2,924 matches
-
și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reîncepe deîndată ce numele și imaginea lui Alex îi vin în minte. Legătoria este un pretext... Un pretext pentru a-l revedea cât mai repede. Pentru a se cufunda în privirea lui catifelată care poate să facă să dispară toate angoasele... Dorina se ridică de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula claviatură a portabilului. Visează... Visează cu ochii deschiși. Nu reușește însă să formeze numărul cunoscut căci o voce metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tamponul "mort la datorie", iar pe cel cu al lui Mircea "dispărut". De la părinți, emigrați cu ultimul val de români spre Sud, în patria mamă, nici un cuvânt, nici o veste. De la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Timpul zbura, zilele pline de angoasa așteptării se transformau în luni grele ca din plumb. Armata Roșie plecase spre Vest, dar lăsase în urma ei, stăpână pentru totdeauna, hidra roșie ai cărei sclavi deveniserăm fără timp de gândire sau drept de opinie. Și de la Simion nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea și, în același timp, exacerbează, dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei pure subiectivități, a vedea născându-se în ea o intentio socotită constitutivă a cunoașterii și care consistă tocmai în scoaterea din joc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit într-o bună zi), pentru ea care se angoasează în fața corpului său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării Conceptul de angoasă a lui Kierkegaard nu știe oare despre sexualitate ceva mai mult decât cel care a parcurs
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării Conceptul de angoasă a lui Kierkegaard nu știe oare despre sexualitate ceva mai mult decât cel care a parcurs totalitatea tratatelor științifice trecute și viitoare despre acest subiect, cu puzderia lor de statistici, care știe că atâta la sută dintre tinerii americani au
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acelui ceva căruia îi este aplicată. Faptul de a ști că au avut loc, în cutare perioadă, în cutare loc, în cutare circumstanță atâtea sinucideri sau atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este oare cea care o motivează și, odată cu ea, motivează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
explicit, ci în taina intentio sale, ca fiind el însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de vedere metodologic, respectul pentru fenomen, adică pentru modul dăruirii sale pentru angoasă, în exemplele noastre nu impune oare procesului de idealizare în care se constituie orice știință un stil și o direcție definite? Se poate situa punctul de plecare altundeva decât în fenomenul însuși înțeles astfel, așa încât abstractizarea se produce pornind de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în evidență a unor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Dimpotrivă, imobilizată în ea însăși, abandonată și redusă la pura sa suferință, ea o trăiește ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care nu se mai investește în marile operații ale artei sau în cele ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rele, compară curbele demografice, productivitatea la hectar, ea măsoară prin intermediul acestor date numite obiective condițiile conservării sau ale sporirii vieții, sau pe cele ale morții sale; este întotdeauna, sub masca aparatelor conceptuale sau statistice, o istorie a praxisului și a angoasei sale. Literatura nu are alt scop decât de a înfăptui în același fel dezvăluirea esenței vieții, și dacă o face prin mijlocirea procedeelor estetice, este pentru că arta, căreia îi aparține, este vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prindă psihologia acestui tip de claustrare, cu mult mai terifiantă decît cea defensivă din Panic Room (Camera de refugiu, 2002) al lui David Fincher. Într-un spațiu restrîns devenit ostil, avem acest cuplu prins într-o invizibilă pînză, consumat de angoasă și furie, revoltat, cu izbucniri de tandrețe, toate sub semnul unei agonii care-și are etapele ei de parcurs. Această scandare a degradării unei situații, cu momente aparent comice în care tragedia se insinuează perfid, cum este cel al fumatului
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
Nu există nicio certitudine, s-a întîmplat înainte de încarcerarea celor doi sau constituie doar o borgesiană alternativă a potecilor ce se bifurcă, o altă versiune. Mi-ar plăcea să cred că regizorul a intuit și altceva, că spațiul carceral și angoasa puternică generează un explicabil instinct erotic pe care regizorul îl aduce în discuție abia la sfîrșit, cînd dragostea și moartea se regăsesc. Însă acesta nu reprezintă chiar sfîrșitul, regizorul a simțit nevoia să pună punctul pe I și să încheie
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
putea alege moral, ceea ce e totuna cu a spune că omul nu ar avea libertate morală. Dar dincolo de controversele teoretice din Sau-sau, volumul gravitează în jurul temei iubirii. De la seducție la părăsire, de la îndrăgostire la suferință, de la speranța regăsirii la angoasa provocată de pierderea nădejdii, Kierkegaard își cîntă polifonic partitura despărțirii de Regine Olsen. O simfonie a chinului, a căinței și a deznădejdii, cam așa poate fi definită lapidar cartea de față. Și indiferent de personajul feminin pe care Kierkegaard îl
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
puterea exemplului ea propune reîntoarcerea la una dintre valorile de temelie ale României moderne: familia. În epoca pornografiei și a tuturor dezrădăcinărilor posibile un arbore genealogic precum cel al familiei Noica dă sentimentul forței, al trăiniciei, al măreției. Neliniștile, temerile, angoasele individului sunt lesne de înlăturat atunci când omul știe că face parte dintr-o construcție seculară și că în spatele său se află întreaga putere și destoinicie a tuturor înaintașilor săi. În doctrina multor partide de azi (în special a celor cu
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
din opera dificilului Salman Rushdie - că sînt puține lucruri mai provocatoare intelectual decît traducerea. Ea activează mecanisme care merg cu mult dincolo de simplul exercițiu al echivalenței lingvistice și care înlesnesc o gimnastică mentală ale cărei satisfacții depășesc, de cele mai multe ori, angoasele inevitabil generate de ingrata poziție de Ťtrădătorť. Pentru mine, una din cele mai mari satisfacții este aceea că te transformi într-un cititor extrem de atent și complex. Traducerea este printre cele mai profunde forme de lectură." Pe care nu o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
este descoperit de poliție, anchetat și acuzat din nou de tentativă de viol și furt calificat. Din păcate, Leon nu este capabil să se explice, hipersensibilitatea sa îl izolează din nou în fața unor întrebări care ignoră inefabilul sentimentelor și al angoasei care le însoțește. Femeia află în instanță motivul prezenței sale în camera ei, dragostea, o dragoste care ia această formă grotescă, lipsită de virilitate, imposibilă. De data aceasta, Leon este exonerat de acuzația de tentativă de viol, Anna îl revede
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
Cercetătorii de la University College din Londra, au făcut un studiu prin care au dorit să înțeleagă de ce optimiștii se încăpățânează să țină cont doar de informațiile care vin în sprijinul punctului lor de vedere. Persoanele optimiste evită mai bine angoasele și stresul, însă prezintă probabilități mari de a nu recunoaște riscurile impuse de un anumit lucru și de a acționa în consecință, acest fenomen fiind rezultatul unei disfuncții a lobilor frontali ai creierului, potrivit unui studiu citat de Cercetătorii de la
E oficial: Optimiștii sunt nebuni. Cum au accelerat criza financiară () [Corola-journal/Journalistic/68717_a_70042]