731 matches
-
restaurante, la anume reuniuni, ca acelea ale lui Saferian, niciodată la cafenea. Nu-i plăcea să fie un factor neglijabil, tratat familiar de oricine. La Saferian avea un loc de onoare, intrarea sa producea emoție, la restaurant ținea capul mesei. Anticamera lui era un soi de cafenea în care Pomponescu făcea apariții austere. Prin cercul său, prin acela al soției sale, avea, în cuprinsul casei, o redacție zilnică de știri. Gaittany, Hagienuș, Gulimănescu, Suflețel, Smărăndache și alții, îndată ce puneau mâna pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Da?! se distra Pomponescu. Aud că are o viță excelentăde Bordeaux, nu ne poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său birou, prin delațiune, ce se întîmpla în sfera intelectualilor, îi dădea o mulțumire. În anticamera lui se iscau uneori adevărate mici scandaluri printre "amicii politici" ori printre amicii intelectuali. Pomponescu se informa din biroul său, în rate, de toate fazele incidentului, și când se întîmpla a ieși afară, perfect documentat, cerea să afle concluzia: - Ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era curios, amator de intrigi, de la distanță, fără a se amesteca direct. Asculta cu amabilitate tot ce bârfeau alții, nu întrerupea pe soția lui în comentariile ei, personal nu arunca gaz peste foc, ci păstra o figură îngăduitoare. Acum, când anticamera era goală, se simțea privat de un aliment diurn, lipseau raportorii, în frunte cu Smărăndache. Astfel, nu mai avea pe cine să întrebe: "Ce mai zice Gaittany, ce s-a mai discutat la Saferian, cum mai stă Hagienuș cu Petrică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și alte de acestea. Un continent întreg dispăruse, ca și acoperit de apă. Asupra lui Pomponescu făcea impresie defecțiunea totală a oamenilor săi și, din birou, trăgea cu urechea la cea mai mică trosnitură, părîndu-i-se că cineva a intrat în anticameră. Uneori suna servitoarea și întreba dacă ușa e deschisă, întrucît a auzit zgomot de pași. l se răspundea că nu fusese nimeni. Câteodată deschidea singur ușa de la birou și privea în anticameră, unde avea aproape întotdeauna neplăcerea să nu găsească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mică trosnitură, părîndu-i-se că cineva a intrat în anticameră. Uneori suna servitoarea și întreba dacă ușa e deschisă, întrucît a auzit zgomot de pași. l se răspundea că nu fusese nimeni. Câteodată deschidea singur ușa de la birou și privea în anticameră, unde avea aproape întotdeauna neplăcerea să nu găsească nici un vizitator. Madam Pomponescu propuse, din motive de economie, să nu se mai încălzească vasta sală de primire, însă Pomponescu respinse ideea, deoarece, credea el, după un timp de zăpăceală lucrurile își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de primire, însă Pomponescu respinse ideea, deoarece, credea el, după un timp de zăpăceală lucrurile își vor lua aspectul lor normal. Ca să fie sigur că n-are iluzii, ținea ușa deschisă la birou, spre a zări pe eventualul musafir de anticameră. Pe urmă, devenind nervos, începu a se plimba de-a lungul casei, trecând din birou în sala de primire și de aci în salonul doamnei Pomponescu, abandonat și el. Văzuse odată un film în care o pereche tânără aștepta în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numita colecție." Gaittany ordonă strângerea tuturor tablourilor laolaltă și le expedie cu mașina acasă la Pomponescu. Omul de serviciu socoti că e mai bine, spre a se număra piesele după inventarul ce-l avea în mână, să le întindă de jur împrejurul anticamerei ex-ministrului, pe fotolii și pe canapele. Când Pomponescu dădu cu ochii de ele, încercă un sentiment atroce și-și mușcă buza de sus cu violență. Un asemenea afront era cu totul inedit pentru el. Văzîndu-și schițele pentru Catedrala Neamului, avu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Pomponescu. Acesta nu se mai duse multă vreme pe la ea și avu strângerea de inimă de a nu mai primi nici un mesaj, nici un cuvânt de reproș. Pomponescu era obișnuit să aibă la masă câte un invitat cel puțin. Când anticamera era plină, reținea pe rând câte unul. Acum nu mai avea de unde face alegere și prânzul și cina erau foarte morocănoase. Madam Pomponescu urmări cu telefonul pe cunoscuți, dar aceștia fie nu răspundeau, fie se scuzau. Numai Smărăndache veni de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui maman și tâmpla lui Mamy și trecea în biroul lui, unde scotea de prin sertare hârtii și însemnări, le citea atent, le clasa, le lega cu șnur subțire, aruncând la coș, mărunțite, hârtiile netrebnice. Dacă auzea vreun zgomot în anticameră, mergea uneori până la ușă, să vadă de n-a venit cineva. După masă trecea în salonul doamnei Pomponescu pentru cafea, prilej de a simula viața socială, intrând într-o conversație în care evita problemele mari și se întreba mai ales
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca și când în jurul său ar fi fost grupuri mari de persoane, și el, în toiul conversației, ar fi mânuit volumul numai spre a găsi un amănunt util discuției. În fine, scotea o țigară (fuma foarte rar) și, aprinzînd-o, o fuma în anticameră, așezat pe un fotoliu. După aceea săruta mâna doamnei Pomponescu-mamă și, zicând bună seara, se retrăgea în dormitor. Aci sta câtva timp, întins pe spate, cu mâinile pe deasupra plăpumii, într-o poziție de reverie și în așa fel încît nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea o chestiune de rezolvat, poate îmi dai o mînăde ajutor. Toți, prin urmare, aveau în cap aceeași idee și nu puteau să-și închipuie un Pomponescu fără nici o trecere publică. Nu se deosebeau întru nimic de ceilalți obișnuiți ai anticamerei. La fel ca și ei, fericeau pe puternicii zilei, insinuând indirect mărimea catastrofei lui Pomponescu. O verișoară a doamnei Pomponescu mai făcu în plus și această declarație: . - Nu vă plâng deloc, cu averea pe care o posedați putețitrăi ca și când nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schimbe și, când i se puneau la îndemînă cele de trebuință, uita să le ia. În mod normal, Pomponescu, chiar dacă nu ieșea din casă, posedând o vastă recuzită vestimentară, se schimba de cel puțin două ori pe zi, întrucît salonul, anticamera și biroul lui reprezentau locuri de exhibiție. Dimineața apărea cu un costum de ținută zilnică, la prânz, dacă reținea pe cineva, își punea un sacou negru cu cravată adecvată, schimbîndu-și de asemeni batista, la cinci își arbora smochingul tivit. Astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șezu în biroul său, unde scrise un număr de scrisori, pe care, lipindule, le puse într-un sertar. Alta o lăsă pe masă, acoperind-o cu o bucată de marmură slujind ca press-papier, înainte de masa de prânz se plimbă prin anticameră, prin salonul doamnei Pomponescu și privi pe fereastră cum fulguia ușor. La masă fu suficient de comunicativ și întrebă pe soția sa dacă totul este în regulă în gospodărie și nu-i lipsește ceva. După masă Pomponescu reintră în birou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În fapt, omul trăiește concomitent sau succesiv În două universuri. Din amândouă i se fac ,,semne”, În amândouă este supus la ,,probe” fără să știe. Uneori visul, care este o mitologie camuflată, alteori plăcere (experiențele lui Gavrilescu În bordei) constituie ,,anticamera unei realități” (/137). Ieșind din această realitate, profesorul aude tramvaiul huruind - un semnal al istoriei - și redescoperă baba (Cerberul) așezată la punctul de frontieră Între două tărâmuri. Reintrat În realitatea cotidiană (de fapt ,,falsă realitate” pentru Gavrilescu), pune totul pe seama
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sursa unei lipse de comunicare extrem de dureroase. Voi vorbi despre patru tipuri de eșecuri: tăcerea, conformarea cu automatismele discursului, confuzia, acceptarea mecanismelor sexului opus. 1) Primul eșec al limbajului este Însăși absența lui. Am spus Înainte că tăcerea poate fi anticamera Înțelepciunii, dar acum mă refer strict la absența limbajului. Același lucru se petrece și cu singurătatea. Poate fi văzută ca o situație reală - să nu vorbești, să nu ai cu cine -, ca o reușită sau o carență, atunci când simți nevoia
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de dare de seamă și alegeri a Comitetului de partid de la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Punctajul discursului - realizare a lui Ion N. Oprea, redactorul șef al ziarului Rulmentul. Și cu toate acestea, câteva zile a făcut Ion N. Oprea anticameră să pătrundă la tov. Musichi, cu două valize de ziare și reviste cu care, pe bază de texte să‐l convingă să dea „Bun de tipar” ziarului reținut de la tipar pentru că nu era înțeles sensul cuvintelor DEMN și 146 NEDEMN
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
atribui merite deosebite, să zicem o complicitate clarvăzătoare, secțiilor de proză și poezie de la Uniunea Scriitorilor, unde manuscrisele tinerilor trebuiau „vizate” și suportau lecturi multiple, uneori durând și câțiva ani, din partea „specialiștilor”, ori să aprob stagierea obligatorie a tinerilor în anticamera editurii. Dar, această temporizare, această bucurie a debutului literar îngăduită tinerilor scriitori doar în singurătate, a făcut imposibilă, cred acum, obstrucționarea sau chiar oprirea evoluției lor de către brontozaurii ideologici locali. „Echipa”, spiritul de echipă nu a fost sesizat și datorită
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dar știu că am să dispar și eu. (...) Dar eu nu vreau să mor. Moartea e prezentă În Jurnalele Sylviei Plath - dar nu prezentă În exces. Ea pătrunde În pagină mai ales prin aproximațiile ei - transformând textul Într-o vastă anticameră Îndoliată. Chiar dacă, literal, sinuciderea e pomenită doar de câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îi scria mamei sale: „Sunt un scriitor genial. Am geniul În mine. Scriu cele mai bune poezii ale vieții mele”. Afirmații riguros exacte. Însă Jurnalul se Încheie mult Înainte de scrierea acestor paranoic-obiective rânduri. El va construi, cu o superbă monotonie, anticamera unui tunel al sinuciderii, În care Sylvia se afla, de fapt, de multă vreme. Tăcută, În sfârșit tăcută, ea aștepta s-o ajungă, la celălalt capăt, ecoul violentei pofte de a nega mediocritatea și lipsa de sens a unei existențe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zilnic de hăituire nesfârșită. Dintre închisori, șarașka ("închisoarea specială nr. 1 a MGB-ului") are un regim incredibil de blând, deoarece deținuții nu sunt înfometați sau obligați la munci epuizante. Asta face din ea doar "primul cerc" al infernului sau "anticamera" sa, rezervată intelectualilor omologii poeților și filosofilor Antichității din primul cerc al Infernului dantesc. Despre ultimul cerc al infernului concentraționar vorbește mai ales Varlam Șalamov în Povestirile din Kolîma, cel care într-o scrisoare adresată lui Soljenițîn afirmă că "lucrul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
predarea arestaților către sovietici. Prin acest fapt și modul în care au acționat la 23 august 1944, trecând de la acord și colaborare la dezacord și confruntare cu Mareșalul și cu regimul său, partidele istorice, aparent inconștiente, au propulsat România spre anticamera „erei staliniste”, când războiul încă nu se încheiase. II. 4. România pe calea comunizării Arestarea Antoneștilor nu va îmbunătăți situația țării. Ruperea alianței cu Germania și participare alături de Aliați până la sfârșitul războiul antihitlerist nu va reface România Mare, țara rămânând
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Nouă din Bruxelles / 133 IV.1. Un "etern" student: politehnistul Vasile Butză mereu în căutare de subvenții / 135 IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept fără diplomă / 147 IV.3. Un aspirant la studenție: Victor Eminescu în anticamera Facultății de Drept / 161 IV.4. Un student boem: poetul Florian Becescu / 171 În loc de concluzii / 183 Bibliografie / 195 Résumé / 205 Indice / 217 Ilustrații / 227 Cuvânt de introducere Răsfoind jurnalul "Cronică" din vara anului 1904, mai precis din 29 iulie, am
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Bucureștilor 47... Poate că în pachet erau tocmai bijuteriile de familie amanetate de tânărul Petre Zlătescu cu trei ani mai devreme, într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții sale... IV.3. Un aspirant la studenție: Victor Eminescu în anticamera Facultății de Drept Pe 30 decembrie 1903 / 12 ianuarie 1904 profesoară Mathilda Ilian din Brăila, ce locuia pe Bulevardul Carol, la nr. 174, pensionara, văduva, singura întreținătoare a unui tânăr de 17-18 ani, plecat la studii în Belgia, îi scria
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
actualizeze în moduri neașteptate „lumea pe dos“ a eroilor lui Caragiale, conferind piesei un surprinzător aspect contemporan. Spațiul scenic este și el puternic simbolizat, ca spațiu „de trecere“ cu des chideri multiple, detaliat în indicațiile regizorale. În primele două acte, anticamera bine mobilată din casa prefectului sugerează faptul că deciziile politice nu se iau în spațiul public, ci în spațiul privat. Subiectul piesei urmărește momente de mare tensiune din existența publică a eroilor, antrenați în vârtejul unor situații comice, declanșate de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e tot una". Anticameră a morții, la Ana Blandiana Somnul din somn (1977), apanaj al nocturnului, e plutire spre neant, levitație, preludiu la stingerea într-un "septembrie, / într-o livadă". Terorizați, vecinii "visează că dorm în somnul din somn". Dar, cu toate stereotipurile tragice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]