508 matches
-
mai degrabă educat în spiritul protestantismului american decât în manieră britanică. Dacă îi faci avansuri într-un moment nepotrivit, te trezești respinsă cu o privire destul de brutală și bați în retragere cu sentimentul că nu ești deloc atrăgătoare. Sper că Anita va face același lucru și se va alege cu uitătura aceea indiferentă și severă care s-o facă să se simtă nesigură pe viață. —Nici mie nu-mi plac sălile de fitness, zice Jake. Cred că a intervenit pentru că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era mereu cu spatele la el, pleca undeva, plutea pe vârfuri de copaci simplu, egal, mergea de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea să treacă de această putere care se numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire, să nu-mi mai văd viața de atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția ani, cum vin în mintea mea, mereu și mereu, scenele alea cu ea?... Cum să mă mai duc dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
inimă, pe care îl tot regret din multe motive, din cauza unei fete, mai ales. Moldova e, pentru mine, Ani-Anita, o iubită de atunci, odată și odată, am să-ți povestesc eu și de ea (bărbatul tot amânase povestea asta cu Anita, dar Loredana aștepta cuminte, știa că o să-i povestească el, cândva, despre fata aia), jucam într-un spectacol care a fost vizionat de șapte ori, toate vizionările erau politice, bineînțeles, cu modificări toate, așa se făcea înainte de ’89, erau celebrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e și talentat, ai talent?... intri, am trecut printr-o tragedie cu Ani, prima iubire din viața mea, o fată care totdeauna m-a așteptat, indiferent ce gagici am avut, ea era stabilitatea mea, lumina, mă puteam întoarce oricând la Anita, indiferent ce făceam, eram tineri și curați, îmi plăcea că iubea parcurile, verdeața, copacii, apele, mereu spunea că „apele știu”, era un fel de Hildegard von Bingen... — Cine-i asta? — A fost. Se spune despre ea că era latura feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un fel de Hildegard von Bingen... — Cine-i asta? — A fost. Se spune despre ea că era latura feminină a lui Dumnezeu. Fusese, în Evul Mediu, predicatoare, scriitoare, doctoriță, botanistă și cercetătoare a naturii. Era o femeie practică. Doar că Anita mea nu era practică deloc... Povestea ei e secretul meu, deocamdată. Despre Anita o să-ți spun altădată, ți-am mai zis că o să-ți povestesc despre ea, dacă meriți, nu acuma, aproape nimeni nu mai știe de ea - sunt povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
despre ea că era latura feminină a lui Dumnezeu. Fusese, în Evul Mediu, predicatoare, scriitoare, doctoriță, botanistă și cercetătoare a naturii. Era o femeie practică. Doar că Anita mea nu era practică deloc... Povestea ei e secretul meu, deocamdată. Despre Anita o să-ți spun altădată, ți-am mai zis că o să-ți povestesc despre ea, dacă meriți, nu acuma, aproape nimeni nu mai știe de ea - sunt povești care nu se spun decât la cine le merită -, doar mama mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu acuma, aproape nimeni nu mai știe de ea - sunt povești care nu se spun decât la cine le merită -, doar mama mea a știut totul, eu sunt un om sensibil, am aici, și își mângâie inima, de aceea povestea Anitei o păstrez, când o să mă cunoști mai bine... poate ți-o spun. Bărbatul suspină artistic, scena era, ca totdeauna, acolo, la picioarele lui. Viața reîncepea. — M-am însurat ca să uit, asta era cel mai important, să o uit pe Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-n bucate, dar sunt un om dificil, un artist, va trebui să mă înțelegi, și iar: vrei să fii nevasta mea?, ea se roșea și răspundea repede, uitându-se numai în ochii mei: vreau! Doamne, cât am sărutat-o pe Anita mea...). A fost singura dată când am agățat o femeie, și rău am făcut, am, astăzi, destul succes ca să vină ele, femeile, la mine. Până-n seară, m-am culcat cu ea, a fost ușor, în garsoniera mea nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curvă?, am întrebat-o timid, mama este pentru mine, și acum, stăpâna. Și dacă e o curvă, mamă? — Să revin la Vichi, cea de-a doua nevastă a mea, pe ea am luat-o ca să nu dorm singur, atât. Dispăruse Anita din lumea aceasta și trebuia să fiu și eu cu cineva, familia îți dă stabilitate. Cu Vichi, prea multă motivație nu e, că poți să te însori din dragoste și din prostie, atunci, a doua oară, eu m-am însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să plece de-acasă, și cum timpul le așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lungul piesei își va schimba ținuta, este elegantă, pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În flashbackuri, nu are fundă. Ar trebui să se vadă că e femeie de afaceri, bogată. SOȚUL ANITA, fiica celor doi, 16 ani TÂNĂRUL ARHITECT Living minimalist mobilat, o scară interioară ce se sprijină, din construcție, pe o bară metalică. Interior extrem de modern. Emma e singură, are la ureche un hands free, vorbește cu cineva... EMMA - Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai cred (își privește brățara de piele neagră, o rotește pe mână)... Așaaa, v-am mai învățat ceva, nu vă uitați așa la mine, așa de luuung, e clar că eu voi avea o superviață... Străinul se uita lung la Anita mea, am văzut bine asta, la sânișori, mai ales. În toate, fiică-mea seamănă cu mine (mândră). Privirile lui impertinente m-au enervat la culme și-am plecat repede, nervoasă... În starea aia, acasă, m-am tăiat într-un ciob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea ea, că ne putea minți pe mine și pe Cristi, eu ajungeam târziu, din cauza șantierelor, pe tată-său nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plăcea filmul, a văzut „Frumoasa din pădurea adormită” de trei ori, și-l punea pe computer și stătea nemișcată acolo... un imn închinat iubirii, mami, asta e filmul ăsta: despre iubirea care ne vindecă pe toți. Rămânem întregi. Așa zicea Anita mea... (Oftează, se chinuie.) ( În timp ce Emma vorbește despre cumințenia fetei, pe ecran, în antiteză, s-a derulat filmul făcut de detectivi.) Draga mea, mă sună ăia de la firma de detectivi, eram în birou, la computer, mă cheamă jos, în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că te omor?! Cu cine ai umblat? Cu fetele din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să te doară... am căzut la pământ și am făcut o criză, mi-am rupt hainele alea de firmă de pe mine, mă durea ca niciodată rana de la mână și tăietura aia nu durea decât la frig, m-am învinețit și Anita mea a sunat pe mobil, l-a chemat pe tată-său, să vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu plete. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tras-o la tot Bucureștiul, i-a tras-o și... a inclus-o, pe mă-ta în lista aia a lui. Pe nevasta mea și pe maică-ta... Cheamă Salvarea, mă-ta n-are nimic, e isterică. Asta a fost. Anita n-a chemat Salvarea, m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot pleca s-o caut, că eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbi prea bine, dar l-am întrebat vexată de ce?, acuma? Acuma, Ani a avut un accident! Poftim???!!! (Țipă, e toată disperarea lumii în glasul ei...) Fata mea se aruncase de pe acoperișul liceului... Când am ajuns, venise și Salvarea, dar degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie, și-n 22 decembrie mi-a murit fata, a căzut victoria mea..., era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face și gestul, și ea, ca un sinucigaș... Avea dreptate Nicoleta mea? Păi, sigur c-a avut dreptate, așa e... (Pauză lungă.) Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-o trag cu oricine... sau aproape cu oricine, nici nu mai contează... Te sperii?, eu? De ce să te sperii? Vrea șeful de Catedră să aibă o femeie frumoasă, uite-o aici. Vrea chelnerul? Sunt aici. Mi-a spus medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e delicioasă femeia mea din casă, muncește grozav, eu n-am timp, îți imaginezi ce înseamnă și firmă, și facultate. Cristi nu mai e deloc, a dat divorț, sunt liberă (are în mână cureaua neagră de piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac orice. (Râde îngrozitor, cinic, începe muzica „Don’t cry, baby”, Janis Joplin, azvârle cureaua fetei.) La facultate, studenții mă divinizează, colegii de Catedră la fel, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spuneam la câteva zile o poveste, ca să rămână, îi povesteam despre satul meu, despre Cristești, despre copilărie, despre femei, despre ai mei, mama și tata, despre admiterea la teatru, spectacole, tot ce știe fata asta, știe de la mine. Doar despre Anita nu i-am dat amănunte, știe ea, așa, câte ceva, dar nu adevărul, e doar povestea mea. Despre tinerețe și Ani, nu știe decât mama, doar ea, Mama Ploii, cum îi spun eu. Despre Ani - o fostă iubită din tinerețe, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acel ce n-are viața și Moldova lui”, îți spun ceva cuvintele astea?, nu-ți spun?, eheee, ce știi tu despre Moldova, Doamne, cât de fericit am fost acolo, în garsoniera mea din fața Copoului, în primii ani de meserie. Cu Anita mea... Se apropie închiderea stagiunii și voi avea muuult mai muuult timp liber. Înțelegi. Octavă al tău. — Am pornit grădina asta, grădina la care dumneavoastră, Frumoasă Neli, munciți, în care acuma împletiți cununile astea de ceapă, iar eu povestesc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intru și eu după tine. Se iubesc cu disperare, fiecare știe doar el de ce, fiecare are alte motive, i-a inundat o tristețe amară pe care nu o poate ascunde nici unul din ei. Fata e tânără și frumoasă, seamănă cu Anita!!!, gândește el și transpiră ciudat, trupul ei subțire și lung seamănă cu un altul, are mirosul unei promisiuni făcute demult, amușinează ca un câine neliniștit picioarele, inima, sânii, electrică ființă!, își plimbă mâinile lui frumoase de-a lungul cărnii, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]