570 matches
-
am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul strâmt și am Închis ușa. Aceasta tot sărea de pe șină. A trebuit s-o Închid de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
973-28-0311-8 ÎN LOC DE PREFAȚĂ Ce înseamnă a fi european în estul postbelic?1 "Orgoliul unui om născut într-o cultură mică este întotdeauna rănit." Cu aceste vorbe se deschide o carte faimoasă pe care Emil Cioran a scris-o în România antebelică, cu câțiva ani înaintea așezării sale definitive în Franța. Dar cum arată oare atunci orgoliul unui om născut într-o cultură mică din estul postbelic? Nu va încerca oare acesta, umilit în toate datele fundamentale ale existenței sale, să le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
profesor universitar la Fribourg, în Elveția) - nu mai exista nici o urmă din gândirea standardizată a culturilor staliniste. Învățaserăm să gândim și să scriem pe cont propriu și deveneam din ce în ce mai conștienți că reprezentăm generația menită să preia cultura română din perioada antebelică, deci din locul care precedase dezastrul. Pe de altă parte, cărțile pe care Constantin Noica le scrisese în anii domiciliului forțat, în condiții de mizerie greu imaginabile și fără speranța de a le vedea publicate vreodată, precum și cele scrise după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
II). Simple îndoieli retorice, pentru că angajamentele sânt deja făcute (interesant: Vittorio Klostermann, înainte de a ceda editurii românești drepturile pentru traducerea lui Heidegger, a cerut informații despre Ausbildung-ul traducătorului). Tot pentru aceste zile am luat Oceanografia lui Eliade în vederea volumului Eliade antebelic de la "Univers". În sfârșit, pentru sugestii stilistice, paginile traduse de Vasi Zamfirescu din Freud (despre literatură și analiza procesului creativ), care ar urma să apară tot la "Univers", în 1979. Miercuri, 13 decembrie 1978 Ieri și astăzi am stat 12
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre mine. Tocmai apăruse Tragicul. Aparținea ultimei generații de literați ("Cercul de la Sibiu") din formația cărora filozofia făcea parte în mod obligatoriu. Scriind el despre mine îmi făcea, fără să știe, un imens cadou: mă conecta la o tradiție culturală antebelică căreia îi aparțineam obiectiv și afectiv, una de dinaintea separației nefaste dintre filozofie și literatură. Alături de Balotă, era singurul care în peisajul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptățire despre o carte care respira literar cu plămânii filozofiei. "Filozofii" noștri de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mine), „acest Aurel Leon” era un apropiat al șefului Editurii, care îl luase drept „consultant” pentru istoria „burghezo-moșierească” a Iașilor și îi împrumutase, fără știrea mea, dactilograma memoriilor lui Radu T. Constantinescu. Fostul trepăduș prin redacțiile fițui 161 cilor ieșene antebelice (Aurel Leon), acum autor al unei serii de evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără autorizația autorilor!). Pe mine nu m-a mirat, deoarece aflasem cu mai mulți ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mine), „acest Aurel Leon” era un apropiat al șefului Editurii, care îl luase drept „consultant” pentru istoria „burghezo-moșierească” a Iașilor și îi împrumutase, fără știrea mea, dactilograma memoriilor lui Radu T. Constantinescu. Fostul trepăduș prin redacțiile fițui 161 cilor ieșene antebelice (Aurel Leon), acum autor al unei serii de evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără autorizația autorilor!). Pe mine nu m-a mirat, deoarece aflasem cu mai mulți ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
secolului XX, prin vocile sale de o colorată diversitate, definitorii. Nu exista Google (începem să uităm) și, mult mai rău încă, cele mai interesante materiale erau ținute la „fond secret“. Pentru acest roman, Gabriela a căutat jurnale în manuscris, presă antebelică, mărturia celor care mai puteau povesti, a pus în joc întreaga ei forță, perseverență, intuiție omenească pentru a ajunge cât mai aproape de o imagine reală a lumii noastre. De atâtea ori priveam în jur cu stupoare, durere și revoltă - ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
clădirile (excepție făcând edificiile de patrimoniu și zonele protejate) sunt demolate și reconstruite periodic, astfel încât, în maximum o jumătate de secol, fața unui cartier poate fi modificată până la irecognoscibil. În al doilea rând, minima geometrie expusă de orașele din perioada antebelică a fost pulverizată, la propriu și la figurat, de miile de bombe aruncate de americani în timpul războiului. O dată cu încheierea ostilităților, în 1945, milioane de oameni au rămas fără adăpost, astfel că autoritățile s-au văzut confruntate cu o situație fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice mai vîrstnice din lagăr se pretindeau privilegiate. Jim Își aminti un vers dintr-una din poeziile pe care doctorul Ransome Îl făcuse să o memoreze: „un cîmp străin ce-mi este Anglia pe veci...“. Dar aici era Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cămăruța lui. Trăgîndu-și sufletul, se Întinse În pat cu broasca țestoasă În cămașă. Reptila prefera propria ei companie, iar Jim Își Îndreptă atenția spre ghetele noi. Cu bombeurile lor lucioase, cu țintele strălucitoare, era o piesă intactă a lumii antebelice, la care se putea uita ore În șir, așa cum se uita doamna Vincent la filmele ei. RÎzînd În sinea lui, Jim se lăsă pe spate În timp ce lumina fierbinte a soarelui strălucea prin peretele cămăruței lui, conturînd pete ciudate pe cearșaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baterie și luând cu împrumut din laboratorul colegului V. Buțureanu de la Universitate o mașină dinamo-electrică, am putut realiza iluminatul electric al unei părți din clădire, primul iluminat de acest fel din Iași “ ( s.n. ) *** Anii au trecut și “ Uzina de lumină “ antebelică devenise doar o amintire. Căci, precum se intitula un capitol din lucrarea VECHIMEA SOARELUI ELECTRIC DIN ROMÂNIA LA IAȘI (2008), după 1920, “ O NOUĂ UZINĂ SE NĂȘTEA DIN RUINELE VECHII ”UZINI DE LUMINĂ “. Este meritul inginerului MIRCEA VOLANSCHI ( 1883-1974 ), de
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
așa, să-mi scriu propriul necrolog. Ea nu constituie un curent literar, să dispară. Ea este o realitate istorică literară de care va trebui să se țină cont așa cum se va ține cont de pașoptism, de generația eminesciană, de ca antebelică, de cea interbelică, postbelică și așa mai departe. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curajul în literatură constă în faptul de-a continua să scrii chiar și sub amenințarea ignoranței din jur, a uitării invocate la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cultă aveam s-o cunosc la școală. A nu se uita că, pe vremea liceirii mele, Blaga și Barbu, recent "reabilitați", nu figurau încă în manuale, severea, acestea, cu decadentismul avangardelor literare. A-i ceti din cărți împrumutate și ediții antebelice, era o mare ispravă. Și mi-o îngăduiam. La facultate, semețindu-mă și luând drept pierdere de timp lectura autohtonilor ori învățarea limbii ruse, neplăcându-mi nici mărginirea, strigătoare la cer, a profilor ieșeni de istoria literaturii (cu excepția lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a istoriei unei culturi. Din păcate pentru dorința de atemporal a multor începători de azi, romanul e legat de istorie și fără ea se asfixiază. Trebuia să tipăresc ceea ce scrisesem atunci și nu mai târziu, cu toate că romanul acesta despre țărănimea antebelică era neterminat: nu mă interesa dacă țărănimea română continua să se ruineze în capitalism, așa cum spunea o frază la sfârșitul volumului, pe care ulterior am scos-o, ci viața unei categorii umane pândită de vicleniile istoriei; ori, aceste viclenii erau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
De la estetism la preavangardism Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Capitolul III. Publicistica literară a tînărului Ion Vinea: un promotor critic al postsimbolismului Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești antebelice În preajma răscoalelor țărănești din 1907, stînga intelectuală românească de după „trădarea generoșilor” (i.e.: dezertarea la Partidul Liberal, în 1899, a socialiștilor și eclipsa revistei Contimporanul a lui C. Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde) încearcă să se regrupeze în jurul cîtorva noi publicații social-literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al bizantinismului și al „poeziei de sanatoriu” a lui Camil Baltazar... Critica, atît cea interbelică (G. Călinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius ș.a.), cît și cea postbelică (Ion Pop, Dumitru Micu, C. Gheorghiță, Gh. Lăzărescu ș.a.), a insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica la adresa „literaturizării” nu atinge însă niciodată destructurarea sintactică și semantică din primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afirmațiile, se exaltează și se ridică la rîndul ei spre o credință omenească și universală”), Vinea își exprimă optimismul „viitorist”: „sîntem în preajma unei credințe noi. S-o salutăm”. Probabil singurul articol mai serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi“ al aceluiași Vinea (apărut nesemnat în pagina literară a revistei Facla, anul IV, nr. 40, 13 noiembrie 1913). Textul începe cu o profesiune de credință postsimbolistă: deși simbolismul - afirmă autorul - „e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16 februarie 1914, semnat Crișan). Fără a vorbi în textele sale antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate volumul Plumb al lui Bacovia, făcînd o apropiere fugară de pictura lui Van Gogh. Faptul a fost interpretat de către Simion Mioc și Elena Zaharia-Filipaș ca o apropiere inedită a lui Bacovia de estetica expresionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înțelegem doar strofe și compoziții verbale, ci și construcțiunea oricărei realități estetice. Numai în felul acesta problema putea fi formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic, vaticinar-profetic liric al pamfletului, văzut ca specie de „poezie agresivă”. Cîteva texte antebelice arată cum estetica avangardistă se dezvoltă la Ion Vinea în interiorul discursului publicistic, modificîndu-i convenția din interior pînă la estomparea frontierelor dintre genuri. Reportajul, ca gen literar, fusese elogiat de estetica futuristă, iar în anii ’30 cîțiva foști avangardiști români (Geo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai ales prin intermediul futurismului italian și prin filtrul presei franceze. Ecourile - numeroase - rămîn însă cu precădere informale, neputîndu-se vorbi deocamdată despre experimente artistice autentic futuriste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un punct ideilor lui Marinetti. Criticul maghiar A. Angyal a vorbit, în acest sens, despre un „slavism futurist”, însă „slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei iugoslave. În Cehia, influența futuristă antebelică se manifestă inițial prin elogiul mașinismului, al vitezei moderne și al progresului tehnic, prin manifestările teatrale iconoclaste din cabaretele anilor 1914-1918, prin luările de poziție ale unor scriitori precum K.S. Neumann, Karel Teige și Viteslav Nezval. În 1921, Marinetti va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
principiile noii estetici opuse simbolismului și moștenitorilor săi sînt enumerate „desființarea versului liber“ („ultima rămășiță a simbolismului”), dramatismul (opus lirismului), multiplul (opus unilateralului), poliritmia (opusă monodiei), simultanul (opus succesivului) și forma plastică (opusă versului liniar). În prelungirea lor, singura referire antebelică a lui Vinea la poetica futurismului italian și a lui Marinetti este făcută indirect, printr-un citat în limba franceză, în original, din studiul lui Barzun. Citatul reflectă - de fapt - propria-i atitudine față de noul curent. Apropierea de principiu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, București, 2001, p. 360). Deși comentatorii lasă să se întrevadă profilul unei „reviste moderniste” sau cu ambiții avangardiste, Chemarea a fost în primul rînd o publicație de atitudine politică și civică din perioada neutralității antebelice, o publicație antirăzboinică și nealiniată, componenta literar-artistică fiind împinsă în plan secund. Același raport între prim-planul civico-politic și arrière-planul literar-artistic novator se va păstra și în primii doi ani ai Contimporanului (1922-1924). În paginile primei serii a Chemării, tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]