2,199 matches
-
de două feluri: episodice sau epocale. Primele rămîn în tiparul biografiei anodine, fiind un simplu simptom al personalității omului, în schimb celelalte fac epocă, căci poartă un simbol care, trimițînd la un principiu spiritual, pot schimba mersul istoriei. În categoria anecdotelor care au făcut epocă intră și întîmplările din biografia lui Calciu. Prima ține de procesul reeducării din 1956, cînd Nicolski, ștergîndu- se pe mîini de fenomenul Pitești, înscenează un tribunal menit a dovedi „juridic“ că întregul experiment pornise dintr-o
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
dezinhibă deopotrivă scriitori și cititori și scutură aura elitaro-mistică din jurul scrisului. Neruda ține la acest aer sacerdotal, iar tonul său, fără să fie sacrosanct, e totuși capricios, privilegiat - memoriile decupează faptele mai degrabă în funcție de potențialul lor poetic (sînt înșirate nenumărate anecdote despre ciudățeniile diferiților scriitori pe care-i cunoaște, parcă tot pentru a sublinia particularitatea „speciei”) și mai puțin în spiritul unei narațiuni articulate, martoră a unor evenimente și epoci despre care sînt foarte multe lucruri de spus. Stilul liric al
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
evreu, dar absurdul acestui provizorat existențial este evident. Gestapoul îl va aresta pe Jean Bonet, care va dispărea într-un lagăr de concentrare. M-am întors la film ca la un mijloc de a vorbi despre istorie în termenii unei anecdote fără frazarea complicată a diverselor teorii. Am sentimentul că ieșind din această poveste mulți dintre tinerii spectatori cred că ceea ce s-a întâmplat nu numai că nu-i privește, dar așa cum cred și elevii din Valul, nu se mai poate
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
cunoștințelor”, „rezultat al bunei educații”, „calitatea bună a sufletului”, „regulă de purtare”, „politețe și bune maniere”, „căutarea eleganței în orice privință”, „educație morală”, „maxime morale” etc., desemnând în zilele noastre toate felurile de proză și poezie, precum și retorica, metrica, biografia, anecdotele, fabulele, epistolele (cf. Carlo-Alfonso Nallino, La Littérature Arabe des origines à l’époque de la dynastie Umayyade, Paris, 1950) e îndeobște însoțit de calificativele „instructiv” sau „distractiv”. Dintre textele de adab instructiv fac parte și prozele lui Ibn al- Muqaffa‘ (721-757
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
face/ nodul la cravată// am apelat la el/ de mai multe ori într-o zi/ decât la tata în toată viața mea// eu și cu tata/ plutim în derivă prin spațiul virtual/ ne mai trimitem câteodată mailuri/ el îmi trimite anecdote misogine/ și ecuații al căror rezultat final este/ femei egal probleme/ eu îi trimit teste de atenție și aplicații/ care îți determină vârsta creierului” (p. 28). Și totuși, cu nici unul dintre aceștia (și nici cu alții, mai apropiați ca vârstă
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
împușcată (e cazul așa-numiților vânători cumpărători sau vânători cu gloanțe de argint), spre amuzamentul celor care le deconspiră înșelătoria; alții, mai nobili, vânează imagini (câteva frumoase paragrafe sunt dedicate grației cinegetice, care presupune, pe lângă eleganță, milă). În sfârșit, câte anecdote, atâtea posibile categorii. Că Ștefan Cazimir nu și-a propus să scrie un nou (fie el și fals) tratat de vânătoare, ci mai degrabă un îndreptar analogic de lectură, o dovedește însăși selecția autorilor. Pe lângă o seamă de scriitori adevărați
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
carieră atunci când te duci pe un anumit domeniu. Nu mă refer la alte domenii, eu vorbesc de istorie, chiar nu știu cum e în alte părți. Atunci am suspendat toate aceste lucruri, i-am spus doamnei Zoe Petre. Ca un fel de anecdotă, eram coleg la vremea respectivă, în Comisia de Educație din Cameră, cu domnul Mischie. Domnulsusținea un doctorat legat de activitatea domnului Grigore Iulian, un tânăr, un personaj politic din PNȚ, care la un moment dat a format un partid dizident
”Ești prost?”, întrebarea adresată lui Antonescu când a renunțat la doctorat by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33141_a_34466]
-
județene. Dacă până acum am putut vorbi doar de cheltuieli greu justificabile și suspiciuni că banii au fost direcționați preferențial, acum lucrurile capătă, suplimentar, o coloratură grotescă. Doamnelor și domnilor deputați, Cred că a sosit momentul să punem capăt acestei anecdote bugetofage care a fost istoria Institutului Cultural Român. Mai întâi pentru că este o instituție inutilă: de facilitarea contactelor culturale dintre România și alte țări au obligația să se ocupe atașații culturali din ambasadele României. Apoi pentru că este un efort bugetar
Un deputat cere desființarea ICR și îl invocă pe Caragiale în demersul său by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34385_a_35710]
-
Mircea Mihăieș Au trecut trei ani și jumătate de la moartea lui J. D. Salinger, dar articolele, dezvăluirile, bârfele, anecdotele și studiile despre el și viața lui n-au obosit să circule. Bezna de care s-a înconjurat scriitorul în ultimii cincizeci de ani de existență e brăzdată de scurte străfulgerări, incapabile să destrame însă plasa densă de secrete. Oricum
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
specialiștii. E cât se poate de clar că, să dau numai un exemplu, Florin Iaru și Ion Mureșan vor fi căutat în cărțile Stagiritului lucruri în chip substanțial incompatibile. Există, în prelungirea acestor considerații, un episod publicistic cu aparență de anecdotă, dar în realitate, mult mai semnificativ. În aprilie 1987 (deci la șase ani de la apariția Cărții de iarnă), revista „Săptămâna” găzduia o notă acidă care viza debutul fostului echinoxist. Departe de jocurile de putere ale Capitalei, Mureșan a fost multă
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
-o: «Xenofilia, fata mamei,/ Vei reuși, ești cea mai bună./ Haide, mai încearcă o dată»” (p. 37). Umorul fiind o constantă (ca de altfel în tot scrisul lui Alexandru Mușina), trebuie spus că el nu e cultivat în registru pasabil, de anecdotă. Căci nu un episod oarecare, accidental, din viața numitei tenismene fără simbrie și fără noroc constituie centrul de greutate al poemului. Ci însăși viața ei, monotonă până la exasperare. Personajele de aici se află, fără excepție, sub o zodie nefastă. Ele
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
cuvântul rostit cu prilejul înmormântării (publicat în „Lupta” din 10 ian. 1890), el vine cu câteva linii în plus: un Creangă „hazliu, mucalit și având un spirit foarte fin și sarcastic”, „veselia societății... cu povestirile, glumele și prujiturile lui” (adică anecdotele); ereditatea l-a ajutat să „adune... impresiile copilăriei și vieții de la țară”2. Imaginea scriitorului sporește considerabil în intensitate după moartea sa, când cei care l-au cunoscut țin să-i contureze pregnant făptura. Primul o face N. A. BOGDAN, în
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
cum că nu e mare lucru de capul lui: ar fi preluat un caiet-manuscris cu povești de la un bătrân, de unde s-ar fi inspirat, plus deșteptăciunea fără pereche a femeii cu care trăia Creangă, Tinca Vartic, care „știa povești și anecdote și câte și mai câte. Așa încât, când venea să-mi citească câte ceva, eu îi ziceam: măi, asta ai auzito de la Tinca; el răspundea: ei, n-am mai auzit-o de la Tinca, dar i-am cetit-o ei și mi-a
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Artur Gorovei, majoritatea dintre aceștia publicându-și contribuțiile după anul 1900 până spre 1924 (Slavici) și 1927 (Speranția). Veneau la rând cu amintiri (uneori desuete) cei ce i-au fost elevi în clasele primare, dar și cei care colectaseră ceva anecdote sau întâmplări hazlii și care, după 1930, găseau un interes crescând față de Creangă, deschis de Jean Boutière și de D. Caracostea (cu ancheta sa de la Revista Fundațiilor Regale, pe seama vieții scriitorilor), iar aici se încadrează A. C. Cuza, Constantin Meissner, Gh.
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
sunt niște glose filologice și istorice, privilegiind detaliul în detrimentul ansamblului și lexicul în detrimentul stilului. Este izbitor la el, ca, de altfel, și la Perpessicius, ultimii mohicani ai generației de critici estetici dintre războaie, un pact paradoxal cu biografismul și cu anecdota. Nici unul nu mai citea poezie nouă sau roman (și, când le citeau, nu le mai înțelegeau, poezia nouă îndeosebi), ci corespondență sau documente. Între critica nonlingvistică de inspirație franceză sau croceană a lui Lovinescu sau, respectiv, a lui Călinescu și
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
separat de această revistă ș„Observator cultural“ n. meaț, de direcția ei și de mulți dintre cei care publică acolo.” Am ezitat citind aceste rânduri, fiindcă, în primă instanță, le găsisem, ca intenție, excesive. Mi se părea că ele lăsau „anecdota” să primeze în defavoarea unei cărți cu adevărat rupte de orice convulsii zilnice (fie ele de ordin ideologic, publicistic sau uman). Recitindu-le, mi-am dat seama că, totuși, aceste delimitări sunt necesare. În scop, așa zicând, profilactic. Căci nu demult
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
iar cuvântul „orice” e cât se poate de potrivit aici). S-a vorbit despre talentul de portretist pe care l-ar dovedi aceste pagini. După mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu ideea că ar fi încercat să descopere „nu fantoșa, ci omul”, reușind în cazul unora, continuă el, să lămurească „taina actului creației”. Fără doar
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
grație opticii egalitariste: nu mai există al doilea sau al treilea, căci toți suntem egali. Coeficienții de spirit sunt înlocuiți cu parametrii de trup, iar rușinea lui Plotin e un sentiment cu adevărat ininteligibil în epoca contemporană. A rămas celebră anecdota potrivit căreia, stînd într-o zi în apropierea cuptorului unui fierar, Pitagora a constatat că sunetul ciocanului lovind nicovala producea acorduri de pătrimi, cincimi și octave, moment în care a avut revelația muzicii cerești. A intuit că totul e vibrație
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
stînd într-o zi în apropierea cuptorului unui fierar, Pitagora a constatat că sunetul ciocanului lovind nicovala producea acorduri de pătrimi, cincimi și octave, moment în care a avut revelația muzicii cerești. A intuit că totul e vibrație, sunet, armonie. Anecdota arată nu doar spirit de observație, dar mai ales obișnuința de a converti senzații banale în unități raționale. Tocmai de aceea am greși privindu-l pe Pitagora ca pe un mistic tulbure a cărui minte, cînd nu-i fugea la
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Ungureanu a făcut noi dezvăluiri cu privire la moțiunea de cenzură prin care a fost demis guvernul MRU. El a declarat pentru Adevărul că doar doi oameni știu exact ce s-a întâmplat: președintele și premierul. ”Cei care se pronunță au aflat anecdote la a 10-a mână și încearcă să le transforme în adevăr, a spus MRU. Fiecare parlamentar care a trecut din barca puterii în barca opoziției a avut o motivație personală, de multe ori condiționată. Unii au făcut-o pe
MRU: Doi oameni știu cum a căzut Guvernul - președintele și premierul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37907_a_39232]
-
cărții, cel pe care rând pe rând îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine individualizat, cel care îngăduie îndrăgostiților să-și consume sentimentele în tihnă și autorului să își aștearnă gândurile liniștit în scris. Colierul porumbiței este nu doar un tratat despre
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
autorul lungește pelteaua peste pragul suportabil. Cînd intuiești rețeta reportericească, a cărei intenție de senzațional face ca fizicienii să trăiască suspansuri trase de păr, care nu există decît în mintea lui Panek, începi să citești fragmentele în zigzag, sărind peste anecdota găunoasă și căutînd ideile cosmologice, așa risipite cum sînt în avalanșa de amănunte oțioase. Nereușita volumului stă în inadecvarea minții autorului la subtilitatea nuanțelor pe care e chemat să le explice, Panek comentînd controversele fizicienilor ca pe fazele unui meci
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
uscate, „spirite” trăite sau doar închipuite de ei, în speranța că măcar o parte vor trece în paginile caragialiene. Fetiș tipic al lumii literare. Spuneam însă că-l consider trist. Ba chiar de două ori trist. O dată, sub raportul calității anecdotelor (de un umor forțat): „Atunci Steriade: - Îți dăm noi una nouă autentică și cu replică. Anul trecut, foc la dependințele casei regale, în care locuim noi. Foarte repede sosește pompa de la fabrica de hârtie din Bușteni. Un neamț, cu o
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
de prezentare ale romanelor sale, drept un "nou Saint-Simon" al literelor franceze sau drept cel mai mare scriitor ivit printre români de la Panait Istrati încoace? Cititorul și-a dat repede seama că noul Saint-Simon nu e decât un colportor de anecdote și cancanuri bucureștene, a căror "cheie" a rămas în buzunarul fără fund al romancierului transfug, ceea ce dovedește că te poți pricepe la șmecherii și vicleșuguri și să nu fii, în fond, decât un prostălău. Cartea n-a avut nici măcar un
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
și cu tot ce poate născoci mai deșănțat închipuirea unui scrib libidinos și obsedat, care se adresează unei clientele de lupanar, au fost servite pe săturate. Căci pe lângă faptul că Dumitriu a înjosit arta romanului până la o simplă înnădire de anecdote de rușine, atârnate în toată mizeria lor pe frânghia de rufe a unei povestiri descusute, el a încercat să ridice la nivelul de "carte" tot ce nu se poate scrie pe hârtie, ci doar dacă se duhnește pe șoptite, în
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]