2,204 matches
-
societate, cum s-a lămurit în mod definitiv în atâtea ocazii.) Scoțând în evidență gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel, lucrurile aceste, de atâtea ori confirmate de cei cu dreptul de a o face, se știu de toată lumea. Am reflectat adese asupra lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel, lucrurile aceste, de atâtea ori confirmate de cei cu dreptul de a o face, se știu de toată lumea. Am reflectat adese asupra lor. Și cred că printre elementele servind la caracterizarea spiritului Junimii, cum și a mediului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știu de toată lumea. Am reflectat adese asupra lor. Și cred că printre elementele servind la caracterizarea spiritului Junimii, cum și a mediului și condițiilor în care s-a format acel spirit, toate aceste nu înseamnă deloc puțin lucru. Căci pentru ca anecdota să primeze, trebuia, întâi, ca cei care decretaseră acest lucru să acuze o stare de suflet potrivită, o inimă ușoară, generoasă, largă, o dispoziție netulburată de preocupări grave sau de pasiuni și de viții. Starea aceasta era în nota acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bazele existenței sale politice, când o parte din idealurile noastre naționale se găseau împlinite, când fiecare se credea în drept să privească viitorul cu speranță și încredere, când, din toate punctele de vedere, viața socială era simplă, ușoară, liniștită. Pentru ca anecdota să primeze, mai trebuia, de asemeni, ca, în mintea celor ce o onorau, ea însăși să reprezinte valoarea unui lucru deosebit și ales. Trebuia ca acei ce o cultivau să fie oameni de spirit, adică să poseadă acea distincție a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a transformat, a câștigat, atât în formă și ca spirit cât și ca prestigiu. De altmintrelea, ea nici n-a servit, în mediul acela, critica negativă; și în orice caz, activitatea Junimii nu se caracterizează deloc prin critica negativă. Dar anecdota a primat odată, când oamenii din societatea noastră erau simpli, buni și veseli, când știau să râdă și când prețuiau râsul ca pe unul din lucrurile bune ale vieții. Și azi se spun anecdote. Și azi lumea râde. Dar parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caracterizează deloc prin critica negativă. Dar anecdota a primat odată, când oamenii din societatea noastră erau simpli, buni și veseli, când știau să râdă și când prețuiau râsul ca pe unul din lucrurile bune ale vieții. Și azi se spun anecdote. Și azi lumea râde. Dar parcă nu mai e același lucru. N-aș putea spune că în deosebirea pe care o văd și o simt s-ar pune în evidență toată evoluția noastră sufletească. Dar am impresia că râsul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dar am impresia că râsul de acum e mult mai senzual decât odinioară, mai brutal chiar; că e mai mult organic, și în orice caz lipsit de distincție morală. * Din materialul vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la anecdotă. Am făcut-o cu intenție. În opiniunea generală, anecdota e ceva frivol și fără mare importanță, un articol vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai senzual decât odinioară, mai brutal chiar; că e mai mult organic, și în orice caz lipsit de distincție morală. * Din materialul vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la anecdotă. Am făcut-o cu intenție. În opiniunea generală, anecdota e ceva frivol și fără mare importanță, un articol vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești și că ea n-a fost cultivată numai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la anecdotă. Am făcut-o cu intenție. În opiniunea generală, anecdota e ceva frivol și fără mare importanță, un articol vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești și că ea n-a fost cultivată numai de mulțime, ci foarte adesea ori de istorici și de literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
omenești și că ea n-a fost cultivată numai de mulțime, ci foarte adesea ori de istorici și de literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare. În grecește, anecdotos înseamnă inedit. Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare. În grecește, anecdotos înseamnă inedit. Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva de istorie prin conținut și de folklor prin formație. De aceeași natură cu legenda, ea nu conține decât un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva de istorie prin conținut și de folklor prin formație. De aceeași natură cu legenda, ea nu conține decât un sâmbure de adevăr, acesta însuși adeseori îndoielnic. Ceea ce îi dă însă importanță e cu deosebire "caracteristicul", "sinteticul", adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu legenda, ea nu conține decât un sâmbure de adevăr, acesta însuși adeseori îndoielnic. Ceea ce îi dă însă importanță e cu deosebire "caracteristicul", "sinteticul", adică ceea ce formează nota particulară, expresivă a unei situații, a unei atitudini, a unei personalități. O anecdotă bine aleasă poate uneori spune mai mult decât o lungă descriere istorică. Cine dintre profani reține amănuntele eroicei lupte de la Thermopile? Dar cine nu și-a fixat în memorie figura clasică a lui Leonida, micul rege al Spartei, numai din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
șrapnelul căzut la picioarele sale, în preajma Vidinului: "Aceasta e muzica ce-mi place"? Și cine, în fine, dintre noi iarăși, n-a evocat, în semnificația ei reală, toată istoria formațiunei burgheziei naționale, în cuvintele atribuite lui I.C. Brătianu: "Îmbogățiți-vă!"? Anecdota poate fi scrisă, poate fi și povestită în conversațiune. Și într-un caz și într-altul, succesul ei constă în scurtime, în precizie, în spirit, în caracteristic. Valoarea ei, în tot cazul, stă mai mult în ceea ce evocă, decât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în precizie, în spirit, în caracteristic. Valoarea ei, în tot cazul, stă mai mult în ceea ce evocă, decât în ceea ce spune, pentru că adevărul pe care-l exprimă e general și moral, iar nici de cum istoric. * Și acum iată câteva din anecdotele puse pe seama vechilor junimiști. Una în care e vorba de Vasile Pogor: Acum un sfert de secol, locul unde se găsește astăzi statuia lui Vasile Alecsandri, în fața peristilului Teatrului Național din Iași, a figurat, un timp, frumoasa statuie în marmoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc, tu te cobori... Și trecu înainte, radios. Dacă n-a făcut parte din vechea Junime, regretatul Matei Cantacuzino a avut totuși legături cu junimizmul politic. Anecdotele puse pe seama sa (și nu sunt puține) își pot deci găsi, și ele, locul aici. Am ales pe aceasta: În timpul unui voiaj cu trenul de la Iași la Botoșani, s-a întâmplat, odată, ca fostul profesor de drept civil să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-l înconjurau, Conu Matei izbucni jovial: Ce băieți de treabă sunteți! Ce buni și ce simpatici! Mai mare dragul să steie cineva de vorbă cu voi... Păcat numai că sunteți cu Bădărău... * Din cauza felului cum se nasc și cum circulă, anecdotele provoacă uneori discuțiuni și controverse cu privire la fondul lor istoric sau la exactitatea faptelor pe care le încorporează în ele. Ca, de pildă, în cazul ce urmează: Strânsa prietenie între Caragiale și Petre Missir e un lucru bine cunoscut. Pe seama ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota noastră, ca epizod din istoria prieteniei dintre Caragiale și Missir rămâne adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota noastră, ca epizod din istoria prieteniei dintre Caragiale și Missir rămâne adevărată, atât în senzul că formează o mărturie a acelei prietenii, cât și pentru că lucrurile povestite ar fi putut să se fi întâmplat așa cum se povestesc, după cum și versurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În mijlocul unei mișcări de felul celei care m-a cucerit, sub conducerea unui șef care a devenit simbolul ideilor ce ne leagă, lupta e ușoară și sigură: la capătul ei ne așteaptă laurii (aplauze)." (O, naivă tinerețe! O, admirabilă naivitate!) * Anecdota primează (pag. 250). În anii la care se referă notele aceste ale mele, principalele asociațiuni literare și științifice care au trăit la Iași ar fi cam următoarele: Grupul format în jurul revistei Contimporanul, despre care am vorbit puțin mai înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cenaclu literar la Iași 182 "Irozii" 191 Epigonii 199 Însemnările unui ziarist din alte timpuri 205 Noutatea 212 Seara 216 Caragiale, orator politic 219 Agresiv fără voie 224 Contraste 227 De ce n-am devenit antisemit 233 Profesiune de credință 244 Anecdota primează 250 Umbre pe ecranul lanternei magice 263 Pe urma pașilor mei proprii 279 NOTE pentru explicațiunea imaginilor cuprinse în acest volum 289 NOTE cu privire la text 310 Fotografiile au fost, în cea mai mare parte, executate de către fotografii: S. Suchar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și, din câte știu, nu e pasionat de nici una dintre frumusețile feminine care Își etalează farmecele În fața lui cu fiecare prilej. Un tânăr conte cu un nume sonor În Veneția, de o inteligență sclipitoare, despre care nu se pot povesti anecdote deocheate și care nu poate fi Întâlnit În tavernele orașului, iată o raritate. Din discuțiile cu el, am aflat doar că Întreține o intensă corespondență cu căpitanul Cosmin Oană, pe care l-a așteptat zadarnic În vara lui 1473 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
impună lui Paul I o abdicare forțată și pentru acest caz ei se asiguraseră de complicitatea morală efectivă a lui Alexandru. Acest suvenir lugubru apăsă asupra vieții și a finitului noului împărat, căci cetim în ziarul medicului său Wylie două anecdote destul de semnificative: In timpul ultimei sale maladii monarhul zise într-o zi către d. Wylie: " Lăsați-mă, știu eu ce-mi trebuie, liniște, singurătate, repaos... " într-o altă zi [î ]i zise: Amicul meu, nervii mei au trebuință de îngrijire
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asemenea în socoteala lor, ar fi taxați de către aceștia de trădători de patrie s. a. m. d. Noi credem din contra că la înființarea nouălor dieceze considerații politice ungurești nu trebuie să joace nici un rol. [4 octombrie 1881] LITERATURĂ POPULARĂ. PALAVRE, ANECDOTE, TACLALE Ș. A. Nu e popor care să fi intrat în contact cu românul fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdotele populare în cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dieceze considerații politice ungurești nu trebuie să joace nici un rol. [4 octombrie 1881] LITERATURĂ POPULARĂ. PALAVRE, ANECDOTE, TACLALE Ș. A. Nu e popor care să fi intrat în contact cu românul fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdotele populare în cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există o întreagă epopee populară în versuri lapidare, cum și-au făcut biserică, ce predică le-au ținut părintele Porgație și popa Mătrăgună, cel de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]