954 matches
-
Genoiu la București, ne transmite prin acesta salutări: „Salutări băieților!” înțeleg că am și eu porția mea. N-am încetat să-l respect, dar cu zi ce trece constat că imaginea pe care o am despre el e una preponderent anecdotică, formată din micile legende păstrate în redacție. Cred că asta mă împiedică să am acces la esența lui umană, inclusiv a poeziei sale, peste a cărei lectură se suprapun impresii neliterare. Față de omul Cârneci nu pot fi decît concesiv: a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor pe tema schimbării. N-a terminat bine Sp. și a venit Cs. ca să-i „dedice”, chipurile, lui Carmen, „bancul cu săpunul” (o scabrozitate). În fine, poposit în redacție, Dan Dumitrescu de la Onești dă drumul și el (nu fără talent anecdotic și cu o voce impozantă) unei porcării: bancul cu cei doi stareți aflați la reciclare! Trecînd de la haz la îngrețoșare, mi-a venit să strig cu vorbele lui Goga: „Țară de secături, țară minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dar dacă n-au simțit răul capital, intrinsec, inerent naturii omenești, în schimb, nu avea cum să le scape răul acesta mediocru și general, în luptă cu un bine de aceeași teapă. Niște maniheeni de salon, seduși de un dualism anecdotic, ostili acelei singurătăți, sau incapabili de ea, în care se zbate omul interior, confruntat cu sine sau cu Dumnezeu. Nu este oare semnificativ că, atunci când li se întâmplă să se întoarcă spre Pascal, o fac pentru a seculariza viziunea sa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui Caragiale, precum Dandanache sunt sensibile la zgomot ca și cum deodată epoca ar fi ridicat nivelul decibelilor pentru gradul de suportabilitate al acestor onorabili contemporani cu auzul fin și sensibilitatea contrariată. Aici este însă vorba de un fapt care depășește sfera anecdoticului, rămânând totuși cantonat în spațiul fluctuant al lui „simț enorm și văz monstruos” întrucât ceea ce definește epoca pentru autor este circumscris unei dimensiuni perceptive : auzul. La finele articolului, semnatarul lui propune niște urechi de cauciuc capabile să reziste acestui zgomot
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența lui Macedonski. Refuzul romantismului se degajă din întreaga operă care ridică preocuparea pentru trivialul, anecdoticul existenței cotidiene decupat adesea din ziar, de la rubrica fapt divers, la nivelul unei alegeri estetice substanțiale. Altfel, Momentele și chiar comediile evidențiază decupajele câte unei fraze de sensibilitate roman tică, grefate ironic în contexte prozaice care scot în evidență contrastul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu doar perimetrul unei expe- riențe dezagreabile de o noapte, ci și pe cel al recuperării unui profil identitar. Miza acestei proze este recuperabilă din cea de-a doua zonă de semnificații care pun în discuție legitimitatea unor extrapolări ale anecdoticului. Fără nicio explicație, naratorul înregistrează atenția exacerbată, în niciun fel disimulată prin politețe, de care beneficiază apariția sa. Atenția concentrată acordată străi- nului are ceva din efectul filmic din westernurile spaghetti unde justițiarul sau dimpotrivă un desperado reputat își face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă de fascinație și repulsie.” (trad. mea, A.M.) În afirmația ei, esențială rămân asocierea fascinului și a repulsivului deopotrivă, mărci ale unui interes care iese din sfera anecdoticului pentru a ne oferi datele unei „sărbători crude” ăfête cruelleă în termenii lui Furio Jesi. Naratorul scrutează această obscuritate prin intermediul unei nopți petrecute la un hotel de provincie. Indigenul a devenit un străin, alienat total față de orice formă de originaritate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asupra unor miniaturi implica fără ca autorul apoftegmei să realizeze un proces de deformare pe care jocul de cuvinte îl face vizibil. Ceea ce stătea sub semnul efemerului și al eboșei, „momentul”, decupaj din cotidian, schiță de moravuri, centrată în jurul unui nucleu anecdotic, era proiectat la scara capodoperei literare și cea a eternizării pe care o presupune canonul literar. Știm că sensul etimologic al cuvântului „monument” provenit din latină este acela de mormânt. Unele morminte, cele ale notabilităților, ale eroilor sunt adesea concepute
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al timpului său. Avem, desigur, o expresie caricată a acestei sublimități, prin același efect de dezechilibrare a raporturilor constitutive. Această viziune a unui dezastru delectabil care a făcut obiectul decadentismului nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie câștigătoare, tradus ulterior prin partea crudă a anecdotei : viceversa. Ce urmează după acest moment apogetic ? Ceea ce lipsește imprecației magistrale, anatemei cutremurătoare pe care micul funcționar o adresează umanității și secolului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și care acum buclează creând o armonie superioară și o tușă lirică. Totul este însă profund anti- caragialesc. Naratorul refuză la scenă deschisă acest final divulgându-i caracterul pur ficțional și implicit aerul de farsă. Este rama care redimensionează faptul anecdotic la scara unei ordini cosmice, unde cele două existențe sfă- râmate relevă dramatismul condiției umane etc. Naratorul vrea să vedem trucajul, să vedem strategiile discursive ale unui tip de literatură, literatura romantică, să observăm efectele și să trăim această dilatare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
turpitudine. Scena este întrucâtva memorabilă prin grotesc, cu atât mai mult cu cât este plasată la finele istoriei scurte a republicii ploieștene, ca un anticlimax deriziv. Autorul își asumă prin titlu tocmai această defor- mare, iar intenția sa depășește nivelul anecdotic pentru a reproiecta textul ca un comentariu al acestei deformări. Ceea de-a doua deformare este și ea semnificativă, Rică Venturiano utilizează dictonul latin pentru a impresiona o audiență ignorantă, însă exploziva B face contrast cu lașitatea amorezului încolțit. Revenit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios al tânărului dramaturg de a ridica comedia lui Caragiale la demnitatea tragicului prin epurarea accidentalului, anecdoticului și superficia- lității comice. De ce nu corespunde acest lucru viziunii lui Negoițescu și în genere nu convine pentru „misiunea noas- tră cerchistă” ? Este necesară o întoarcere la starea a- moralității culturii române, miza nu numai a polemicii punctuale a celor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noștri trebuie să contribuie la studiu cu notițe de teren pertinente în care să descrie toate nuanțele comportamentului cumpărătorilor, cu concluzii clare, bazate pe ceea ce au observat. Aceste însemnări se adaugă la un alt nivel de informație, de data aceasta anecdotic, despre un anumit mediu și modul în care îl folosesc oamenii. Formularele folosite de „detectivii” noștri au evoluat în cele două decenii de când am început acest studiu. Ele sunt cheia întregii întreprinderi, o realizare a departamentului non-digital în arta stocării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
voia pieței. În consecință, nu avea importanță nici cât de bine lucrai, nici dacă ceea ce făceai se vindea. Puteai lucra prost sau puteai lenevi cât vrei de unde și expresia halucinantă într-un sistem concurențial: „Cât mai stai la serviciu?”. Lozincile anecdotice ale acelor vremuri reflectau foarte limpede starea de fapt: „Noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”; „Decât să muncim cu rost, mai bine puțin și prost!”, „Munca l-a creat pe om, da nici de lene n-a murit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
național încheiat cu „Gala laureaților” este aceea că, în România, dacă vrei notorietate, succes de public, proeminență, dacă vrei să „exiști” ai nevoie să faci performanță în zona fotbalului, a muzicii ușore și populare, aparițiilor în talk-show-uri TV, a celor anecdotice și tele-novelistice, afacerilor, politicii, în partea ei intens mediatizată. Presa se manifestă „erotico-narcisic” față de politicieni și de ea însăși. Așa cum ne reflectă mass-media românești suntem o țară fără profesori, cercetători, medici, scriitori, manageri, constructori, softiști, fermieri, aviatori etc. Aceștia există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
că dacă n-ai văzut Arcul de Triumf, degeaba ai venit în București. Același lucru se poate spune și despre Oltenița. Nu lai cunoscut sau nu ai auzit de Taica, degeaba ai venit la Oltenița. Lăsând la o parte latura anecdotică, despre Taica, alias Ion. V. Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a făcut din Oltenița un oraș înfloritor, atât economic, dar și edilitar
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
hățișul afirmațiilor și negațiilor de până aici este greu să ne descurcăm, nu știu ce va fi în capul nostru după ce îl vom asculta și pe G. Panu, care, în cartea sa „Amintiri de la Junimea din Iași”, pe un ton mai degrabă anecdotic, vorbește despre începuturile Junimii. „La fiecare banchet de aniversare a înființărei societății Junimea, d. Iacob Negruți avea specialitatea să stabilească în mod exact data întemeierii Junimei și totuși în curs de vreo 14 ani nu a reușit complet s-o
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
1977, 150-157; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 71-73; Lit. rom. cont., I, 235-237; Niculae Stoian, Jurământul de soldat, CNT, 1982, 24; Carianopol, Scriitori, II, 16-25; Nicolae Ciobanu, „Cornul de aur”, LCF, 1984, 35; Florentin Popescu, O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995, 297-298, 307-311; Rachieru, Poeți Bucovina, 471-472; Micu, Ist. lit., 355; Dicț. scriit. rom., IV, 518-520; Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. Poezia (I), București, 2003, 78, passim. D. Mr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-un termen de factură recentă, personalizarea acestui tip de conferință. Și, în bună mă-sură, conferirea acestui caracter de incon-fundabilitate a reușit cu succes. Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
scriitură artistă și de atmosferă, din care se reține un anumit exotism nord-carpatin, atmosfera orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
anumit exotism nord-carpatin, atmosfera orașelor mici de tradiție central-europeană, referirea la situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat, „radiografia unei generații”, fiind prezente numeroase elemente autobiografice, amendate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
și pentru a-și apăra acțiunile"16. Ca ilustrare a concluziei avansate de Bakan referitoare la permisivitatea și limitele "bunăvoinței" reglementărilor statuate de guverne, am putea cita un articol dintr-un ziar american Sierra Magazine ce relatează despre un caz anecdotic, dar și alarmant. Un grup de acționari vor să-și înregistreze firma; la capitolul despre scopul noii companii au declarat: "producerea și distribuirea de țigări astfel încât să genereze profit pentru investitori în timp ce vor fi uciși peste 400 000 de americani
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Hunedoara. Ultimele știri de istorie românească, la care B. a fost martor, sunt cele despre domnia și familia lui Șerban Cantacuzino. Valoarea literară notabilă a cronicii, scrisă într-o limbă influențată de latina de cancelarie, este dată și de narațiunile anecdotice și de legendele istorice, asemănătoare celor din I. Neculce și cărțile populare. Importantă pentru istoriografia sârbă este ampla cronică scrisă în slavo-sârbă, între 1693 și 1705 (2600 de pagini de manuscris), din care Silviu Dragomir a publicat fragmente în 1923
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
angajați doar pentru a avea un loc de muncă: în comunism munca era, nu doar un drept, ci și o datorie, iar șomajul era nu doar indezirabil, ci interzis (Deacon, 1992; Zamfir, 1995). Etica muncii era definită prin butada devenită anecdotică la sfârșitul anilor ’80: „Noi ne facem că muncim, voi vă faceți că ne plătiți”. Lucruri similare se petreceau în Bulgaria, unde, așa cum îmi spunea de curând un cercetător în economie din țara vecină (Vasil Țanov), angajații aveau parte la
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]