1,343 matches
-
șapte și ceva, m-am dus la petrecere. Ziua se mărise deja cu vreo două ore, păsările cîntau toate deodată, pregătindu-se de culcare, și liniștea aia deplină cuprinsese deja pămîntul întreg și parcă doar iarba mai respira, iar rîul amuțise și el, scurgîndu-se leneș printre pietrele pe sub care se ascundeau peștii. Estera întinsese masa în camera de la stradă, deschisese ferestrele, pusese ghivecele cu mușcate pe pervaz, aranjase covoarele și fața de masă albă parcă strălucea și ea, bucuroasă de musafiri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
trag din stele, Poeții leagă vremile-ntre ele” ... Sunt șaisprezece veacuri de la tine, Mai ard și-acum făcliile latine” Articolul acesta face elogiul puterii poeziei, ca arta de a supraviețui, în pofida împrejurărilor neprielnice, când crizele și războaiele ciclice fac să amuțească artele. În eseul cu titlul „Metafora - ca ritm al gândirii poetice”se face afirmația că metafora este de sorginte filosofică. De fapt, metafora este poezia însăși și este rezultatul exprimat al unei comparații subînțelese, unul din termenii comparației fiind eludat
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
a plecat glonț pe ulița pustie. A convocat toată familia și a interzis de la bun început ca cineva să ia apărarea celui pe care‑l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuțit toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotit‑o ca fiindu‑i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
unice, de altfel, în lume. Bătrânii au transmis credința că în noaptea din ajunul Ignatului, animalul ce urmează să fie sacrificat își visează cuțitul sau se visează la gât cu mărgele roșii. De asemenea, se spune că, înainte de tăiere, porcul amuțește ore în șir ca și cum ar simți că i se apropie sfârșitul, moment denumit în popor tăcerea porcului. Ritualul de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloși pentru că aceștia vor transmite animalului starea de teamă, fapt ce îl
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
poetul și-a găsit și un maestru Zen care îi invită pe cei doi îndrăgostiți la o petrecere a zăpezii: „ Presimt că maestrul Zen / ne va invita cât de curând / la o petrecere a zăpezii / să o admirăm până vom amuți / apoi vom migra spre primăvară / cu dulci amintiri în gând / pe o vale plină cu flori de cireș / zile întregi împreună / vom colinda nerăbdători / prin munți gustând vântul și ploile verii / oprindu-ne la câte-o mănăstire / năpădită de ferigi
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
ți-ai raporta mișcarea și debilitatea la măreția forței suverane, pe care o degajă această “entitate”, totuși pământeană. Întinderi, trecători, poduri naturale ce leagă maluri și surpușuri de stânci, aparent neclintite, “încovrigături” nedefinite în curs de configurare și în fața cărora amuțești dorind să anticipezi un final la care nu vei mai putea fi martor, unele “crevase” adânci ale căror hăuri n-au văzut niciodată lumina zilei, dar nici n-ai vrea să le privești, care nu sunt îndeajuns de cercetate de
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
se brusc de pe scaun. Uite așa... bine! a răspuns ea în doi peri. Tu de unde știi, că doar nu ți‑am spus? - Te‑am văzut cu ochii mei... Credeam că ești femeie serioasă. Ești o târâtură, asta ești! Amalia a amuțit la această acuzație neașteptată și, mai ales, nemeritată. Era lovită direct, cu brutalitate, fără menajamente și a dorit în clipa aceea să se deschidă pă-mântul, s‑o înghită. L‑a privit lung, surprinsă, derutată, descurajată. Nu știa ce să facă
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
purta tristeți copleșitoare. Dacă mă vei uita, iubirea mea Florile petalele-și vor scutura, Izvoarele de dor vor lăcrima Copacii de haine se vor dezbrăca. Dacă mă vei uita, iubirea mea Soarele să zâmbească va înceta, Privighetorile din crâng vor amuți Sălciile de lângă lac se vor jeli. Dacă tu mă vei uita, poate, Ziua se va preface-n noapte, Măreața luna, încetișor va păli Stelele pe cer nu vor mai sclipi. Dacă mă vei uita, iubirea mea Flori de gheață vor
DACĂ MĂ VEI UITA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355696_a_357025]
-
versurilor. Nici visul nu îi este străin autoarei. Din el construiește imagini poetice care curg dintr-unul în celălalt: „adun cuvintele sub frunze de mălin / să nu le atingă jarul verii / cu voi vreau să cunosc / plutirea și zborul // inima amuțește // mă prefac în cruce / pe scena dintre stele / brațele se zbuciumă în ritmuri / de rock și samba / să lepede cuiul // dimineața / îmbrățișez alt vis” (spre altă zi). Citind volumul de versuri „Umeri de flori” - n-am avut nici o clipă impresia
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
-o, doi oameni? Ușa era întredeschisă, ca și cum îl aștepta. A trecut pe lângă bucătărie fără să-i arunce măcar o privire soției. A tras televizorul din suporturi și l-a pus pe masă. - Ce faci tată? Auzi în spatele lui vocea fetei. Amuți pe loc. Nu putea să scoată un cuvânt. Fiica lui, cea mai frumoasă fată din lume, veni spre el să-și ia sărutul matinal. S-au îmbrățișat ca niciodată. A sărutat-o cu acea dorință pe care ți-o dă
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
nu ține socoteală de rău; nu se bucură de nedreptate, ci se desfată de adevăr. Ea toate le acoperă, toate le crede; toate le nădăjduiește, toate le indura. Dragostea nicicînd nu încetează. Fie profețiile, se vor spulberă; fie limbile, vor amuți; fie știință, va dispărea. Țărmurita doar ne este știința și mărginita ne este profeția. Dar cînd va veni desăvîrșirea, ceea ce este nedesăvîrșit va dispărea. Pe cînd eram copil, ca un copil vorbeam, ca un copil cugetam, ca un copil judecăm
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
munții, în hulpave adâncuri, Iar stâncile de gheață se sfarmă-n zeci de mii, Împrăștiind răceala în cele patru vânturi, Trezind din amorțire întinsele câmpii. Deodată-ntreg vacarmul se pierde-n depărtare, Pe loc se-oprește vântul, iar orga-a amuțit. Pe boltă astrul vieții strălucitor răsare Și mângâie, prin raze, pământul înverzit. La țărm, din spuma mării, apare o zeiță, Cu aură pe frunte și ochi de peruzea, Din flori de aur poartă pe cap o coroniță Și-n rochia
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
Au tremurat șefii moabiților, Canaanienii s-au umplut de teamă, Simțind că-n fața Ta or să dea seamă, Spaima și teama au căzut asupra lor, Venite parcă dintr-un zbor. Atunci când Mâna Ta a făcut fapte mărețe Ei au amuțit ca piatra, trupurile lor păreau să înghețe. Până a trecut poporul Tău, Doamne, neamul ce ai mântuit. Tu îi vei aduce și așeza în Țara lui Israel ce le-ai dat-o, la Templul pe care Ți l-ai pregătit
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
e mult mai terna! Imaculata, pură... delicată, Să te ating cu gîndul aș muri, Cînd tu esti o lumină-adevarată, Eu mă întreb, atunci, de ce-aș mai fi?! Ce-i fericirea? Poate o scînteie... Un fir de iarbă ce a amuțit, Atunci cînd tu, iubire, ca o fee, Ca o lumină-n viața-mi te-ai ivit! Și cerul... o scînteie înflorita În tîmpla mea, pe tine te iubește! Secundă are gust de agurida, Si ca un vis în suletul meu
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
-o, doi oameni? Ușa era întredeschisă, ca și cum îl aștepta. A trecut pe lângă bucătărie fără să-i arunce măcar o privire soției. A tras televizorul din suporturi și l-a pus pe masă. - Ce faci tată? Auzi în spatele lui vocea fetei. Amuți pe loc. Nu putea să scoată un cuvânt. Fiica lui, cea mai frumoasă fată din lume, veni spre el să-și ia sărutul matinal. S-au îmbrățișat ca niciodată. A sărutat-o cu acea dorință pe care ți-o dă
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
fi un amănunt în zodie de vânt, Dar visul este vis.N-am cum să vin, să-mi fii, Zălog îți las un mac în fiece cuvânt! Păstrează-l în albumul cu amintiri perene, Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuți de ploi, Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene, Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi. Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune, Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart, Sub pleoape să porți îngeri
ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369803_a_371132]
-
buze sfidător, ridicând fruntea acoperită până la sprâncenele groase de baticul negru. - Să aveți grijă să-mi luați un copârșău pe măsură, să nu hie prea strâmt! - Da’ cum boala om putea noi știi asta? - Să-l încercați, cum alta? Nora amuți la gândul încercărilor prin care trebuiau să treacă pentru a găsi copârșăul destul de larg cât să cuprindă trupul imens al mamei omului ei. Îl vedea parcă pe Tănase rostogolindu-și mama moartă dintr-un copârșău în altul, până nimerea măsura
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
s-au clătinat. Căderea trunchiului de sute de ani, a făcut să zboare porumbeii poposiți pe acoperișul caselor, au alergat în disperare pisicile și câinii, și orice ființă vie s-a zguduit rămasă fără cântec, strigăt sau vorbă. Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui fierăstrău mare aducător de moarte. Am privit trunchiul chinuit și am auzit prohodul intonat de cerul îngreunat de nori. Au tăit copacul din fața ochilor mei. L-au desfăcut în cercuri dând frâu liber furtunilor să se
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
ochi ca să te privesc nu din ceața colțului gurii ci din încheietura mâinilor care se roagă -Nu mă lăsa! -A câta oară să îngenunchez neplecarea ta din zona Semnului de mamă? Înălțător e Sfertul de timp.... în care veioza a amuțit de plăcerea Întunerecului Referință Bibliografică: CINE ZICEA CĂ LUTUL NU DOARE? / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1820, Anul V, 25 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CINE ZICEA CĂ LUTUL NU DOARE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370384_a_371713]
-
oprește pentru a-l asculta pe cel ce o făurise. Punctul de vedere pătrundea exact în locul încins de vibrații, iar gură i se încleșta într-o perpetua memorare a rimei. De fiecare dată când se urcă pe scenă, zgomotul ploii amuțea în favoarea poeziei criminale a cuvintelor. JURNAL Ce să înțeleg: Că dincolo de seară și de dimineață, există o înregistrare a performanței umane. Sa inteleg că ne permitem luxul de a garanta somnul și visul, de a sugera zâmbetul și iertarea. Sa
LEXEME de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369469_a_370798]
-
în fond, „un timid pentru că era un orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobilitare împrăștiate din pipele iluziei, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea”. Chiar dacă trăia în credința originii sale aristocratice, el nu făcea altceva decât să joace un personaj, posibil chiar al unuia care va popula scrierile sale, Mateiu rămâne unul „curios, ciudat, punct de plecare al unor legende, în care, poate, mitomania
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
Ce frumos miroase și ce curat este peste tot! Ești extraordinar, Eugen! Adevărat, în toate cele trei camere, în bucătărie și baie sau pe balcon, era curat și toate lucrurile așezate la locul lor într-o ordine aproape perfectă. Iuliana amuțise. Nu a crezut vreodată că un bărbat, singur în casă, poate întreține atât de bine ordinea și curățenia. - Nu te supăra de întrebare, te rog, Eugen! Ai o femeie angajată în casă? îndrăzni Iuliana, impresionată cu adevărat. - Hm! Mă așteptam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
băă, dacă vrei să stau de vorbă cu tine și atunci, tu trebuie doar să-mi răspunzi la vreo întrebare, bă, dacă am chef să ți-o pun, că, de regulă, eu nu stau de vorbă cu toți pârliții. Mărășteanu amuțise și, rezemându-se în coporâia coasei îl privea uluit, cu ochii mari. Congestionat, cu ochii să-i iasă din orbite, Casapu continuă, făcând spume la gură: --Ce te uiți la mine ca un bou? Ai venit aici cu turma ca să
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
stoicism obrăznicia, ca să vadă până unde le merge ticăloșia. Șefu’ l-a anunțat că trebuie să-și deschidă un cont în bancă, în care să-i intre zecile de mii de roni, adică sute de milioane de lei vechi.Colegii amuțiseră. Cu fețele galbene de invidie, începură să îl roage ca să-i împrumute. La tăcerea lui, deveniră agresivi: ce bă, n-ai de unde? I-a privit stupefiat: mama voastră!..a spus în gând.Voi mă înjurați și eu să vă împrumut
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
el continuă: - Ăsta e un semn divin... - Crezi?, pufni ea zgomotos. - Sigur... - Dar poate că e taman invers... Mai știi? Lolek se încruntă. - Păi, dacă până și soarele s-a ascuns... se scuză ea ridicând ingenuu din umeri. Posomorât, el amuți mutându-și privirea în lungul străzii. Mai mult o făcea pe supăratul decât era. Dar peste toate amintirile gingașe, de una singură își aduse aminte în mod expres. Vindecarea miraculoasă a sufletului aflat încă în derivă aduse cu sine șoapta
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]