648 matches
-
Internațional de Carte Gaudeamus se desfășoară în perioada 23-27 noiembrie, în Pavilionul Central Romexpo. În colecția Strada Ficțiunii cititorii îi pot întâlni pe noii veniți: Muriel Spark (Departe de Kensington), Viorel Zaicu (Întoarcerea), Sașa Sokolov (Școală pentru proști), Julian Sanchez (Anticarul), Nick McDonell (O educație costisitoare) și Simon Toyne (Sanctus). Și colecția ideilor veșnic verzi, In nuce, s-a îmbogățit cu Jonathan Swift (Povestea unui poloboc) și Thomas Hobbes (Despre om și societate). Mult așteptate de cititori sunt și ultimele volume
Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, în perioada 23-27 noiembrie, în Pavilionul Central Romexpo. () [Corola-journal/Journalistic/68247_a_69572]
-
deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce vină avea poetul zariștilor rurale, al deschiderilor cosmice, al aspirației către Dumnezeu? La puțină vreme după Vasile Voiculescu, într-
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
loserilor simpatici patentați de Lăzărescu. Aici e tipul scriitorului încremenit în proiect, un naiv ce refuză să-și asume orice fărâmă de conștiință tragică. Asta îi iese lui Lăzărescu foarte bine. Evghenie amână metamorfoza prin profesii la fel de utopice (promoter, profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Un anticar, Ken Sanders, a descoperit o carte veche de 500 de ani într-un sac de plastic, cu ocazia unui târg de strângere de fonduri pentru un muzeu din Utah (SUA). Este vorba de o cronică din Nuremberg în ediția în
Carte de istorie veche de 500 de ani, găsită din întâmplare într-un sac de plastic - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/70224_a_71549]
-
și 3 februarie 1946. La 4 noiembrie 1947 propunea în Dreptatea nouă: "Nu e suficient că aceste cărți au fost scoase din librării, de vreme ce ele mai pot fi găsite în rafturile anticariatelor... Se impun măsuri riguroase. Să li se interzică anticarilor răspândirea unor lucrări semnate de autori infami. Chiar când aceste cărți tratează teme literare, ele sunt totuși primejdioase, pentru că sunt impregnate într-un misticism cețos, întunecat, de natură să încurce mințile, să tulbure conștiințele, să degradeze sufletele..." Avem la dispoziție
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
cu judecata de valoare, restrînsă, aproape întotdeauna, la aprecierea însemnătății documentare a cărților) , aparte de informațiile despre carte, leagă unele de altele informațiile cititorului. Date, de exemplu, despre autori deveniți personaje: ?Născut la București în 1857, fiu al unui librar, anticar și profesor pe nume Naftali Popper, Iuliu Popper absolvă în 1879 Politehnica din Paris și se angajează la Compania Canalului de Suez; mînat de-un neastîmpăr care-i este caracteristic, face curînd o călătorie în Orient, apoi altele în Statele Unite
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
tenis de masă și voie bună. Mulțumim pentru ospitalitate dragi prieteni ai Centrului de Zi "Pinochio"București Sector 2. De asemenea, joi seară, edilul a avut timp să trimită sms-uri locuitorilor din Sectorul 2, pentru a-i invita la târgul anticarilor, ce va avea loc în acest weekend.
Onțanu: Într-o frumoasă zi de toamnă ne-am propus... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35459_a_36784]
-
Tindal: "lucrare dictată secretarului sau, cu corectări de mână principelui, care a scris el însuși însemnările marginale". Cine a cumpărat însă manuscrisul nu se știe; trecând prin mâini particulare, el a reapărut "în circuitul valorilor științifice abia în 1901, cănd anticarul Otto Harrassowitz din Leipzig îl vinde Universității Harward din Cambridge, Massachusetts (S.U.A.)", cum aflăm din detaliată descriere a editorului actual (p. L). Interesul acestei prestigioase universități, întemeiate în 1636, pentru o atare opera se explică prin extinderea programului de studii
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
londoneze Marks&Co - 84, Charing Cross Road - pe care o descoperise într-un anunț publicitar. Douăzeci de ani (1949-1969) va dura corespondența dintre această femeie pasionată, maniacă, extravagantă, imprevizibilă, ironică, sentimentală, lefteră, generoasă și Frank Doel eruditul, neobositul, devotatul, discretul anticar londonez. Cele peste optzeci de scrisori, dispuse cronologic, fără nici o intervenție în text și nici un comentariu, constituie materia acestei cărți pe drept cuvânt subintitulată roman. Roman-document, mărturie asupra unei epoci în două țări despărțite de ocean, dar și de tot
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
O femeie, domnul meu - interveni el doctoral - nu poate să te onoreze niciodată. O femeie, continuă pedant, poate cel mult să te iubească,... să te urască,... să te înșele,... să te mintă... Cei care mai rămaseră ascultau în picioare intervenția anticarului... - Onoarea, mai spuse el, nu aparține genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată, de cînd îl știa, i se adresa în acel mod lui, tocmai
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
și, în acest caz, nu mai era de discutat. Ca să restabilească echilibrul, Praxiteea, cu una din pornirile ei justițiare, orice ar fi fost, îl luă în bătaie de joc imitînd ce-i spunea el maică-si, în copilărie, ceea ce însuși anticarul îi povestise într-unul din momentele lor de intimitate: "Mamă, mamă, de ce m-ai făcut așa de mic, rău și urît?" Simțul ei acut și rațional de dreptate, văzînd cît de ironizată fusese "clasa muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de caraghios ar fi fost, - o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu se putea ști precis dacă, cu acel prilej, ea nu-i plătea anticarului măgăria de la începutul vizitei, înainte de apariția lui Alexe, cînd anticarul îi spusese: Lasă că știu eu, toată viața ai fost o alumeuză, iar recent în filozofie!" Mare ordinărie! Dar așa erau ei. Își aruncau uneori unul altuia vorbe despre care
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu se putea ști precis dacă, cu acel prilej, ea nu-i plătea anticarului măgăria de la începutul vizitei, înainte de apariția lui Alexe, cînd anticarul îi spusese: Lasă că știu eu, toată viața ai fost o alumeuză, iar recent în filozofie!" Mare ordinărie! Dar așa erau ei. Își aruncau uneori unul altuia vorbe despre care ai fi crezut că i-ar fi făcut dușmani pe
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor infirmi care văd totul mărit. Care sezisează totdeauna legăturile obscure și obscene deseori... Erau cuvinte, expresii, ce le aparțineau amîndurora și nu știai cine îl instruia pe altul în teoriile lor. De pildă, anticarul spunea: "Suntem de la natură cu toții puțin codoși; ne place să codoșim ca unor autori stăpîni pe intrigile și personajele lor." Sau Praxiteea, care îi spusese lui Chiril prima dată cînd acesta fusese adus de Brummer în ceea ce avea să devină
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
acesta fusese adus de Brummer în ceea ce avea să devină Le repaire des voyous: Naivität ist ein Betragen... că "naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alții". Vorbea Kant. Discutînd ulterior cu anticarul, Chiril îl auzise întîia oară pe acesta susținînd că femeile deștepte sunt slujnicele cele mai obediente ale filozofilor, - "ancilla filosophiae" - și enumeraseră celebrele "les bas bleus" din literatura franceză. De fapt, amiciția lui Brummer cu tînărul Chiril începuse din ziua
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea el - există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar alcătuiesc viața..." Vorbea cu dialectica sa lesnicioasă de evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată discutînd aprins cu Praxiteea. Care, de admirație, își închidea și își deschidea automat ochii ca fermecată de discursul anticarului.
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
al XIX-lea printr-o serie de scrieri hibride de speță enciclopedică. S-a afirmat adeseori că egal în erudiție i-ar fi contemporanul B.P. Hasdeu, cu diferența specifică dintre romantismul învolburat al "magului de la Câmpina" și clasicismul congenital al "anticarului". Născut la 23 iunie 1834 în casele părintești de la Curtea-Veche, moare în același București declarat a-i fi fost "în oroare", la 10 noiembrie 1895, în urma unei supradoze de morfină. Deși s-au scurs 170 de ani de la nașterea postpașoptistului
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
Diaconescu Roxana Buchiștii de la Universitate au fost evacuați în urma unei decizii luate de Consiliul General București. Vânzarea de cărți și ziare nu mai este permisă lângă monumente istorice, au declarant autoritățile locale. Anticarii spun că ei plătesc lunar asociației din care fac parte o chirie de 700 de lei. Mai puțin de 15% din acești bani se duceau la primăria de sector, restul mergând la președintele asociației “Cartea Veche”, Dan Petre Popa. Astăzi
De ce au dispărut vânzătorii de cărți de la Universitate by Diaconescu Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22356_a_23681]
-
lunar asociației din care fac parte o chirie de 700 de lei. Mai puțin de 15% din acești bani se duceau la primăria de sector, restul mergând la președintele asociației “Cartea Veche”, Dan Petre Popa. Astăzi, au mai rămas șase anticari. Cărțile sunt puse pe placaje și lăzi. Ei s-au mutat la intrarea de la metrou și fug de acolo de vreo două-trei ori pe zi din cauza controalelor. La sfârșitul anului trecut erau 22 de rafturi de cărți la Universitate. Mulți
De ce au dispărut vânzătorii de cărți de la Universitate by Diaconescu Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22356_a_23681]
-
Cărțile sunt puse pe placaje și lăzi. Ei s-au mutat la intrarea de la metrou și fug de acolo de vreo două-trei ori pe zi din cauza controalelor. La sfârșitul anului trecut erau 22 de rafturi de cărți la Universitate. Mulți anticari se aflau de 20 de ani acolo, conform Mediafax. În curând, nu va mai rămâne niciun vânzător de cărți , pentru că au început lucrările în zonă. Ei spun că înțeleg că nu au cum să mai vândă acolo, dar nici în
De ce au dispărut vânzătorii de cărți de la Universitate by Diaconescu Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22356_a_23681]
-
cerea 700 de lei pe lună, pentru a plăti taxa de ocupare a domeniului public la Primăria Sectorului 3. Dar taxa de ocupare pentru 2 m2 ar fi fost sub 100 de lei. Restul banilor îi oprea Dan Petre Popa. Anticarul Gheorghe spune că primăria a aflat de acest lucru și din cauza asta nu mai pot sta la Universitate. În târgurile de anticariat nu pot vinde, din cauza chiriei mari. Prețurile pot varia între unu și cinci milione pe trei zile, dar
De ce au dispărut vânzătorii de cărți de la Universitate by Diaconescu Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22356_a_23681]
-
unui compendiu de gramatică de altădată) caută materialele trebuincioase la prețuri, cîteodată, întristător de mici. Nu. Anticariatele lor își țin rangul, sînt mici magazine specializate în carte de artă, în gravură, în volume legate în piele dintre războaie sau dinainte. Anticarii, niște domni în vîrstă, țin de specia clienților lui Mefisto, oameni care și-ar vinde sufletul pentru o clipă de frumusețe. De care, în anticariatele din Trier, și în afara lor, în piețele largi, pavate cu piatră, unde fructele se vînd
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
ca teza de licență avea să și-o dea la toamnă tocmai cu Joyce... Era o ediție veche tipărită în 1949, la opt ani după moartea autorului, si spusese că la fel arată și când o cumpărase de la un batran anticar evreu pe care, culmea! îl chema tot Bloom, Florea, Florica, cum ar veni. Iar sublinierile, de care adusesem vorba, oarecum mirat că ele, practic, ocupau uneori pagini întregi, otova, una după alta, nu-i aparțineau, nu el le făcuse, ci
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]