602 matches
-
Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1995, p. 348. 86 René Guénon, Regele lumii, traducere din franceză de Mihai Ungureanu și Ana-Maria Ștefan, Iași, Editura Institutul European, 2008. 87
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea inferioară, și-a văzut chipul în apă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Coborînd să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în mrejele acesteia. Natura l-a îmbrățișat și din unirea lor s-au născut primii reprezentanți ai rasei umane, reflexe terestre ale Omului primordial, niște uriași androgini, mai tîrziu intervenind separarea bărbat-femeie. Omul ar fi, așadar, format dintr-un trup muritor (eu inactiv) și un suflet ce se avîntă că-tre origini, după ce se va fi eliberat de toate învelișurile pneumei, partea cea mai pură din el, esență
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
morții, Benedicțiune etc. Dar o inventariere aridă a tuturor puseelor sau resurselor mitologice ale poetei (în principal sumbra istorie de iubire incestuoasă dintre Fedra, soția lui Tezeu, și Hipolit, fiul ei vitreg, deși se pot suspecta și trimiteri la mitul androginului, al păsării Phoenix etc.) nu interesează decât pentru că ea relevă, odată în plus, cât de plin de semnificații poate deveni filtrul culturii când se pliază pe o sensibilitate ușor anacronică și mă gândesc exclusiv la conotațiile pozitive ale termenului. Carmelia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tapissier d'Orléans avait tendue de cretonne Louis XVI" [ibidem, p.175]. Similitudinea s e x e l o r este un indiciu al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă, sugestiv intitulată L'homme-fille, Maupassant mărturisește: "Car nous sommes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se îndepărtează de roș și roz prin diferențe de nuanță nu doar sub aspectul intensității pigmentului, cât mai ales ca atmosferă și forță de simbolizare. Roz exprimă, în hiper text(e), inocența, ipostaza angelicului neîncercat de maturizare, ilustrat prin figura androginului: (H6a) Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze (s.n.), cu fața fină și albă, ca tăiată-n marmură, și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului, transpus în registru liric: "Oh, numai noi cunoaștem dorul,/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jerfindu-se pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin ochii muritorului, această punte fiind imperfectă. Cuplul erotic neomodernist nu mai străbate calea netedă a cuplului din romantism, în care chiar și piedicile inerente par a fi simplu de străbătut, datorită puterii pe care acest sentiment o conține. Mitul androginului se reconstruiește aici, într-o cu totul altă manieră, cei doi parteneri părând a trăi o poveste de dragoste imposibilă. Luna și soarele elemente cosmice devin diminuate în poemul Anei Blandiana, ele transformându-se în pretexte sau instrumente prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în postmodernism 3.1. Caracteristici ale retoricii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Se dezbrăcau, încercînd să-nțeleagă corul energetic din jur. Cînd se împreunau, bărbații trebuiau să știe că descărcarea spontană ținea de ființa carnală, n-avea nimic cu adevărat mistic. Meditația, răgazul, uimirea trebuiau învățate. În orice contopire adevărată se recreea androginul. Cînd, după luni de concentrare și meditație fusese aleasă de Guru pentru o demonstrație în fața învățăceilor, a simțit o mare mîndrie. Ei doi aveau să înfăptuiască un transfer energetic printr-o unire carnală încremenită. În fața discipolilor cuprinși de venerație, Guru
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
este plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afecte, un melanj expresiv al acestei figuri feminine. Poziția lansată a capului creează sugestia unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil ca artistul să fi asimilat ceva din experiența lui Rodin, Brâncuși o face la rândul său în privința acestui nefinit, a ceea ce rămâne ne-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca majoritatea himerelor lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine, atracția răului fiind dublată de imaginea lilială, angelică a femeii al cărui veșmânt o închide ca într-o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată într-o platoșă, în schimb, partea de jos se aseamănă unei rochii. Partea mediană este subliniată de un cordon-centură legat într-un nod feminin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există altfel nicio explicație în ordinea realului pentru acești copii- adolescenți concertând la marginea unei păduri. În studiul său, "Aspects Symbolistes dans L'Oeuvre de Quelques Artistes de Transylvanie", Gheorghe Vida subliniază o altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi, "mitul androginului" care stă, spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oeuvre de Quelques Artistes de Transylvanie", Gheorghe Vida subliniază o altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi, "mitul androginului" care stă, spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Polonie). Opera lui Przybyszewski reflectă principiile esteticii decadente, și din acest punct de vedere, atât romanul său Sinagoga diavolului, cât și deviza sa blasfemiatoare, "de-a-ndoaselea", " La început a fost voluptatea", sunt concludente. Przybyszewski oferă propria sa interpretare mitului platonic al androginului primordial, numai că Satan este acum cel care separă cele două sexe, inaugurând astfel o căutare fără sfârșit a restabilirii unității primordiale. Ca și pentru artiștii care semnează articolul manifest din primul număr din Золотое Руно (Lâna de aur), arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul rozacrucean péladanesc, realizând, în 1891, frontispiciul pentru eseul semi-autobiografic al lui Sar Péladan, Androginul (1891), și unul dintre cele mai reușite protrete ale maestrului. Ion Duican (Bogdan-Pitești) îl citează, subliniind dincolo de dezideratul umanist al pictorului, importanța artei vizuale ca mijloc de comunicare. Mesajul era adresat revistei și colaboratorilor ei: "A face să intre un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un obiect decorativ și într-o ființă controsionată interior. Elementul literar este jucat prin acest transfer al actului atroce în fluiditatea deplină a arcului grațios al figurii coregrafice. În plus, capelura nimfetei, un breton sever, băiețesc, pare să sugereze caracterul androgin al figurii care ne este prezentată. În Salomeea lui Storck, postura dă măsura nu unei contradicții ireconciliabile, ci, mai degrabă, a unei tensiuni perpetue, suspendate în încordarea de arc a corpului care pare că nu se va elibera niciodată. Rezolvarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sexului un craniu, simbol al morții ridicată la puterea malefică a sexualității, se regăsește și în literatura finiseculară, iar Catherine Lingua îl semnalează în romanul decadent al lui Jean Lorrain, Domnul de Phocas (1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex, un mic cap de mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]