1,488 matches
-
RĂDULESCU, Dorina (25.V.1909, Roznov, j. Neamț - 21.VIII.1982, București), prozatoare, poetă și publicistă. Este fiica Mariei și a lui Isac Rudich. Prin 1922-1923, în casa familiei din strada bucureșteană Labirint se ținea un cenaclu, al cărui animator era B. Fundoianu și pe care îl frecventau Ilarie Voronca, Victor Brauner, Claude Sernet, F. Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ștefan Roll (care și face cunoscut acest lucru într-o evocare). Tânăra R. are, se pare, simpatii pentru mișcarea comunistă din ilegalitate
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
de popularizare Avram Iancu (1924). Fără a fi un intelectual de anvergură sau un teoretician apt să introducă o direcție în artă, a avut acele calități umane pentru a polariza principalele energii ale zonei, câștigându-și un bun renume ca animator și mentor, făcând din „Pagini literare” una din cele mai importante reviste ale Transilvaniei interbelice. Prima sa plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului caracter social-ocazional
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
este primită foarte bine de public, deschizând astfel un drum pe care M. îl va parcurge ca autor de succes. Întemeiază, împreună cu Sică Alexandrescu, Teatrul Vesel și Teatrul Nostru, cu Aurel Maican - Grădina Boema, iar în 1943 - Teatrul Colorado. Ca animator și conducător de companii teatrale, face foarte multe adaptări și localizări ale unor piese străine, unele minore, dar înregistrând succes în epocă. Este inspector general al teatrelor (1930-1940) și intră în componența conducerii Societății Autorilor Dramatici Români. În 1945 începe
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), după care se retrage din presă până la mijlocul anilor ‘60. Acum inițiază, cu o pasiune irepresibilă, „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969). Animator literar de vocație, și-a dedicat o parte însemnată a activității descoperirii de noi talente. Locuiește o vreme la Brașov, apoi la București, pentru a se izola, în cele din urmă, la Vălenii de Munte, unde va fi și înmormântat
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
cu titlul de Cavaler al ordinului Les Palmes Académiques (1990). Vocația de cercetător a lui P. se manifestă precoce, ca și aptitudinea sa de catalizator și de ferment cultural, aflat într-o continuă ebuliție intelectuală. Ca student, se numără printre animatorii Cercului de literatură universală al profesorului Edgar Papu. Ulterior devine membru al Cercului de poetică și stilistică patronat de Tudor Vianu. Debutează în 1962, cu un studiu despre metaforă, în „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”. Publică numeroase eseuri, în
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
București (P. va rămâne un simpatizant al lui Heliade și după revoluție), ajutat bănește de fratele mai vârstnic, serdarul Gh. Penescu. La Brăila a fost nu numai un profesor cu merite deosebite în consolidarea și modernizarea școlii, ci și un animator al vieții culturale. A fost implicat și în evenimentele de la 1848, iar după înfrângerea revoluției se află printre arestați, fiind însă eliberat din cauza unei boli cronice. Din 1839, devenit proprietarul unei tipografii, P. fondează o bună gazetă comercială („Mercur”), despre
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
Viitorul prevăzut, Brăila, 1841; Victor Duruy, Istoria sfântă, București, 1852. Repere bibliografice: I. Vârtosu, Ioan Penescu, „Analele Brăilei”, 1929, 4-6; Gh. T. Marinescu, Note privitoare la activitatea culturală a lui Ioan Penescu, „Analele Brăilei”, 1930, 4; I. Vârtosu, Ioan Penescu - animator cultural al Brăilei în primii ani după 1829, București, 1931; Gh. T. Marinescu, Ioan Penescu, „Analele Brăilei”, 1931, 2, 1935, 1; Marin Bucur, Ioan Penescu, RITL, 1979, 2; Dicț. lit. 1900, 672. L.V.
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1964, 38-39; Aurel Vasiliu, Însemnările unui sibian despre Caragiale, LL, 1966; Elena Dunăreanu, Centenarul revistei „Transilvania”, Sibiu, 1969, 34-36; Ciopraga, Lit. rom., 592-593; Eugen Onu, Horia Petra-Petrescu, „Calendar literar”, 1970, 141-142; Mircea Popa, Horia Petra-Petrescu, animator al mișcării teatrale din Transilvania, CNT, 1972, 24; Dragoș Șesan, Horia Petra-Petrescu, „Studii și cercetări științifice (Bacău), 1972, 203-208; Cărturari brașoveni, 179; Publiciști ardeleni către Horia Petra-Petrescu, I-III, îngr. Elena Dunăreanu, Sibiu, 1976-1979; Primo Cesari, Un bibliotecar de la Astra
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
t. XXXVII, 1915; D. Popovici, Gr. Pleșoianu și La Harpe, SL, 1943, 193-200; Ilie Popescu-Teiușan, Grigore Pleșoianu, DIPR, I, 285-329; G. Călinescu, I. Eliade Rădulescu și școala sa, București, 1966, 96-106; Piru, Ist. lit., II, 252-256; Dinu A. Dumitrescu, Un animator: Grigore Pleșoianu, R, 1967, 2; N. A. Ursu, O disertație necunoscută de la 1822 despre limba română literară, SLF, I, 155-170; Viorica Diaconescu, Grigore Pleșoianu - pionier al literaturii românești pentru copii, AUB, limbă și literatură română, t. XVIII, 1969, 2; Dicț. lit.
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
, Anișoara (pseudonim al Doinei Stella Grațiana Peteanu; 28.V.1912, Pădureni, j. Timiș - 1.IX.1972, Lugoj), poetă, prozatoare și ziaristă. Este fiica Vioricăi (n. Bujigan) și a lui Aurel Peteanu, profesor de română și latină, publicist, animator cultural, în perioada interbelică, al Lugojului. O. face cursul primar și pe cel secundar în orașul natal și în Timișoara și își ia licența în drept la Universitatea din București (1936), după ce urmase și Facultatea de Litere, fără să o
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
adjunct (1972-1974) și ulterior redactor-șef (1974-1986) la „Viața românească”; din „lipsă de principialitate” (în realitate pentru că se opusese „rentabilizării” revistei) este eliminat și de aici. O. este cunoscut și apreciat în primul rând ca om de presă literară, ca animator literar și creator de climat. Intelectual cultivat și cu simțul valorii, personalitate puternică și echilibrată, înzestrat cu simț moral și justițiar, el a jucat în epocă un rol meritoriu, uneori salutar, în fondarea și orientarea unor reviste importante, reușind - împotriva
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
Pleșu ș.a., de prezența unor cronici literare semnate de Cornel Regman etc. Consecvent susținător al valorilor autentice, O. rămâne legat de lansarea și impunerea multor scriitori importanți, de la generația ’60 până la cea optzecistă. Meritele sale de factor de echilibru, de animator și sprijinitor al creației altora au pus în umbră creația proprie. Poezia sa cea mai reprezentativă - operă de tinerețe - a rămas în reviste („Vremea”, „Universul literar”, „Revista Cercului Literar”). În 1946 o adună în vederea publicării. Manuscrisul este acceptat de Fundațiile
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
expresia efervescenței culturale a acesteia: „Sunt, în Bucovina aceasta de biruinți voievodale, atâtea talente necunoscute, atâția tineri merituoși care, înmănunchiați, ar da o bogată eflorescență. Totdeauna au fost începători și publicațiuni care să-i încurajeze.” Patronul spiritual este Mircea Streinul (animator al vieții culturale bucovinene, întemeietor al mișcării și revistei „Iconar”, cu un prestigiu literar în plină ascensiune), căruia i se dedică o pagină chiar în primul număr și care salută nașterea noii publicații dând povețe redactorilor: „Evitând violențele polemice, cultivând
ORIZONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
1944, Lieidzelda-Liepaia, Lituania), poet. A absolvit în 1935 Liceul „Regele Carol al II-lea” din Bolgrad. Debutează în „Familia noastră”, revista elevilor de la liceul bolgrădean, pe care o înființează în 1935 și o conduce împreună cu Vladimir Cavarnali. Este unul dintre animatorii mișcării culturale române în Bugeac, unde fondează revista „Bugeacul”, fiind, un timp, prim-redactor (1935-1936). Colaborează la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Generația nouă”, „Poetul”, „Moldavia” ș.a. A tipărit două volume de versuri: Poezii (1937), carte confiscată de autorități ca fiind
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
apoi a celorlalți pacienți; - prescrierea sarcinilor de îndeplinit în intervalul dintre ședințe. Desfășurarea ședințelor (terapie de grup) Sedința 1: coeziunea grupului Prima ședință este destinată asigurării coeziunii grupului, introducerii definiției afirmării de sine și descrierii comportamentelor pasive, agresive și asertive. Animatorii încep prin a se prezenta: prezentarea lor, simplă, amabilă și autentică, servește drept model pacienților. Exercițiul jurnalistului Pacienții, doi câte doi, își rezervă câte cinci minute pentru a face cunoștință adresându-și, unul altuia, întrebări. Apoi, fiecare pacient prezintă grupului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stimulată pentru a progresa. Joc de rol standard jucat de terapeuți Primul joc de rol permite definirea afirmării de sine și ilustrarea celor trei tipuri de comportamente (pasive, agresive și asertive) cu ajutorul a trei jocuri de rol rapide, efectuate de către animatori. Un terapeut este așezat la o masă de restaurant pregătit să înceapă să fumeze. Al doilea terapeut este așezat la masa de alături și cere celuilalt să facă bine și să nu fumeze. Jocurile de rol sunt jucate într-o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bună! Credeți că totul vă este permis. N-ați văzut că vă aflați într-o încăpere pentru nefumători! Este scandalos, nimeni nu mai respectă nimic... Terapeutul întreabă apoi grupul cum se numește acest tip de comportament. Dacă grupul răspunde „agresiv”, animatorul întreabă: „Ce vă face să credeți că este agresiv?”. El determină fiecare pacient să descrie cu precizie caracteristicile verbale și non verbale ale unui comportament agresiv. Apoi, animatorul exprimă, în cadrul jocului de rol, un comportament pasiv. După ce și-a plecat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grupul cum se numește acest tip de comportament. Dacă grupul răspunde „agresiv”, animatorul întreabă: „Ce vă face să credeți că este agresiv?”. El determină fiecare pacient să descrie cu precizie caracteristicile verbale și non verbale ale unui comportament agresiv. Apoi, animatorul exprimă, în cadrul jocului de rol, un comportament pasiv. După ce și-a plecat ochii, a privit, a tușit de mai multe ori, sperând că celălalt client îl aude, el nu îndrăznește să ceară clientului să înceteze să fumeze și se mulțumește
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privit, a tușit de mai multe ori, sperând că celălalt client îl aude, el nu îndrăznește să ceară clientului să înceteze să fumeze și se mulțumește să se plângă de disconfortul său soției sale, cu o voce joasă, abia perceptibilă. Animatorul întreabă apoi, pe fiecare participant, ce tip de comportament le-a fost prezentat și care sunt caracteristicile verbale și non verbale ale acestuia. Apoi animatorul exprimă în cadrul jocului de rol un comportament asertiv și spune, cu o voce clară, cu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mulțumește să se plângă de disconfortul său soției sale, cu o voce joasă, abia perceptibilă. Animatorul întreabă apoi, pe fiecare participant, ce tip de comportament le-a fost prezentat și care sunt caracteristicile verbale și non verbale ale acestuia. Apoi animatorul exprimă în cadrul jocului de rol un comportament asertiv și spune, cu o voce clară, cu un surâs larg pe față: Terapeutul - Pardon, domnule, înțeleg că doriți să fumați o țigară după o masă atât de bună, dar fumul de țigară
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să se exprime în locul nostru și că un comportament agresiv îl împiedică pe celălalt să se exprime. Tabel 7. Afirmarea de sine și drepturile pacientului Comportament pasiv agresiv asertiv Drepturile și dorințele dumneavoastră ++ + Drepturile și dorințele celuilalt ++ + Sarcini de îndeplinit Animatorul cere participanților să identifice în viața lor cotidiană cel puțin unul dintre cele trei tipuri de comportament, pasiv, agresiv sau asertiv, în ceea ce-i privește sau, eventual, la o altă persoană din anturajul lor. Participanții sunt invitați să-și evidențieze
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietate pe o scară de la 0 la 100, cu o notă la începutul ședinței și una la sfârșitul ei. In general, nota are valori din ce în ce mai mici. Sedința 2: să facă un compliment Trecerea în revistă a sarcinilor La începutul ședinței, animatorii întreabă pe fiecare pacient dacă a putut să-și îndeplinească sarcina. Ei determină pe fiecare să prezinte, cât mai clar posibil, situațiile observate, emoțiile resimțite, gândurile automate, cât și natura comportamentului observat. Această primă trecere în revistă a sarcinilor obligă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și prezintă următoarele principale mecanisme: - analiza situațiilor; - identificarea propriilor emoții; - identificarea propriilor gânduri automate; - efect benefic al exprimării emoțiilor proprii; - efect benefic al îndeplinirii unor sarcini in vivo; - utilizarea metodelor de rezolvare a problemelor în situații dificile. Informare și formare Animatorii prezintă un model de compliment. De exemplu, unul spune celuilalt: „Imi place mult culoarea bleu a puloverului tău”. Pacienții comentează ceea ce observă, apoi terapeuții explică care sunt regulile pentru a face un compliment. Regulile pentru a face un compliment 1
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Informare și formare Se lucrează reluând complimentul folosit în ședința precedentă: Primul terapeut - Imi place mult culoarea bleu a puloverului tău. Cel de al doilea terapeut - Mulțumesc, îmi face plăcere că ai remarcat acest lucru, și mie îmi place culoarea. Animatorul prezintă modelul standard de răspuns la un compliment. Răspunsul la un compliment 1. Spuneți mulțumesc: anunțați recepționarea complimentului: „Iți mulțumesc pentru complimentul tău FrșdȘric”. 2. Exprimați-vă direct emoțiile: „Imi face plăcere când îmi spui că am un pulover frumos
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se evaluează nivelul de anxietate la începutul și la sfârșitul ședinței și în care pacienților li se cere să facă comentarii în legătură cu ședința. Sedința 5: să formuleze o cerere în viața de zi cu zi Trecerea în revistă a sarcinilor Animatorul se asigură că fiecare pacient a pregătit o listă ierarhizată de cereri, a căror dificultate să acopere întreaga scală de la 0 la 100. Acesta întreabă pe fiecare pacient în legătură cu cererile formulate. Jocuri de rol: să se formuleze cereri cu dificultate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]