453 matches
-
carte doar un antitext literar. De fapt, dincolo de efectele de mare ilaritate produse prin contrastul dintre normă și realitatea artistică, există aici și frag mente de cea mai bună calitate literară în sensul „înalt“ al cuvîntului. Din mijlocul unor întîmplări anodine cu copii jucîndu-se la țară, la mare sau în spatele blocului se desfac deodată perspective mitice și fantastice în sensul realismului magic sud-american : o schijă din timpul războiului se plimbă dintr- un loc într-altul pe sub pielea unui veteran ; o fetiță
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cam prea elegiacă, ca să pot continua. În astă seară am luat masa la Comino, iar raci, cu Irène, Ina, Alecu, Liana Slăvescu de la Studio 42 (vara Martei Grecianu) și Giurgea Negrilești. La un moment dat, violonistul care cânta singur romanțe anodine a început să cânte la vioară „Chevaliers de la Table Ronde, / Goûtons voir si le vin est bon“. Natural, m’am făcut de râs - era numai Irena și Liana Slăvescu - am plecat plângând. După masă, am mers la doamna Lemonidis, unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spiritul pro- vinciei declanșează în provincialul generic o dinamică a excesului și a exacerbării care răspunde unui deficit eveni- mențial. Avem însă și o inversiune a acestei optici. Nara- torul sesizează cu asupra de măsură fapte care sunt topite în anodinul provinciei, celui de la Centru îi sar în ochi tocmai întrebuințările grandilocvente, inadecvate ale unor mărci de identificare cu Centrul, dar și episoade care sunt metabolizate perfect în spațiul provinciei. În cele din urmă, acest dispozitiv este ambivalent, cele patru episoade
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mundane pentru a accede la condiția celestă a elecțiunii prin hazard. Să privim atent textul demisiei pe care nara- torul ni-l pune intenționat sub ochi, să-l vedem, pentru că mărcile unei personalități noi se recompun în acest text aparent anodin al cărui relief stilistic este ignorat de către „domnul Georgescu”. „Domnule Ministru, Sănătatea mea prea delicată nu-mi permite să mai suport asprimile de tot felul ale serviciului. Vă rog dar respectuos să binevoiți a-mi primi demisia din postul ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nevoie să mă debarasez de tot ce m-a dus În trecut la succes ca să ajung la o pretinsă descoperire prin „simplitate“?! De fapt nu mă interesa deloc să fiu simplu, simplu În vocabularul meu de atunci fiind sinonim cu anodinul, cu plictiseala. Ce voiam era, dimpotrivă, să arăt cât sunt de complex, fiind convins, ca mulți dintre tinerii de atunci, că, pentru a fi interesant, trebuie să pari complicat. Privind În urmă, sunt amuzat de judecățile mele de atunci, dictate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost trecută din mână-n mână și, cam o oră mai târziu, am Început să ne retragem spre camere, căci a doua zi lucrul Începea În zori. Singur pe coridor, am pornit În căutarea camerei mele. Dintr-odată, culoarele anodine, fără caracter, ale noului Sheraton căpătau un vino-ncoace halucinant de interesant. Nu mai știam unde sunt, nici unde voiam să merg, dar nu avea importanță, totul era minunat. Pe la cinci și jumătate dimineața (mi s-a spus mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a înșelat cu familia ei...” (213). Se sperie când n-o vede, însă iubirea îl ajută s-o regăsească până și-n absență: „Absența ei se umple cu prea plinul celei mai vii și mai autentice prezențe” (169). Cele mai anodine întâmplări pot să împrospăteze un sentiment oricum de mare intensitate: „Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din tunel, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire!” (96). De fapt, episodul ar fi banal numai pentru cine n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
farmacie. Aștept să fiu întrebat, în timp ce farmacista conversează cu două fete "provocatoare". Au cumpărat niște tranchilizante, nu le-a cerut rețeta regulamentară, le cunoaște. "Aveți program... observă farmacista... până la patru dimineața, răspunde una din fete." Iau și eu niște pastile, anodine (dar mie îmi cere rețetă) Sunt fete bune, mă informează farmacista, sunt "stripteze". Normal, fără prejudecăți, fără bârfa, de parcă am fi în Place Pigalle. Ne-am civilizat corespunzător aspirațiilor guvernamentale. * Orașul este "amestecat". Magazine luminate ostentativ cu vitrine de cristal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o înșală, este preocupată de îndoielile nejustificate legate de loialitatea sau fidelitatea celor din jurul său (prieteni, asociați), este reticentă la ideea de a se confesa altora crezând că informația ar putea fi folosită împotriva sa, distinge semnificații ascunse în evenimente anodine, nu iartă dacă este rănită, insultată, disprețuită, percepe atacuri împotriva propriei persoane sau reputației sale la care reacționează coleric sau prin contraatac, pune sub semnul îndoielii, de o manieră repetată și fără nici o justificare, fidelitatea celor apropiați. În cazul personalității
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fază medievală, prin încercarea de a preface materia evangelică și clasică. Amândoi sunt niște remarcabili vulgarizatori, vorbind poporului în limba și ritmica lui. Vasile Aaron († 1822) are chiar noțiunea sonorității ("dulceața versurilor") și dă cititorilor instrucții de respirație, pe versuri anodine: Omul cât să naște... cu cât să mărește, Grija și năcazul... încă cu el crește... Te rog, o, iubite!... mai vină la noi, Să mai grăim ceva... și despre nevoi. Scrierea cea mai notabilă a lui Aaron este Patimile și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A. Odobescu. Ale sale Modeste încercări poetice (1873) cuprind prozaice instrucții de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat. Binișliul regreta vremurile vechi, deputatul, ministrul erau încîntați de slujbele lor. Orășanu nu cruța nici pe liberali ("ceata lui Baboi"), nici pe conservatori și semăna porecle în dreapta și-n stânga. Lascar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ducu, la Iași, un corp de bibliotecă, două scaune, o masă etc. Am făcut-o cu bucurie, dar și cu strîngere de inimă, căci aceasta înseamnă începutul unei „desprinderi”, o părăsire a „cuibului”. *Mărturisire frapantă într-o frază cu aspect anodin: „în vara lui 1944 terminasem liceul și discutam cu colegii mei despre geometriile neeuclidiene” (Solomon Marcus). *După coborîrea din autobuz, doamna B. stă lîngă mine, dar cu ochii e la grupurile celor deja cazați și ieșiți la fumat pe platforma
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe drumuri, iar noi avem familii și copii. (Un grup de asistenți medicali, București, [martie-aprilie] 1980, difuzată la 20 aprilie 1980) Anonimii aleg uneori pseudonime (G. Ionescu, Ion Popescu sau Cosmina Cosmin) sau inițiale (V.Ax.), dar mai des formule anodine: Întâlnim însă și formule mai sugestive care indică vârsta, ocupația ori profesia sau starea socială: Apar și expresii care indică protestul sau disperarea: Un român cinstit, nu un dușman de patrie, Un sclav al lui Ceaușescu. Alteori, formula de prezentare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru „impuritate” mi se părea onestă și Îndreptățită, chiar și din punct de vedere literar. Deși nu am avut contacte regulate cu Radu după acel ultim schimb de epistole, din 1980, l-am mai Întâlnit totuși Întâmplător, În câteva Împrejurări anodine. Odată, prin ianuarie 1981, Într-o librărie. I-am spus, cred, atunci că nu mai suport ce se Întâmplă În jur. „Ce aveți dumneavoastră cu ei? Este problema lor, a oamenilor sistemului, nu a noastră. Îmi reproșez mereu că am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dacă despre tinerețea gata să ne lase În urmă, În enclava ruinată de „acasă”, sau despre bătrânețea care ne oferă refugiul ei pocit În pustiul multicolor al străinătăților ar fi vorba. Apariția noului volum Îmi fusese semnalată Într-o notiță anodină de ziar românesc, parvenită la New York. Am găsit, curând după aceea, Într-un vechi carnet cu coperți albe și tari, expresiva adresă socialistă a poetei (Aleea Barajul Bistriței 10, blocul J7, et. 7, apart. 24, sector 3, București) și, fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
creează ea Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pas oarecare, „Întâmplător”... al doilea ar putea fi aidoma, succesiune mecanică a haosului. Dar pasul al doilea poate fi, deja, și altceva: primejdia, neantul, sau... un sens, sau... ordinea. Dinamica „oarecare” a vieții, vitalitatea risipitoare aparțin, În romanele lui Sábato, anodinului. Iar organizarea, regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Un singur obstacol În calea celebrării nemijlocitului artistic: medierea codului artistic. Literatura mediază, deci copiază din viață. Cum ieșim din impas? Prin reprezentarea scrierii ca act vital, egal ca valoare cu actul sexual sau cu cel mistic. Nu e tocmai anodin să remarc ultima revenire a eros-thanatosului În literatura franceză contemporană. Ea este legată de epuizarea canonului textualist, În anii 1970. Exista atunci o revistă de avangardă teoretică, Tel Quel, fondată și condusă de Philippe Sollers. Scriitorul, un foarte bun politician
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G. Călinescu - C. „nu e un scriitor, ci un bun foiletonist” - temeiul e greu de contestat. Mai nimic nu vine la el dinspre invenție și prelucrare
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
este fixă și durabilă. Survine: sete de tip cronic, dureri de mijloc (care pentru multe părți începe la ceafă), tumefierea picioarelor, urinare abundentă, galbenă și foarte roșie, puls rapid și dureri în coapse, adică în șolduri. Vindecarea se face prin anodine: numai sarea împărțită este curativă.” După cum se observă, terminologia folosită este ermetică, parcă voit obscură, contrastând cu descrierea clară pe care Aretaeus o făcuse cu un mileniu înaintea lui. Obsedat de chimism, Paracelsus a observat că după evaporarea urinii pacienților
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
activa și alte suferințe din trecut și care au stat lăcătuite în subteran. Așa cum am mai menționat, potențialul traumatizant al unui avort la cerere este mai redus, comparativ cu moartea copilului în uter, dar, contrar aparențelor, nu este însă deloc anodin, acompaniindu-se uneori de o corozivă culpabilitate. încercând să deceleze cauzele subtile pentru care o femeie aptă de a deveni mamă refuză totuși această șansă, literatura de inspirație psihanalitică, mai precis M. Bydlowski (2000) evocă resentimentele adânci față de propria mamă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o oră de vârf, 12 colegi, un profesor și au rănit alți 24 elevi, după care s-au sinucis. Autorii abominabilei crime în serie aveau o fascinație maladivă față de Hitler, așa se explică de ce ziua tragediei nu a fost una anodină, deoarece reprezenta împlinirea a 110 ani de la nașterea temutului lider nazist. înfățișarea și stilul lor vestimentar era nonconformist și șocant (dominat de culoarea neagră). De asemenea, apelau la un machiaj strident prin contrastul dintre alb și negru. Cât privește preocupările
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un conținut nespectaculos: un pașaport, o scrisoare adresată soției, un bilet de avion pentru Venezuela. Personajele vor avea nevoie de timp ca să descopere - exact timpul în care ne bucurăm de suspans - că banii au fost strecurați tocmai printre aceste obiecte anodine. Un "expert" (căci e întotdeauna nevoie de un expert pentru a sublinia valoarea ascunsă a ceea ce e vizibil cu ochiul liber) îi explică lui Audrey Hepburn că plicul care îi era adresat reprezenta în sine "averea". Cei 250.000 de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
timp mai bun (trecutul e, întotdeauna, mai bun!) în care oamenii trăiau liberi și fără griji. De ochii verzi ai unei fete frumoase și de scrisul frumos, în general. Ce detestă Mihai Zamfir? Cenușiul unei vieți deprimante, rutina, plictiseala gesturilor anodine, blocurile-ghetou și "cuceririle" comunismului, la grămadă. Scriitorul e un estet (și un calofil!), un Pașadia sufocat de miasmele "epocii de aur", care se agață de fiecare țigară și de orice fronton rococo. Personajele sale poartă această angoasă, a creatorului apolinic
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]