490 matches
-
imitare stângace și grosolană a poeziei "Zdreanță" (titlul "poeziei" mele era "Firuleț...). În 1977 am avut ocazia să-l fi cunoscut prin Vasile Copilu-Cheatră pe Salvator Dali care mi-a marcat în mod deosebit imagistica și penetranta dragoste pentru metaforă, anaforă și zeugmă. A.B.Dar modele literare ați avut? Desigur, foarte multe. La început ca pe toți de altfel Eminescu pentru care am dezvoltat o obsesie (I-am și tradus poemele integral), dar și Bolintineanu sau Bacovia. Din literatura germană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din satul apropiat Ungureni, existent și astăzi, care și-a găsit loc, prin căsătorie sau prin cumpărare, în moșia răzășească Filipeni. în recensământul din 1774, între cei 7 scutiți de bir este înscris Ion Hălmaciu, vornic în Filipeni, iar o anafora din 1803 vorbește de popa Andrei care slujea la biserica ridicată de boierii Rosetti, biserică mutată apoi în satul Lunca, la 1840, însă locuitorii nu mai păstrează nicio amintire despre existența unui loca de cult. Locul care se cheamă „La
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aceste obiective au fost deja îndeplinite (apa și Monumentul Eroilor de la biserica din Lunca, iar biserica nouă din Fruntești era în faza de turnare a bolții la 21 august 2009, când autorul a fost în documentare în satul Fruntești. O „anafora” (raport către domnitorul țării) târzie, din 1803, în legătură cu un procesă dintre răzeșii din Fruntești și moșierul Rosetti în care sunt înregistrate actele doveditoare, se referă și la documentul din 5 iulie 7256 (1748) în care este amintit „feciorul popii lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei era vornică sau vataman. Așa cum am arătat [vezi: supra], bejenarii s-au așezat în diferite locuri pe moșia Filipeni: în Știubiana, în Slobozia, în Dobreana și în lunca Dunavățului, dar nu formaseră pe deplin satul numit Lunca. Într-o anafora (raport către domnie) din iunie 1839, în care sunt înregistrate actele răzeșilor din Fruntești, cu pretenții asupra moșiei Dobreana, este înscrisă la punctul 17 - un izvod (inventar) din 26 martie 1818, iscălit de medelnicerul Boghici, cuprinzător de 588 lei ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de 588 lei ce s-ar fi împlinit de la dumnealui Iordache Roset pentru niște stupi și de la bejenari ce i-au fost luat Roset, mai însemnând 422 lei ce ar fi fost rămași să împlinească pentru niște dijmuiri. Izvodul din anafora nu amintește satul Lunca, nu era constituit la 1818, deși câteva case erau în lunca Dunavățului. Chiar după ce sediul comunei s-a mutat în Lunca, după reforma administrativă din 1865 datorată lui Al. I. Cuza, nu avem primari și notari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cei ce se Împărtășesc Împreunăă se află deja Într-o unitate de credință, pentru că s-au Împărtășit și mai Înainte din același trup și sânge al Domnului, Începând din momentul ce a urmat Botezului. De aceea Încă mai Înainte de anafora liturgică (de rugăciunea ce precede prefacerea) toți credincioșii cântă: ,,Să ne iubim unii pe alții, ca Într-un gând să mărturisim” și rostesc Împreună Crezul. Apoi se Împărtășesc Împreună pentru sporirea acestei unități.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici ale limbilor nonconfiguraționale sunt: topică liberă, determinată pragmatic, nu sintactic; construcții discontinue; anaforă nulă; sistem cazual bogat care codează relațiile tematice; sistem de acord bogat; absența elementelor expletive; absența unui constituent VP organizat sintactic și a asimetriilor subiect-obiect (v. Hale 1983; Donohue 2002; Legate 2001; Ledgeway 2012: 71). Cercetările ulterioare (ale lui Hale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la dreapta verbului deplasat în domeniul flexionar (IP); derivarea prin topicalizarea VP (23) presupune ca obiectul să se deplaseze odată cu verbul la stânga subiectului in situ (Spec, vP). Cele două strategii derivaționale se corelează cu o serie de alte fenomene sintactice (anaforă sintactică, deplasare la periferia CP, disponibilitatea structurilor VSO), după cum vom arăta imediat.Astfel, în galiciană, portugheza europeană, spaniolă și română, topica VOS este derivată prin object shift (22), pe când în catalană și italiană, topica VOS rezultă din topicalizarea VP (22
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la stânga subiectului: în structura din (22) obiectul c-comandă subiectul, pe când în structura din (23) obiectul nu c-comandă subiectul (întrucât este adânc încastrat în VP-ul deplasat). Astfel, obiectele deplasate prin object shift se pot angaja în relații de anaforă sintactică de tipul legării variabilelor (27)19 sau al încălcărilor Condiției C20 din Teoria dependențelor anaforice (engl. Binding Theory, Chomsky 1981) (28): (27) a. Nu l-a certat pe niciun copili maică-sai. b. Ieri l-a vizitat pe fiecare studenti
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Tăiată de un fluviu adânc, bătrân,/ Ce pe-a lui spate văluroase pare/ A duce insulele ce le are-n el -/ O vale cât o țară e grădina/ Castelului Miradoniz". Am subliniat repetițiile "reziduale" (codri, vechi), dar voi semnala și anafora, repetiția la început de vers a substantivului "vale", ca și faptul că poetul, ca să zic așa, nu se mai stăpânește și acumulează, dă naștere la noi și noi repetiții. "Munte" reprezintă repetiția "modulată" a lui "munți", de dinainte, "negre" a
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă. Inflația de anafore, comparații, metafore și alte construcții simetrice, de parcă poetul șiar pune în scenă disperarea în forme fixe, e susținută de o un vocabular expresionist leneș. Oriunde te-ntorci, aceeași proliferare de organe bolnave și de eviscerări strict decorative: „mâinile erau un
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
zar de zahăr... Primind din mîna lui, o mînă cum n-am mai văzut mai frumoasă decît la episcopul Gherasim Safirin, ale căruia degite lungi ivorii, cu unghii ca migdalele înguste, serveau binecuvîntarea suav iconografic, bucata de zahăr, ca o anaforă pură, Odobescu m-a prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
beau paharul pe nerăsuflate. Cogâlc, cogâlc, s-a dus. Imediat lângă mine se află consăteanul poet Andrei Burac și nu se cade să-l întârzii. I-o fi și lui "o" sete. Paharul devine în acest caz de folosință colectivă. - Anafora lor de americani! suduie Nichifor, fratele tatei atunci când a ajuns paharul și la el. - Ce ai cu americanii? îl întreb. - Anafora lor, ei au despărțit frate de frate! Din via tatei n-am băut vin niciodată. Must, da. Îmi amintesc
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
cade să-l întârzii. I-o fi și lui "o" sete. Paharul devine în acest caz de folosință colectivă. - Anafora lor de americani! suduie Nichifor, fratele tatei atunci când a ajuns paharul și la el. - Ce ai cu americanii? îl întreb. - Anafora lor, ei au despărțit frate de frate! Din via tatei n-am băut vin niciodată. Must, da. Îmi amintesc. La adusul strugurilor pe bătătură, tata ne îndemna pe noi copiii, să-nvârtim de-un lemn-pârghie de jur împrejurul teascului ca să strivim boabele
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
ci acolo așa, o bucățică - dar și-aceia mai la o margine de tarla - face o cerere la președintele colhozului și dacă el, președintele colhozului îți aprobă cererea, aiasta-i bine, dacă nu, rămâne nu. - La noi încă-i colhoz, anafora lor de americani! răbufnește unchiul Nichifor bătând cu pumnul în masă, pumnul de la mâna cea bună, cea sănătoasă, vie. Dintre toți frații tatei, doar Nichifor mai trăiește. În beci are pregătit un poloboc cu vin negru care va fi împărțit
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
fost la adunări de sectanți, i-am primit în casă. 171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva. 172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc. 173. Am dat anafora pe jos. 174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcție de cele ce visez. 175. Am cântat și am ascultat cântece lumești și sectare. 176. Am jucat și am mers la discoteci și alte petreceri anormale. 177. Am
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
discuțiile altora, desi nu-mi folosea și îi deranjam. 182. Am intrat în Sfanțul Altar. 183. Am moștenire și n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o. 184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie. 185. Am luat anafora și agheasma, desi mâncasem sau băusem apă după miezul nopții. 186. Am râvna nesocotita, habotnicie( post mult încât poate m-am și îmbolnăvit, milostenie fără socoteală încât suferă cei din casă etc.). 187. Nu m-am rugat totdeauna cu fața
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
bog-lero nu ar fi decât iterația daco-rom. doamneler, iar hoja, lero, dolerija o atestare a daco-rom. hoi leronda lerului doamne (G. Dem. Teodorescu, Poesii populare, p. 43). Formule care pot fi explicate ca supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus anafora de adstrat creștin Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
suprem, zeu’, ca în cazul lat. domine sau daco-rom. doamne. Revenind la colinde și la sintagma lerui ler, putem concluziona acum că ea traducea un ’Domnu-i doamne’, sau ’doamne doamne’, o invocație căreia adstratul latin i-a subliniat sensul cu anafora lat. „doamne”, rezultând lerui ler doamne. De remarcat că în colindele noastre religioase, deci mai recente, regăsim demonstrată toată această tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn ș-a nost domn”, sau „Domnule, domn din cer”, etc. Așadar, ler
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
remarcat că în colindele noastre religioase, deci mai recente, regăsim demonstrată toată această tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn ș-a nost domn”, sau „Domnule, domn din cer”, etc. Așadar, ler poate fi echivalentul precreștin al lui doamne, anafora de adstrat creștin nefăcând decât să-i sublinieze lexemului remanența sacrală, cea care descinde din miturile despre Llyr, zeul celt al apelor și al furtunii, o divinitate extrem de importantă pentru orice cult agrar. În marginea acestei concluzii, putem opina și
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
și cel puțin un simpozion - este limba de lemn care considerăm că neapărat trebuia să figureze în D. Noua ediție a D-ului cuprinde o substanțială "remaniere"și la capitolul "sensuri noi"la articolele existente în ediția primă precum acord, anaforă, diastratic, macrostructură, stare etc. Credem însă că chiar o seamă dintre noile intrări ar trebui să fie îmbogățite de ex. la insulă s-a adăugat, în ediția a II-a, pe lîngă accepția din gramatica generativă, sensul de Insulă lingvistică
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
pe Antim, definind, tocmai datorită contrastului asumat, calitatea artistică a temperamentului său rămîne forța discursului moralizator, cu care sînt denunțate vituperant moravurile decăzute ale contemporanilor - de cele mai multe ori, referirile sînt chiar la cei prezenți, accentuîndu-se latura kairotică a enunțării -, iar anafora și interogația retorică marchează stilistic acest tip de expresie: "Dară ce voiu să zic de nesimțirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toți pătimesc, toți sînt în scîrbe, toți suspină supt jugul cel greu al nevoii". Merită evidențiate atît crescendo
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului, alegoria, comparația, definițiile lirice, imaginile poetice sau anafora sînt doar cîteva dintre instrumentele literare utilizate de Antim și care situează indiscutabil textul Didahiilor în cîmpul artistic. Ca și în cazurile cele mai notabile ale începuturilor literaturii române - cronicar, D. Cantemir, I. Budai-Deleanu -, opera lui Antim, deși subordonată inițial
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori, din momentul în care viețile noastre s-au intersectat. Cine este Mihu, dincolo de bărbatul înalt, ușor grizonat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]