește și spune-ne povestea ta” - acest îndemn al lui Cerimon, omul cu puteri magice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră, trântind ușa și bombănind, supărată de întârziere, în coridorul ce se cutremura sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
taci. — Vezi ce s-a întâmplat? Mi-ai distrus spiritul de inițiativă. Ignatius râgâi. Bine, sper că ai ales un traseu pitoresc, de preferat unul care trece printr-un parc unde unul ca mine, care suferă din cauza picioarelor obosite și amorțite, să aibă multiple posibilități de a se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață, m-au lăsat gleznele. Din fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu va rămâne decât supărare și rușine. Dar asta mai târziu. Deocamdată, sângele Îi vuia În urechi. Cu degetele amorțite, Împinse fermoarul În jos. — Bună spuse el. În geantă, micuțul Jamie McCreath deschise ochii și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atare, determină regresiunea Cosmo- sului în Haos. Dumnezeu (sau o altă ipostază a sa - Sf. Ilie) trebuie să se mobilizeze - susținut de aportul ritual al omului - pentru a răsturna această situație. Într- adevăr, demonul va fi în final învins, legat, „amorțit” - de fapt, (re)cufundat în somn - pentru o perioadă de încă un an. Dar să nu anticipăm. 4. Regresiunea în Haos Iuda cheia mi-a furat Și în rai că s-a băgat Multe lucruri și-a luat : Luă luna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cărei subtext am încercat să-l pun în evidență și cu alte prilejuri. Deși Sf. Ilie folo- sește în luptă o armă strict războinică - fulgerul (care „pălește” = arde și lovește) -, efectul este totuși neașteptat. Iuda nu este distrus, ci doar „amorțit”. „Amorțirea” demonului este o alegorie mito-poetică menită să sugereze readucerea lui Iuda în starea de nonmanifestare, în starea de „somn nepomenit” care, așa cum am văzut, îi este proprie. într-o versiune asiriană a Mitului lui Zu (demonul care fură din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la rană cu tiriiac” (mss. BAR nr. 842, din 1819). în ceea ce privește narcotizarea animalelor, se știe că țăranii români obișnuiau să folosească diverse droguri naturale la vânat și pescuit. Unele plante narcotice erau puse în apa râurilor sau a bălților, peștii amorțiți fiind prinși apoi cu mâna sau plasa. Sunt tehnici arhaice de pescuit, care au supraviețuit în unele enclave. Le întâlnim, de pildă, la triburile de indieni din junglele sud-ame- ricane. Printre altele, acolo se folosește o plantă numită timbo, „ai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un geograf roman, Solinus (secolul al III-lea), relata aproape identic același obicei trac : „în timpul prânzului, soții [= bărbații] înconjoară vetrele, aruncă în foc sămânță din buruienile pe care le au și, după ce sunt loviți de mirosul [= fumul] acestora, cu simțurile amorțite, simt o veselie asemănătoare cu beția” (Collectanea rerum memorabilium, 10, 5). Tracii practicau astfel de fumigații euforizante la ospețe (de nuntă, la Solinus), ca alternativă la beția provocată de vin. Asemănarea izbitoare dintre cele două texte, precum și dintre alte pasaje
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stătea încă ascuns aflase că cinci creștini fuseseră prinși, însă sentimentul că avea de îndeplinit o misiune îl îndemnase să se ferească de o soartă asemănătoare. „Dacă totuși, Doamne, nu mai ai nevoie de mine, murmură el masându-și picioarele amorțite, mă poți chema oricând la Tine. Știi doar, mai bine decât oricine, că eu nu țin deloc la viața mea.” Ceva negru și moale trecu pe lângă piciorul pe care-l masa. Un șobolan dintre cei care-și aveau ascunzătoarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i vede, cazacii s-au dat jos de pe cai, dimpreună cu unul dintre militarii de pe capră, au scos niște sape din lădița trăsurii și au început să sape în grabă o groapă. Când groapa fu săpată îndeajuns, țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu niște lopeți, groapa fu astupată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
hălăduiască pe câmpul fanteziilor, când intri sub magia ficțiunii nu-ți vine să te mai întorci la realitate. Important e să te sucești după cum vrea sufletul tău. Ai scris câteva romane care au stârnit, pe biata noastră piață de carte amorțită și amorfă, ecouri de critică însemnate. Cine te-a citit nu a regretat, pentru că ai "spus povești" pline de sens, curate ca scriitură, ca mesaj. În ce teritoriu te simți mai bine, al poeziei sau al prozei? Cum motivezi "derapajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]