950 matches
-
fundamentale, Istoria civilizației române moderne (1924-1925) și Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). Alcătuite în 1931, apoi completate, paginile din Amintiri văd lumina tiparului după un deceniu și jumătate. Fără calități literare deosebite, ele interesează prin amănuntele biografice, prin evocarea, uneori anecdotică, a unor mari personalități pe care autorul le-a cunoscut. Scrierile dedicate lui Lazăr Șăineanu nu sunt de ignorat sub aspect documentar. SCRIERI: Este viața o povară?, București, 1903; Chestiunea feministă, București, 1905; Puterea voinței, București, 1905; Tudor Vladimirescu și
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
Majoritatea americanilor cred asta, Însă mult mai puțini europeni. Poate cineva construi În mod eficient un vis bazat pe un sentiment al riscurilor și vulnerabilităților globale comune? Elitele europene cred că da. Publicul european este mai puțin sigur, cu toate că evidența anecdotică sugerează că sunt mai inclinați decât oricare alte popoare din lume să Încerce. Totuși, aici, În America, unde 253 de milioane de indivizi au fost crescuți Într-un optimism etern și fiecare socializat să creadă că poate să răzbată În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Răzbunarea și A doua tinerețe, debitoare, de altfel, Patimii roșii. Dezamăgitoare sunt scrierile în proză: romanele O iubești? (1933), Mângâierile panterei (1934), Adevărul și numai adevărul... (1936) sau schițele din culegerea Glasul nevesti-mii (1938). Tentativa de a atrage cititorul prin anecdotică, prin întorsături neașteptate în derularea subiectului înlocuiește preocuparea pentru relevarea omenescului mai adânc, prezentă la S. în scrierile dramaturgice. Patima roșie a stârnit la întâile reprezentații o vie discuție. Unii au văzut în ea un produs al genialității și o
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul iau o turnură carnavalescă, explicit epică prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului pitoresc. O amplă desfășurare de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul iau o turnură carnavalescă, explicit epică prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului pitoresc. O amplă desfășurare de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a unui umorism superior, a anecdoticului dezvăluit cu voluptate, la modul hilar, în secvențe narativ-reportericești: lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate ca să îi încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Tolstoi, Hemingway, Vermeer). Inima, ca simbol al sentimentelor, este declarată, emfatic, filtrul acestor impresii adunate de pretutindeni: „Inima-mi însă în ovalu-i are/ Pământu-nscris ca un cardioglob”. Mai interesante sunt poemele care încearcă recompunerea unei atmosfere, dezvoltarea câte unui episod anecdotic pornind de la pânzele unor pictori celebri. SCRIERI: Fierul dracului, București, 1957; Fișă personală, București, 1963; Pietre de râu, București, 1966; Istorie de veghe, București, 1970; Întoarcerea la lucrurile naturii, București, 1971; Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce se apropie. Glume, farse (crude, uneori), dueluri ale vorbelor de spirit, dar și jalnice răsuciri de destin ori întâmplări rău prevestitoare. Anecdoticul, în suvenirurile noctambulului de altădată, e învelit într-un pitoresc legănat între surâs și nostalgie. SCRIERI: Opale și rubine, București, 1904; Poemele visului, Ploiești, 1906; Harpegii, Ploiești, 1907; Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand, București
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
la sectorul liricii și, firește, cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din scurte reconstituiri biografice ori dintr-o anecdotică exploatată în manieră lovinesciană. Frapante prin pitorescul și plastica lor sunt figurile lui Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Mircea Dinescu și ale multor altora. Cu asemenea „personaje” se înaintează nu o dată într-un spațiu cvasiromanesc, de unde și
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Pavel (O. Cullmann). Potrivit acestei interpretări, neutrul ar constitui o aluzie la misiunea apostolului de creștinare a tuturor neamurilor (a se vedea Mc. 13,10). Acest tip de decodare a dat naștere și multor soluții extravagante. Amintim aici, cu titlu anecdotic, încercarea lui L. Kreyer, din 1887, de a demonstra că Seneca ar fi „cel care îl oprește” pe Anticrist, identificat în persoana lui Nero. Al doilea tip de interpretare recurge la tradițiile mitologice sau la soluțiile metafizice. Gunkel, spre pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și gândire foarte inventivă, dar au o asprime a inimii. [Leopardul] este un animal în haină pătată, abil în a face rău oamenilor și a se adăpa cu sângele lor” (IV, 3, 6). Aceste detalii, mai mult sau mai puțin „anecdotice”, completează tabloul abia schițat în De Christo... Desigur, Hipolit acordă o atenție cu totul deosebită ultimului mare imperiu. Așa cum am spus, Roma va domina lumea pentru o perioadă mai lungă decât imperiile precedente (500 de ani). Trăsătura sa definitorie - simbolizată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
destinatarul său (comes‑ul Sporacius) să poată dispune, în numai câteva pagini, de un „ghid al sfârșitului lumii” diortosit. Nu ne vom opri asupra conținutului acestui capitol, pe care îl traducem integral în cele ce urmează. Remarcăm doar, cu titlu anecdotic, că Theodoret întocmește aici cea mai completă listă a apelativelor Anticristului din întreaga Antichitate. Tiranul eshatologic apare rând pe rând ca: ® ϑ™洀< <2ΔφΒΤ< 8ςΦϑΤΔ, ® <ϑ∴2γ≅Η ∗∀∴:Τ<, ® ϑ↑Η 2γ∴∀Η ΒΔ≅Φ0(≅Δ∴∀Η 8→ΦϑΖΗ, Β
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulțumire Creatorului; au refuzat să cunoască adevărul. Asemenea șoarecilor, ei se ascund în „găurile” întunecate ale ignoranței. Pe de altă parte însă, prin opoziția lor, accelerează procesul de maturizare spirituală a celor credincioși. . Teología..., pp. 248‑249. . Notăm, cu titlu anecdotic, că numărul 666 pare a fi fost modificat în 616 pentru a se potrivi numelui împăratului Caligula (Gaios Kaisar). A. Orbe (Teología..., p. 252) afirmă că Irineu face aici aluzie la pasajul final din Apoc. (22,18‑19): „Eu stau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o neutralitate sceptică, e și ea marcată de urâciunea din jur, ceea ce îl determină pe ziarist să părăsească totul și să se retragă, cu un fel de disperare mută, la o fermă. Comentatorii vor aprecia proza lui S. ca fiind anecdotică, dar izvorâtă dintr-o „cunoaștere a eternului omenesc atât de ascuțită”, încât sintetizează „drama și îndeobște tragicomedia închisă în câteva linii dure”, cu o sobrietate însoțită de un „lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Din cele peste treizeci de creionări ale membrilor cercului sau colaboratorilor revistei, mai pregnante sau doar mai amuzante sunt cele consacrate lui Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Calistrat Hogaș, D. D. Patrașcanu, Jean Bart, A. Philippide, Gala Galaction. Totuși, frecvent primează anecdoticul, secvențele cât de cât spectaculoase, selecția și tratarea scenelor făcând evidentă și intenția lui S. de a da o tentă umoristică relatărilor, dar și de a se situa el însuși la înălțimea celor evocați, dovedind un spirit viu, o inteligență
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
SNOAVĂ, specie a epicii populare, în proză, de obicei uniepisodică, având caracter satiric și conținut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă ș.a.), există termenii poveste și glumă, larg răspândiți în toate provinciile. În folcloristică s-a impus cuvântul snoavă (de origine veche slavă) și, alături de acesta, au
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
cu Arghira) - un soi de Evă - ce i-a prilejuit lui Neculce, într-unul din „cuvintele” ce deschid letopisețul [al XX-lea], o cutremurătoare și frumoasă poveste de dragoste; Miron Costin, posac, consemnează doar întâmplarea ce ținea de o „istorie anecdotică”, neinteresantă pentru el: „Având Radul-vodă o fată din trupul lui, ar fi fugit ea cu o slugă, ieșind pe o fereastră din curțile domnești din cetatea Hârlăului. Și s-a ascuns în codru. Și au făcut Radul-vodă năvod de oameni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin discuții particulare, și prin interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în facsimil), scoțând la
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
anunță totuși linia scrierilor semnate în următorul deceniu de către prozator. E prelucrat aici, într-o formulă tipică pentru anii ’70 ai secolului trecut, un melanj de roman politic și parabolic; totodată, psihologismul insistent (metoda predilectă de despicare în patru a anecdoticului și de reînnodare a lui) e asociat cu momirea unui plan fantastic, ce amplifică lansarea în simbolic-parabolic. Altfel, teza, aceea a „trezirii”, e simplă, fiind reductibilă la „procesul prin care un «martor» indiferent se transformă într-un «participant», sub presiunea
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
ca personaj în câteva povestiri de natură fantastică din Ucenicul vrăjitor (1976), precum și în romanul Efectul P. (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), care exploatează, în cheie SF, clișeul alimentării prin tehnologie a nemuririi. Tot o dezvoltare, ca metodă și anecdotică, a cărții de debut se produce în „ciclul lugojan” compus din romanele Pietrele (1978), A treia zi (1980) și Spitalul (1981). Cadrul ficțional e recrutat din Lugojul interbelic (sfârșitul anilor ’30 - începutul anilor ’40), termenul negativ al antitezei morale fiind
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
sugestivă pentru coordonatele scrisului lui S.: de vreme ce mecanica periferiei o „oglindește” pe cea a centrului, microfizica ficțională țintește la „oglindirea” unei ordini esențiale; de aici, o anume supraexploatare a sintaxei individului în sensul reprezentativității simbolice, dar și teza care dublează anecdoticul - indusă acestuia, și nu dedusă din el. Complementar, mai pot fi notate predispoziția lui S. pentru stilul stufos sau ecuația greoaie, dificilă a frazelor. Ciclul lugojan mai capătă o piesă prin Om și lege (1987), ajungând în anii ’50. Profitând
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
ca manieră și stil, este alcătuită din câteva zguduitoare reportaje, în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
asociază la S. cu demersul istoricului literar înarmat cu metodele la zi ale criticii și, în general, cu instrumentele cercetătorului modern. Julien Green, o conștiință tragică ocolește capcanele simplului istorism sau pe acelea ale unui biografism destinat publicului amator de anecdotic, pentru a oferi o apropriere coerentă și cu multiple posibilități de înțelegere a prozei unui autor socotit „moștenitor al spiritului dostoievskian”. Literatura „confesivă” a scriitorului francez de origine americană și aceea „ficțională” sunt interpretate în spațiul unei lecturi „duble”, plecând
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre agonia Junimii și cristalizarea direcției propuse de
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
care scriitorul fusese sedus în tinerețe - și un patrimoniu extraliterar tributar unei tradiții, vechi și etern, alimentat de propria memorie, dar mai ales de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]