2,471 matches
-
soare vechi Cât o palmă de înalt, Îl iau plopii de urechi Fără scară, fără salt. E bolnav de veșnicii Câte-a tors și-a îngropat, Câte umbre și stihii Între timp a destrămat. Soare umil, saore mic Cât o ancoră abea Înfloritu-i-a în spic Dulcea somnului zăbrea. O să doarmă iar blajin Undeva adânc și cald Rotunjindu-ne cu chin Pentru mâine alt smarald. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942 PREFAȚĂ Gingaș întâi
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? Referință Bibliografică: CLIPA / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015
CLIPA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370292_a_371621]
-
materia decurge din Cuvânt, se structurează în „galaxii de cuvinte“; expansiunea cosmică începe din unitatea A „opusă“ lui Unu: Îl opun pe A lui 1. / Nori peste semne. // Explozia inimii în desimea ei / rabdă să se spargă trupul. Gând cu ancoră A, / în zeama gânditoare a creierului. / Credeam că totul vorbește. / A - m-a despărțit de auz. // Templu al cuvântului, A, / rugarea trupurilor noastre fumegânde - / vulturul ți l-am ucis / schimbându-te în lucru. / Gândire devenită strigăt, / înzdrăvenind un mormânt. // A
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
vâsle pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns cam la o milă marină (1830 m) de țărm. Speram să cădem pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării unde să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care punem râme negre
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
plastic, cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai să fie roșie pipota, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. Mâine ne schimbăm între noi. Guvidul mușcă frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
de seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai s-o tăiem că nu mai ajungem la mal. - Gata, scot voltele. Ridicăm ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luăm spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luăm spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
faptul că mai aveam peste optzeci de kilograme în plus în barcă, adică pe bătrân. Dar după o jumătate de oră, am ajuns destul de departe de mal, spre nord, acolo unde Venus era mai aproape decât Saturn. Bătrânul a aruncat ancora și am început pescuitul. Mergea bine. Guvidul trăgea nervos de momeală, iar eu aveam râmă neagră, plăcerea lui, după pipota proaspătă de un roșu carmin, mai ales dacă este de la pasărea de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
luau valurile pe sus și o depășeam pe cea cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
O sinteză a sufletului românesc care și-a păstrat neatinsă esența, indiferent de locurile geografice și de mediile spirituale în care a fost nevoit să trăiască, o găsim în mărturisirile Milenei Munteanu: “Bănuiesc că fiecare din noi a pus o ancoră undeva, fiecare are un loc esențial, de reper, un loc pe care îl poartă în suflet oriunde s-ar afla. Despre mine știu că oriunde aș fi făcut umbră pământului, tot acasă am rămas, gravitând în jurul casei, înfipt nu departe
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
vorbi încă cu broaștele și cu florile dar, dacă vreodată ar trebuit să să vorbesc de o Dragoste, va fi inima de mama, vocea să, căldură ei, ce dă culoare, dulceața pasiunii mele, spre Poezie AMORE DI MAMMA Forse... camminerò ancoră tra le felci del ruscello, o forse morirò e rinascerò e parlerò ancoră con le râne e con i fiori, Mă se mai dovessi nuovamente raccontare l'Amore, sarà îl cuore di una mamma, la sua voce, îl suo calore
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
să vorbesc de o Dragoste, va fi inima de mama, vocea să, căldură ei, ce dă culoare, dulceața pasiunii mele, spre Poezie AMORE DI MAMMA Forse... camminerò ancoră tra le felci del ruscello, o forse morirò e rinascerò e parlerò ancoră con le râne e con i fiori, Mă se mai dovessi nuovamente raccontare l'Amore, sarà îl cuore di una mamma, la sua voce, îl suo calore, a colorare di dolcezza îl sentiero della mia Poesìa. TRĂIM IUBIREA Trăim dragostea
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
lemn cu aplicații de mărgele și flori ceramice, coliere din bumbac cu mărgele. Dumitrescu Mihai și Niculina (București), economiști, pensionari din 1981, lucrează zaruri, podoabe și mărțișoare din os. Mărțișoarele au ca modele: zodiacul, soarele și luna, Maica Domnului, inimioare, ancoră, cruci, inițiale, elemente vegetale: ghiocei, floare-de-colț, trifoi, frunză de arțar, elemente animale: colți de animale, căluț de mare, pasărea colibri. Printre bijuteriile expuse pot fi admirate: pandantive, broșe, brățări, coliere, cercei, inele. Raluca Bob (București) face parte din „Asociația Torcătoarelor
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
dragostea aceasta o determinare de a lua ca punct de sprijin pe toate valurile vieții, muzica. O șubredă corabie duce soarta omului în gura mării care clocotește și îneacă vapoare titanice. Dar cântecul, pentru Cătălin Crișan, a fost și este ancoră care nu-l lasă smuls de torent, a fost și este timonă care-l navighează pe azimuturile idealului, a fost și este pavilionul identității sale în largul muzicii ușoare românești. Ce cântăreț putea ajunge elevul Mihaelei Runceanu? Unul celebru, fără
CĂTĂLIN CRIŞAN. CERTĂ PERENITATE A POPULARITĂŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353720_a_355049]
-
alungat de foc. CAPITOLUL 120 DESPRE TREI MONAHI MORȚI GĂSIȚI DE PESCARI FARONITI Ne povesteau niște pescari fanoriti, următoarele: Într-o zi am plecat la Vuhri dincolo de marea Roșie. După ce am pescuit mulți pești ne-am întors și am aruncat ancoră la Pteleu. Voind să trecem în Rait, am fost împiedicați de vânturi potrivnice și am fost ținuți pe loc din pricina furtunii de mare, nouăzeci de zile. Mergând prin puștiul acela care se găsea aproape de locul de unde n-am mai putut
LIVADA DUHOVNICEASCA (39) de ION UNTARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347192_a_348521]
-
erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau în urmă un pomișor sau o floare Iar Vița de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în cer, și că de fapt ea , Vița-de-vie era, Ancora care lega cerul de pământ Care nu era Pământ Ci era o plămadă care avea pe ea Urmele unor neasemuite mâini. Referință Bibliografică: Vița-de-vie / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
spectacolul zilei începe, zeul soare își desface razele. Acum se deschid ferestrele sufletului și intră clarvăzătoarele ploi cu eșarfe. Norii se prind de mâini și se scutură în seninul albastru al apelor. Mă desprind ușor din ceața privirii, ca o ancoră de țărmul nemulțumirilor, când se descompun pescărușii pe valuri și marea fuge de corăbii, să rastălmăcească adevărul pe care nicio minte din lume nu-l va descoperi. Referință Bibliografică: Răstălmăcire / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319
RĂSTĂLMĂCIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357355_a_358684]
-
faptul că mai aveam peste optzeci de kilograme în plus în barcă, adică pe bătrân. Dar după o jumătate de oră, am ajuns destul de departe de mal, spre nord, acolo unde Venus era mai aproape decât Saturn. Bătrânul a aruncat ancora și am început pescuitul. Mergea bine. Guvidul trăgea nervos de momeală, iar eu aveam râmă neagră,plăcerea lui, după pipota proaspătă de un roșu carmin, mai ales dacă este de la pasărea de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
luau valurile pe sus și o depășeam pe cea cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
mai abordase escaladarea pe această latură și, poate tocmai din acest motiv, se opri pentru câteva clipe să aprecieze cam cât a urcat pentru a ști dacă frânghia ar trebui desfăcută deja. Dotat cu toate cele necesare, de la cordele elastice, ancore și pitoni stâncă, până la mănuși speciale, ochelari, Iustin se simțea stăpân pe situație, așa încât se mișca relaxat, cu plăcere, putându-si permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Și am pierdut tot ce-am avut, Doar lacrima mai îndrăzneață A curs mereu și n-am știut. M-ai risipit prin viața ta fără să vrei Și m-ai făcut și cupă din care tu să bei Sau poate ancoră de care să te prinzi Atunci cand pașii tăi vor deveni timizi! Îngerul meu, Mă întreb de vei mai vrea de-acum Să fii iubita mea și-a cerului lumină, Sau poate că iubirea s-a prefăcut în scrum Din vina
INGERUL MEU de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358493_a_359822]
-
a fost Consilier independent al orașului Moldova Nouă, apoi Consilier județean independent pentru județul Caraș-Severin și membru al Alianței pentru Pace din România. Este un adevărat învățător de lege. Din poeziile lui Mihai LEONTE, desprindem speranța, iubirea, credința ca de pe ancora ce se înalță în timpul furtunii și spațiul pe care îl visează omenirea în permanență. A căutat să limpezească unele lucruri despre care cititorul nu a fost informat înainte. Prin imagini curate a implementat profund în versuri, dobândirea libertății. Dar mai
METAFORE APRINSE 2012 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358474_a_359803]
-
economice pe care le avea la îndemână și prin care făcea față sarcinilor domnești , dar și celor de întărire a autonomiei economice și sociale a familiei boierești ca element de continuitate și atuu pentru ocuparea de dregătorii. Astfel moșia devenea ancora prin care familia boierească rezista tuturor vicisitudinilor (cu condiția ca aceasta să fie exploatată eficient, să aibă forța de muncă îndestulătoare , sate și familii țărănești bine antrenate în muncă-la cultivarea porumbului spre exemplu, dar și la înmulțirea și ameliorarea animalelor-
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]